49:1 CURATENIA
49:2 Ei au fost invatati necesitatea curateniei in modul cel mai impresionant. Inainte sa se adune cu totii la Muntele Sinai pentru a auzi glasul lui Dumnezeu proclamand Legea, celor din poporul Sau li s-a cerut sa-si spele atat trupurile, cat si imbracamintea. Aceasta porunca a fost data sub amenintarea cu moartea. In prezenta lui Dumnezeu nu avea sa fie tolerata nici o necuratie.
49:3 Cat timp au stat in pustie, israelitii au fost aproape neintrerupt in aer liber, unde impuritatile aveau un efect mai putin vatamator decat asupra celor care locuiesc in case. Insa si in interiorul, si in exteriorul corturilor lor li se cerea cea mai mare atentie cu privire la curatenie. Nu se ingaduia ca resturile de nici un fel sa ramana in tabara sau in jurul taberei. Domnul a zis:
49:4 Voi sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata. (1 Petru 2,9)
49:5 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tau, decat sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui, sa iubesti si sa slujesti Domnului, Dumnezeului tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau. (Deuteronom 10, 12)
49:6 "Caci Domnul Dumnezeul tau merge in mijlocul taberei tale, ca sa te ocroteasca si sa-ti dea in mana pe vrajmasii tai dinaintea ta; tabara ta va trebui deci sa fie sfanta" (Deuteronom 23,14).