4:1 DRAGOSTE DE FRATE
4:2 Hristos nu a acceptat nici o delimitare de ordin national, de rang sau credinta. Carturarii si fariseii doreau sa traga foloase pe plan local si national de pe urma darurilor cerului si sa-i excluda pe ceilalti membri ai familiei lui Dumnezeu, aflati in lume. Insa Hristos a venit ca sa surpe orice zid despartitor. A venit sa arate ca darul indurarii si iubirii Sale este la fel de neingradit ca aerul, ca lumina sau ca ploile care reinvioreaza pamantul.
4:3 Viata lui Hristos a intemeiat o religie in care nu exista caste, o religie prin care evreii si neamurile, liberi si robi, sunt uniti intr-o fratietate de obste, egali inaintea lui Dumnezeu. Nici o ratiune de ordin politic nu-I influenta actiunile. El nu facea nici o deosebire intre apropiati si necunoscuti, intre prieteni si dusmani. Ceea ce Ii misca inima era un suflet care inseta dupa apele vietii.
4:4 El nu a trecut pe langa nici o fiinta umana, considerand-o lipsita de orice valoare, ci a cautat sa aplice remediul vindecator in cazul fiecarui suflet. In orice anturaj S-ar fi aflat, El prezenta o lectie potrivita timpului si circumstantelor respective.
4:5 Fiecare neglijare sau insultare a oamenilor fata de semenii lor nu reusea decat sa-L faca si mai constient de nevoia pe care o aveau de intelegerea Sa divino-umana. El cauta sa-i inspire cu speranta chiar si pe cei mai grosolani si mai nepromitatori, punand inaintea lor asigurarea ca ei pot deveni fara vina si inofensivi, dobandind un asemenea caracter, incat sa poata fi in stare sa se manifeste ca niste copii ai lui Dumnezeu.
4:6 Adesea, El ii intalnea pe aceia care cazusera sub stapanirea lui Satana si care nu aveau nici o putere sa se smulga din capcana lui. Unui astfel de om, descurajat, bolnav, ispitit, cazut, Isus ii adresa cuvinte de mila, pline de blandete, cuvinte de care era nevoie si care puteau fi intelese. Mai intalnea pe unii care se luptau corp la corp cu vrajmasul sufletelor. Pe acestia ii incuraja sa persevereze, asigurandu-i ca vor invinge; caci ingeri ai lui Dumnezeu erau de partea lor si aveau sa le dea biruinta.
4:7 La masa vamesilor, El statea ca un oaspete onorat, aratand prin simpatia si condescendenta Sa sociala ca recunostea demnitatea umana; si oamenii doreau cu infocare sa devina vrednici de increderea Sa. Cuvintele Lui cadeau asupra inimilor lor insetate cu o putere binecuvantata, datatoare de viata. Erau trezite noi impulsuri si inaintea acestor proscrisi ai societatii se deschidea posibilitatea unei vieti noi.
4:8 Desi era evreu, Isus Se amesteca fara ascunzisuri cu samaritenii, netinand cont de obiceiurile fariseice ale neamului Sau. In ciuda prejudecatilor lor, El accepta ospitalitatea acestui popor dispretuit. Dormea alaturi de ei sub acoperisurile lor, manca impreuna cu ei la mesele lor - luand din mancarea pregatita si servita de mainile lor -, ii invata pe strazile lor si ii trata cu cea mai mare blandete si amabilitate.
4:9 Si, in timp ce atragea inimile lor catre Sine prin legatura simpatiei omenesti, harul Sau divin le aducea mantuirea pe care o respingeau evreii.