100:1 PLATA
100:2 Cand Hristos i-a chemat pe ucenici sa-L urmeze, nu le-a oferit nici un fel de perspective imbietoare pentru viata aceasta. Nu le-a facut nici o promisiune de castig sau onoare lumeasca si nici ei nu au pus conditii privitoare la ceea ce ar trebui sa primeasca. Lui Matei, care statea la oficiul vamal [Termenul folosit de Ellen White este "receipt" (of custom), care desemneaza locul unde sunt primiti banii in mod oficial - in cazul acesta, pentru vama. Intrucat cuvantul este un arhaism, s-a folosit sintagma moderna "oficiu vamal" (n.tr.). ] , Mantuitorul i-a spus: "Vino dupa Mine! Vamesul a lasat totul, s-a sculat si a mers dupa El" (Luca 5,27-28). Matei nu a zabovit, inainte sa-si paraseasca slujba, pentru a cere un anumit salariu, egal cu cel primit pana atunci.
100:3 Fara intrebari sau ezitari, el Il urma pe Isus. Ii era suficient ca avea sa fie cu Mantuitorul, pentru a-I putea auzi cuvintele si pentru a I se alatura in lucrarea Sa.
100:4 Asadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri. (Romani 2,1)
100:5 Asa fusese si cu ucenicii chemati mai inainte. Cand Isus i-a indemnat pe Petru si pe tovarasii lui sa-L urmeze, ei si-au lasat imediat barcile si plasele. Unii dintre acesti ucenici aveau prieteni care depindeau de ei, fiind intretinuti. Insa, cand au primit invitatia Mantuitorului, ei nu au ezitat si nu au intrebat: "Cum voi trai si cum imi voi intretine familia?" Ei au fost credinciosi chemarii; iar cand, dupa aceea, Isus i-a intrebat: "Cand v-am trimis fara punga, fara traista si fara incaltaminte, ati dus voi lipsa de ceva?", ei i-au putut raspunde: "De nimic." (Luca 22,35).
100:6 Astazi, Mantuitorul ne cheama in lucrarea Sa asa cum i-a chemat si pe Matei, Ioan si Petru. Daca inimile noastre sunt atinse de iubirea Sa, problema unei compensatii nu se va afla pe primul plan in mintile noastre. Ne vom bucura sa fim impreuna lucratori cu Hristos si nu ne vom teme sa ne incredem in purtarea Sa de grija. Daca facem din Dumnezeu taria noastra, vom vedea cu claritate care ne este datoria si vom avea aspiratii lipsite de egoism; viata noastra va fi pusa in miscare de un tel nobil, care ne va ridica deasupra motivelor josnice.