40:1 COMPASIUNEA
40:2 Este nevoie de multa intelepciune cand avem de-a face cu boli provocate prin intermediul mintii. O inima indurerata, bolnava, o minte descurajata are nevoie de un tratament bland. De multe ori, un anumit necaz legat de vietuirea in camin roade, asemenea cangrenei, pana in adancul sufletului si slabeste forta vitala. Si uneori se intampla ca remuscarile pentru pacate submineaza constitutia individului si dezechilibreaza intelectul. Numai printr-o compasiune plina de caldura pot fi ajutati astfel de bolnavi. Medicul ar trebui mai intai sa le castige increderea si dupa aceea sa le indrepte atentia catre marele Vindecator. Daca li se poate dirija credinta catre adevaratul Medic, iar ei pot avea incredere ca El Se ocupa de cazul lor, aceasta va aduce usurare mintii si adesea sanatate corpului.
40:3 Compasiunea si tactul se vor dovedi adesea mult mai binefacatoare pentru cei bolnavi decat o va putea face chiar cel mai expert tratament, aplicat intr-o maniera rece, cu indiferenta. Cand un medic se apropie de patul bolnavului intr-un mod apatic, indiferent, si se uita la cel afectat fara prea mult interes, dand impresia, prin vorba sau fapta, ca acel caz nu este unul care sa reclame multa atentie, si il lasa apoi pe pacient singur cu gandurile sale, el i-a facut acelui pacient cel mai mare rau. Indoiala si descurajarea produse de indiferenta sa vor anihila adesea efectul pozitiv al remediilor pe care le-ar putea prescrie.
40:4 Daca medicii s-ar putea pune in locul celui al carui spirit este umilit, a carui vointa este slabita de suferinta si care tanjeste dupa cuvinte de simpatie si asigurare, ar fi mai bine pregatiti sa aprecieze care sunt simtamintele lui. Cand iubirea si compasiunea pe care le-a dat pe fata Hristos pentru cei bolnavi se combina cu cunostintele medicului, insasi prezenta sa va fi o binecuvantare.
40:5 Sinceritatea fata de pacient ii inspira acestuia incredere si se dovedeste astfel un ajutor important pentru insanatosirea sa. Sunt medici care considera ca este o politica inteleapta sa-i ascunda pacientului natura si cauza bolii de care sufera. Multi, temandu-se ca il vor agita sau descuraja pe pacient spunandu-i adevarul, vor intretine sperante de insanatosire nefondate si chiar il vor lasa pe pacient sa coboare in mormant fara a-l avertiza de primejdia care-l ameninta. Acest lucru este neintelept. S-ar putea ca nu intotdeauna sa fie cel mai bine sau cel mai sigur sa-i explice pacientului adevarata dimensiune a pericolului in care se afla. Aceasta l-ar putea alarma si intarzia, ba chiar impiedica insanatosirea. Si nu poate fi spus tot adevarul nici celor ale caror afectiuni sunt in mare masura imaginare. Multe dintre aceste persoane sunt irationale si nu si-au format obiceiul de a se autocontrola. Acestea au capricii ciudate si isi inchipuie multe lucruri neadevarate despre ele insele si despre ceilalti. Pentru ele, aceste lucruri sunt reale, iar cei care le ingrijesc trebuie sa dea pe fata o continua blandete, tact si o rabdare neobosita. Daca acestor pacienti li s-ar spune adevarul despre ei insisi, unii dintre ei vor fi jigniti, iar altii descurajati. Hristos le-a spus ucenicilor Sai: "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta" (Ioan 16,12). Insa, cu toate ca adevarul nu poate fi dezvaluit in intregime in toate ocaziile, amagirea nu este niciodata necesara sau scuzabila. Niciodata medicul sau infirmiera nu ar trebui sa recurga la minciuna. Cel care face aceasta se plaseaza acolo unde Dumnezeu nu poate coopera; si, pierzand increderea pacientilor sai, el renunta la unul din cele mai eficiente mijloace umane pentru restabilirea lor.
40:6 Puterea vointei nu este pretuita asa cum ar trebui. Vointa sa fie pastrata treaza si bine dirijata si ea va da energie intregii fiinte si va fi un ajutor minunat pentru pastrarea sanatatii. Este de asemenea o putere pe care o putem folosi impotriva bolii. Exercitata in directia cea buna, ea va stapani imaginatia si va fi un mijloc puternic prin care ne putem impotrivi si birui atat boala mintala, cat si cea fizica. Exercitandu-si puterea vointei pentru a se raporta corect la viata pe care o au, pacientii pot face mult in ce priveste cooperarea cu eforturile medicului pentru refacerea lor. Sunt mii dintre aceia care isi pot redobandi sanatatea, daca vor. Domnul nu doreste ca ei sa fie bolnavi. El ii vrea sanatosi si fericiti, iar ei ar trebui sa ia hotararea de a se insanatosi. Adesea, bolnavii se pot impotrivi bolii numai daca refuza sa cedeze inaintea suferintei si nu raman intr-o stare de inactivitate. Ridicandu-se deasupra durerilor, sa se apuce de o lucrare utila, potrivit tariei lor. Prin lucrul de acest fel si folosirea din belsug a aerului si soarelui, multi suferinzi vlaguiti si-ar putea redobandi sanatatea si taria.