101:1 DUMNEZEU VA PURTA DE GRIJA
101:2 Multi dintre aceia care marturisesc ca sunt urmasi ai lui Hristos au o inima tulburata, nelinistita, pentru ca se tem sa se lase in grija lui Dumnezeu. Ei nu I se predau in intregime;
101:3 deoarece se feresc de consecintele pe care le presupune o asemenea predare. Dar nu vor putea gasi pacea daca nu se vor preda in felul acesta.
101:4 Sunt multi ale caror inimi gem sub povara grijilor, pentru ca ei cauta sa atinga standardul lumii. Ei au ales sa-i slujeasca, au acceptat incurcaturile ei, i-au adoptat obiceiurile. Astfel, caracterul lor este manjit, iar viata le este obositoare. Grija neincetata epuizeaza fortele vitale. Domnul nostru doreste ca ei sa lase deoparte acest jug al robiei si ii invita sa accepte jugul. El spune: "Jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara." (Matei 11,30). Ingrijorarea este oarba si nu poate vedea viitorul; dar Isus vede sfarsitul de la inceput. In orice dificultate, El are o cale pregatita pentru a aduce usurare. "Domnul nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana" (Psalmi 84,11).
101:5 De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12,10)
101:6 Tatal nostru ceresc are o mie de cai prin care ne poate purta de grija, cai despre care nu stim nimic. Aceia care accepta principiul fundamental de a face din slujirea lui Dumnezeu o datorie suprema vor vedea incurcaturile disparand si o poteca neteda inaintea picioarelor lor.
101:7 Indeplinirea cu credinciosie a datoriilor zilei de astazi este cea mai buna pregatire pentru incercarile de maine. Nu ingramaditi laolalta toate raspunderile si grijile zilei de maine, adaugandu-le zilei de azi. "Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6,34).
101:8 Sa fim plini de incredere si de curaj. Disperarea in serviciul lui Dumnezeu este pacatoasa si irationala. El cunoaste fiecare nevoie a noastra. Alaturi de omnipotenta Imparatului imparatilor, Dumnezeul nostru, care Isi tine legamantul, pune blandetea si grija pastorului celui bun. Puterea Sa este absoluta, ea fiind si chezasia implinirii sigure a fagaduintelor Sale fata de toti aceia care se incred in El. El are mijloace pentru indepartarea oricarei dificultati, pentru ca aceia care Il slujesc si Ii respecta mijloacele pe care le foloseste sa poata fi
101:9 sprijiniti. Dragostea Sa este tot atat de departe de oricare alta dragoste cum este cerul fata de pamant. El vegheaza asupra copiilor Sai cu o iubire vesnica si nemasurata.
101:10 In cele mai negre zile, cand perspectivele par ingrozitoare, aveti credinta in Dumnezeu. El Isi implineste vointa, facand toate lucrurile bine in favoarea poporului Sau. Taria celor care Il iubesc si Il slujesc va fi innoita in fiecare zi.
101:11 El poate si doreste sa reverse asupra servilor Sai tot ajutorul de care au nevoie. El le va da intelepciunea ceruta de feluritele lor nevoi.
101:12 Incercatul apostol Pavel a spus: "El mi-a zis: 'Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.' Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos; caci, cand sunt slab, atunci sunt tare" (2 Corinteni 12,9-10).
101:13 In contact cu altii
101:14 Purtati-va sarcinile unii altora si astfel veti implini legea lui Hristos.
101:15 Fiecare intovarasire din viata reclama exercitarea stapanirii de sine, a rabdarii si compasiunii. Suntem atat de diferiti ca temperament, obiceiuri, educatie, incat felul in care privim lucrurile variaza de la persoana la persoana. Judecam fiecare in mod diferit. Modul in care intelegem adevarul, ideile pe care le avem despre cum trebuie sa traim nu sunt la fel in toate privintele. Nu exista doi insi a caror experienta se aseamana in fiecare detaliu. Incercarile unuia nu sunt si incercarile altuia. Indatoririle pe care unul le gaseste usoare sunt pentru altul extrem de dificile si incurcate.
101:16 Natura umana este atat de fragila, atat de nestiutoare, atat de usor indusa in eroare, incat fiecare dintre noi ar trebui sa fie prudent cand il judeca pe altul. Cunoastem prea putin care este influenta faptelor noastre asupra experientei altora. Ceea ce facem sau ceea ce spunem ne poate parea de mica importanta, pe cand, daca am avea ochii deschisi, ar trebui sa vedem ca de acestea depind cele mai importante rezultate - fie spre bine, fie spre rau.