105:1 PRIVILEGIUL RUGACIUNII
105:2 Si noi trebuie sa avem un timp pus deoparte pentru meditatie si rugaciune si pentru a primi inviorare spirituala. Noi nu pretuim puterea si eficienta rugaciunii asa cum ar trebui s-o facem. Rugaciunea si credinta vor face ceea ce nu poate izbandi nici o putere de pe pamant. Rareori suntem - in toate privintele - pusi in aceeasi situatie de doua ori. Noi trecem continuu prin situatii si incercari noi, pentru care experienta din trecut nu poate fi un indrumator suficient de bun. Trebuie sa avem lumina nestinsa care vine de la Dumnezeu.
105:3 Hristos trimite mereu solii celor care cauta sa-I auda glasul. In noaptea agoniei din Ghetsemani, ucenicii adormiti nu au auzit glasul lui Isus. Ei aveau un simtamant vag al prezentei ingerilor, dar au pierdut puterea si slava privelistii. Din pricina toropelii si nemiscarii lor, ei nu au putut primi dovada care le-ar fi intarit sufletele pentru scenele ingrozitoare la care aveau sa fie martori. Si astazi este la fel - adesea, chiar oamenii care au cea mai mare nevoie de invatatura divina nu reusesc s-o primeasca pentru ca nu stabilesc o relatie cu cerul.
105:4 Ispitele la care suntem expusi zilnic fac din rugaciune o necesitate. Primejdiile stau la panda pe orice carare. Cei ce
105:5 cauta sa-i salveze pe altii de la viciu si ruina sunt indeosebi expusi ispitei. Fiind confruntati neincetat cu raul, au nevoie sa se prinda cu putere de Dumnezeu, pentru a nu fi ei insisi corupti. Pasii care ii duc pe oameni de pe terenul inaltat si sfant pe unul inferior sunt mici si siguri. Intr-o clipa, pot fi luate decizii care hotarasc pentru totdeauna soarta cuiva. Esecul de a obtine o biruinta lasa sufletul fara aparare. Daca nu i se opune rezistenta, un obicei rau va capata in timp duritatea unor lanturi de otel, incatusand omul in intregime.
105:6 Motivul pentru care atat de multi sunt lasati singuri in locuri ale ispitei este ca acestia nu-L pastreaza intotdeauna pe Domnul inaintea lor. Cand ingaduim ca partasia noastra cu Dumnezeu sa fie rupta, atunci ne-am pierdut apararea. Toate scopurile voastre bune, toate intentiile voastre bune nu va vor ajuta sa va impotriviti raului. Trebuie sa fiti barbati si femei ale rugaciunii. Cererile voastre nu trebuie sa fie slabe, facute de forma si daca va aduceti aminte, ci din toata inima, perseverente si continue. Nu este intotdeauna necesar sa va plecati pe genunchi pentru a va ruga. Cultivati obiceiul de a vorbi
105:7 cu Mantuitorul cand sunteti singuri, cand mergeti in drumul vostru si cand sunteti ocupati cu munca zilnica. Inima voastra sa se inalte neincetat, cerand in tacere ajutor, lumina, tarie, cunoastere. Fiecare respiratie sa va fie o rugaciune.
105:8 Ca lucratori pentru Dumnezeu, trebuie sa ajungem la oameni acolo unde se afla, inconjurati de intuneric, scufundati in viciu si intinati de stricaciune. Insa, atata vreme cat ne fixam gandurile asupra Aceluia care este soarele si scutul nostru, raul care ne inconjoara nu va aduce nici o pata asupra vesmintelor noastre. In timp ce lucram pentru a salva suflete care sunt gata sa piara, nu vom fi dati de rusine daca ne punem increderea in Dumnezeu. Hristos in inima, Hristos in viata - aceasta este siguranta noastra. Atmosfera prezentei Sale va umple sufletul de dezgust fata de tot ce este rau. Spiritul nostru poate ajunge atat de asemanator cu al Sau, incat sa fim una cu El in gandire si teluri.
105:9 Prin credinta si rugaciune a ajuns Iacov, dintr-un om al slabiciunii si pacatului, print al lui Dumnezeu. In acest fel puteti deveni barbati si femei cu scopuri inalte si sfinte, cu vieti nobile, barbati si femei care nu vor accepta pentru nici un motiv sa fie indepartati de la adevar, dreptate si ceea ce este bine. Toti sunt apasati de griji, poveri si indatoriri urgente, insa, cu cat este mai dificila pozitia in care va aflati si cu cat sunt mai grele poverile voastre, cu atat mai mult aveti nevoie de Isus.
105:10 Este o greseala grava neglijarea serviciului divin al comunitatii. Privilegiile serviciului divin nu ar trebui privite cu superficialitate. Cei ce ingrijesc de bolnavi se afla adesea in imposibilitatea de a se bucura de aceste privilegii, insa ar trebui sa fie atenti sa nu lipseasca in mod inutil de la casa de rugaciune.
105:11 Slujind celor bolnavi, mai mult decat in oricare alta ocupatie mireana, succesul depinde de spiritul de consacrare si jertfire de sine in care este implinita lucrarea. Cei ce poarta raspunderi au nevoie sa se plaseze acolo unde vor fi
105:12 profund impresionati de Spiritul lui Dumnezeu. Ar trebui ca, fata de altii, sa ravniti cu atat mai mult ajutorul Duhului Sfant si cunoasterea lui Dumnezeu, cu cat pozitia de incredere pe care o detineti comporta mai multa raspundere decat a altora.
105:13 De nimic nu este mai multa nevoie in lucrarea noastra ca de rezultatele practice ale comuniunii cu Dumnezeu. Ar trebui sa aratam prin vietile noastre de zi cu zi ca avem pace si odihna in Mantuitorul. Pacea Sa din inima va straluci pe chipul nostru. Ea va da vocii o putere de convingere. Partasia cu Dumnezeu va innobila caracterul si viata. Oamenii isi vor da seama, asa cum si-au dat seama si de primii ucenici, ca am fost cu Isus. Acest lucru va atribui lucratorului o putere pe care nimic altceva n-o poate da. El nu trebuie sa ingaduie sa fie deposedat de aceasta putere.
105:14 Trebuie sa ducem o viata dubla - o viata de cugetare si una de actiune, o viata de rugaciune tainica si una de lucrare plina de zel. Taria primita prin partasia cu Dumnezeu, unita cu efortul serios de a pregati mintea pentru chibzuinta si consideratie, il califica pe om pentru datoriile zilnice si asigura pastrarea cumpatului in orice imprejurari, oricat de grele ar fi.