20:1 PUTEREA VOINTEI
20:2 Cel ispitit trebuie sa inteleaga adevarata forta a vointei. Aceasta este puterea stapanitoare din firea omului - puterea de decizie, puterea alegerii libere. Totul depinde de actiunea corecta a vointei. Dorintele de bine si puritate sunt bune in sine; dar, daca ne oprim aici, ele nu vor sluji la nimic. Multi se vor indrepta catre ruina, in timp ce spera si doresc sa-si invinga inclinatiile rele. Ei nu-si predau vointa lui Dumnezeu. Ei nu fac alegerea de a-I sluji.
20:3 Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber; ne-o putem exercita, caci este a noastra. Noi nu ne putem schimba inimile, nu ne putem controla gandurile, pornirile, afectiunile. Nu ne putem face pe noi insine curati, potriviti pentru serviciul lui Dumnezeu. Dar putem alege sa-I slujim lui Dumnezeu, Ii putem da vointa noastra; atunci va lucra in noi vointa si infaptuirea dupa bunul Sau plac. Astfel, intreaga noastra fire va fi adusa sub controlul lui Hristos.
20:4 Prin corecta exercitare a vointei, poate fi facuta o schimbare totala in viata. Predandu-ne vointa in mainile lui Hristos, ne aliem cu puterea divina. Primim tarie de sus pentru a ne pastra statornici. O viata curata si nobila, o viata de biruinta asupra apetitului si lascivitatii este posibila pentru oricine isi va uni vointa slaba si sovaitoare a omului, cu vointa atotputernica si neclintita a lui Dumnezeu.
20:5 Aceia care se lupta impotriva puterii apetitului ar trebui sa fie instruiti in ce priveste principiile unei vietuiri sanatoase. Ar trebui sa li se arate ca incalcarea legilor sanatatii, prin crearea unor stari morbide si a unor pofte anormale, pune temelia obiceiului de a consuma alcool. Numai traind in ascultare de
20:6 principiile sanatatii pot ei spera sa fie eliberati de dorinta de a lua stimulenti nenaturali. Atata timp cat depind de taria divina pentru a rupe legaturile poftei, ei trebuie sa coopereze cu Dumnezeu prin ascultare de legile Sale, atat de cele morale, cat si de cele fizice.
20:7 Aceia care doresc o reforma ar trebui sa primeasca de lucru. Cei care sunt in stare sa munceasca nu ar trebui sa fie invatati sa astepte gratuit hrana, imbracaminte si adapost. Pentru binele lor, dar si pentru al altora, trebuie gasit un mod prin care sa poata plati cumva pentru ceea ce primesc. Incurajati orice efort de a se intretine singuri. Acest lucru va intari respectul de sine si o independenta cu o motivatie nobila. Iar ocuparea mintii si trupului intr-o munca utila este esentiala ca pavaza impotriva ispitei.