Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Cugetari de pe Muntele Fericirilor
Printable ModeCugetari de pe Muntele Fericirilor, 9
|
9:1 Cap. 7 - Nu judecand, ci lucrand 9:2 Nu judecati, ca sa nu fiti judecati." Matei 7,1. 9:3 Straduinta de a castiga mantuirea prin fapte proprii, ii face negresit pe oameni sa ingramadeasca datini omenesti, ca baricada impotriva pacatului. Vazand ca nu sunt in stare sa tina Legea, ei vor nascoci a si randuieli care sa-i sileasca la ascultare. Toate acestea abat mintea de la Dumnezeu la eul personal. Iubirea Sa din inima omului se stinge si, o data cu ea, piere si iubirea fata de aproapele. Un sistem nascocit de mintea omeneasca, cu nenumaratele sale pretentii, ii va face pe cei care-l sustin sa-i judece pe toti aceia care nu implinesc masura prescrisa. Atmosfera criticii egoiste si stramte inabusa sentimentele nobile si generoase si ii face pe oameni sa devina niste judecatori egoisti si iscoditori josnici. 9:4 Fariseii faceau parte din aceasta categorie de oameni. Ei nu ieseau de la serviciile religioase cu un simtamant de umilinta, din cauza propriei lor slabiciuni, si nici recunoscatori pentru marile privilegii primite de la Dumnezeu. Ieseau insa de acolo plini de mandrie spirituala iar subiectul lor de conversatie era: "Eu insumi, sentimentele mele, cunostinta mea, caile mele." Faptele lor erau masura dupa care ii judecau pe altii. Imbracand vesmintele inaltarii de sine, urcau pe scaunul de judecator, ca sa critice si sa osandeasca. 9:5 Poporul se impartasea in mare masura de acelasi spirit, amestecandu-se in probleme de constiinta si judecandu-se unii pe altii in lucrurile care privesc doar pe om si pe Dumnezeu. 9:6 Tocmai despre spiritul si obiceiul acesta Isus zicea: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati". Adica sa nu va socotiti voi insiva ca o unitate de masura. Nu faceti din parerile voastre, din vederile voastre asupra datoriei, din felul vostru de a interpreta Scriptura, o trestie de masurat pentru altii si nu-i osanditi in inima voastra, daca nu ajung la inaltimea voastra. Nu-i criticati pe altii, rastalmacindu-le motivele si dand sentinte. 9:7 "De aceea, sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor" (1 Cor. 4,5). Noi nu putem citi inima. Fiind noi insine plini de greseli, nici nu suntem in masura sa-i judecam pe altii. Omul marginit poate judeca numai dupa cele de afara. Numai Acela care cunoaste motivele ascunse ale faptelor, Se poarta cu duiosie si compatimire, poate sa decida asupra cazului fiecarui suflet. "Asadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci, prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri" (Rom. 2,1). Astfel, aceia care ii osandesc sau ii critica pe altii, se declara ei insusi vinovati, pentru ca savarsesc aceleasi lucruri. Osandindu-i pe altii, ei isi dau propria lor sentinta si Dumnezeu declara ca aceasta sentinta este dreapta. El primeste propriul lor verdict impotriva lor insisi. 9:8 "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau?" Matei 7,3. 9:9 Insasi fraza: "Tu care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri", ne reda intocmai marimea pacatului aceluia care se incumeta sa-l vorbeasca de rau si sa-l osandeasca pe fratele sau. Isus zicea: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?" 9:10 Cuvintele Sale il descriu pe acela care este gata in orice moment sa vada defecte la altii. Si atunci cand crede ca a descoperit o pata in caracterul sau viata unui om, este foarte zelos sa o trambiteze si altora; dar Isus spune ca aceasta trasatura de caracter, dezvoltata prin savarsirea acestei lucrari necrestinesti, este, in comparatie cu fapta criticata, ca o barna fata de un pai. Numai lipsa spiritului ingaduintei si iubirii il poate impinge pe om sa faca dintr-un tantar armasar. Aceia care n-au simtit niciodata pocainta deplinei predari pe altarul lui Hristos nu dau pe fata, in viata lor, blanda influenta a iubirii Mantuitorului. Ei infatiseaza fals spiritul delicat si curtenitor al Evangheliei si ranesc sufletele pretioase, pentru care a murit Hristos. Potrivit cu ilustratia pe care o foloseste Domnul, acela care se lasa stapanit de un spirit de critica se face vinovat de un pacat mai mare decat cel pe care-l invinuieste, pentru ca nu numai ca face acelasi pacat, dar mai adauga pe deasupra banuiala si spirit de critica. 9:11 Domnul Hristos este singura masura adevarata a caracterului, si acela care se aseaza ca masura pentru altii ia locul lui Hristos. Si, cum Tatal "a incredintat toata judecata Fiului" (Ioan 5,22), oricine se incumeta sa judece motivele altora uzurpa dreptul Fiului lui Dumnezeu. 9:12 Acesti asa-zisi judecatori si critici se aseaza de partea lui anticrist, "potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu" (2 Tes. 2,4). 9:13 Un spirit rece, dedat la critica si neiertator, care caracterizeaza fariseismul, este pacatul care aduce cele mai nefericite urmari. Atunci cand viata religioasa a cuiva este lipsita de iubire, Isus nu este in ea; lumina prezentei Sale nu este acolo. Nici activitatea deosebit de mare sau zelul lipsit de spiritul lui Hristos nu pot sa umple golul. Poate ca cineva, inzestrat cu o uimitoare ascutime de minte, descopera defectele altora, dar tuturor acelora care se lasa tarati de acest spirit, Isus le zice: fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau". Cel care se face vinovat de fapte reale este cel dintai care banuieste fapta rea. Osandind pe altul, el incearca sa ascunda si sa dezvinovateasca raul din propria sa inima. Prin pacat oamenii au capatat cunostinta raului. Prima pereche de oameni n-a inceput sa se invinovateasca reciproc inainte de a fi pacatuit. Si firea omeneasca va face aceasta in mod inevitabil atunci cand nu este stapanita de harul lui Hristos. 9:14 Atunci cand ingaduie acest spirit de invinuire, oamenii nu se multumesc numai cu trambitarea a ceea ce isi inchipuie ca este o slabiciune in fratele lor. Daca mijloace mai blande nu reusesc sa-l faca a savarsi ce cred ei ca trebuia sa se faca, vor recurge la constrangere. Pe cat le sta in putere, ii vor sili pe oameni sa se conformeze felului lor de a aprecia ceea ce este drept. Asa se purtau iudeii 9:15 in zilele lui Hristos si asa s-a purtat intotdeauna biserica, ori de cate ori a pierdut harul lui Hristos. Vazandu-se lipsita de puterea iubirii, ea s-a agatat de bratul cel tare al statului, ca sa-si intareasca dogmele si sa-si puna in aplicare decretele. Aici este taina tuturor legiuirilor religioase, care au fost decretate candva, si taina tuturor persecutiilor, din zilele lui Abel pana astazi. 9:16 Hristos nu-i constrange, ci ii atrage pe oameni la Sine. Singura forta pe care o exercita El este iubirea constrangatoare. Cand Biserica incepe sa caute sprijinul puterii lumesti, este vadit ca a pierdut puterea lui Hristos - constrangerea iubirii divine. 9:17 Dar problema este legata de fiecare membru al bisericii si aici trebuie sa se produca vindecarea. Isus il indeamna pe vorbitorul de rau sa-si scoata mai intai barna din ochiul sau, adica sa renunte la spiritul de critica, sa marturiseasca si sa lepede propriul pacat, inainte de a incerca sa-i indrepte pe altii. Pentru ca "nu este nici un pom bun, care sa faca roada rea; si nici un pom rau, care sa faca roada buna" (Luca 6,43). Acest spirit de invinuire, pe care il ingaduie inima ta, este o roada rea si dovedeste ca pomul este rau. Nu-ti foloseste la nimic sa cladesti pe indreptatirea de sine; ceea ce-ti trebuie este o schimbarea a inimii. Inainte de a fi pregatit sa-i indrepti pe altii, trebuie sa ajungi tu insuti la aceasta experienta, pentru ca "din prisosul inimii vorbeste gura" (Matei 12,34). 9:18 Cand vine o criza in viata unui suflet oarecare si incerci sa dai un sfat sau o avertizare, cuvintele tale vor avea numai atata greutate de influentat spre bine, cat propriul tau exemplu si spirit au castigat pentru tine. 9:19 Trebuie sa fii bun, mai inainte de a fi in stare sa faci binele. Nu poti avea o influenta care sa-i schimbe pe altii, pana ce propria ta inima n-a fost umilita, curatita si imblanzita prin harul lui Hristos. Daca s-a savarsit in inima ta aceasta schimbare, va fi tot asa de natural pentru tine sa traiesti spre binecuvantarea altora, cum este si pentru trandafir sa raspandeasca parfumul sau mirositor sau pentru vita de vie sa rodeasca ciorchinele purpuriu. 9:20 Daca Hristos este in tine "nadejdea maririi", nu vei gasi placerea sa-i pandesti pe altii, spre a le trambita greselile. In loc sa cauti sa invinuiesti si sa osandesti, tinta va fi sa ajuti, sa binecuvantezi si sa salvezi. Lucrand cu aceia care sunt in ratacire, vei asculta de indemnul: "Ia seama la tine, ca sa nu fii ispitit si tu" (Gal. 6,1). Iti vei aduce aminte de cate ori te-ai ratacit tu insuti si cat de greu ti-a fost sa gasesti drumul cel bun, dupa ce-l pierdusesi candva. N-ai sa-l impingi pe fratele tau intr-un intuneric mai mare, ci, cu o inima plina de mila, ii vei atrage atentia asupra primejdiei care il pandeste. 9:21 Acela care priveste adesea la crucea de pe Calvar, amintindu-si ca pacatele sale L-au dus acolo pe Mantuitorul, nu va incerca niciodata sa compare masura vinei sale cu a altora. El nu se va urca pe scaunul de judecata spre a aduce invinuire impotriva altora. In inima aceluia care umbla in umbra crucii de pe Calvar, nu poate avea loc spiritul de critica sau de inaltare de sine. 9:22 Abia cand simti ca ti-ai putea jertfi demnitatea ta proprie, ba chiar viata ta, spre a-l salva pe un frate ratacit, abia atunci ai scos barna din propriul tau ochi si esti in stare sa-l ajuti pe fratele tau. Atunci vei putea sa te apropii de el si sa-i misti inima. 9:23 Niciodata n-a fost cineva intors din calea sa gresita prin mustrari si reprosuri; dar, in felul acesta, multi au fost indepartati de Hristos si si-au inchis inimile in fata convingerii. Un spirit de iubire, o purtare amabila si atragatoare poate sa-i salveze pe cei rataciti si sa acopere o multime de pacate. Descoperirea lui Hristos in propriul tau caracter va avea o putere transformatoare asupra tuturor acelora cu care vii in contact. Fie ca Hristos sa Se manifeste zilnic in tine si El va descoperi prin tine energia creatoare a Cuvantului Sau - o influenta blanda, convingatoare si totodata puternica, pentru a crea din nou alte suflete dupa frumusetea Domnului Dumnezeului nostru. 9:24 "Sa nu aruncati cainilor lucrurile sfinte." Matei 7,6. 9:25 Domnul Isus aminteste aici de anumiti oameni care n-au dorinta sa scape de sclavia pacatului. Fiind in neintrerupta legatura cu raul si viciile, natura lor a fost atat de mult degradata, incat se agata de rau si nu vor sa fie despartiti de el. Slujitorii Domnului Hristos n-ar trebui sa se lase impiedicati de cei care dispretuiesc si batjocoresc Evanghelia. 9:26 Mantuitorul insa n-ar fi trecut niciodata pe langa un suflet, oricat de cufundat in pacate ar fi fost el, daca era gata sa primeasca adevarurile pretioase ale cerului. Cuvintele Sale erau inceputul unei vieti noi pentru vamesi si desfranati. Maria Magdalena, din care El a scos sapte demoni, a ramas cea din urma la mormantul Mantuitorului si a fost cea dintai pe care Domnul Isus a salutat-o in dimineata invierii Sale. Saul din Tars, unul dintre cei mai aprigi dusmani ai Evangheliei, 9:27 a devenit Pavel, slujitorul devotat al Domnului Hristos. Sub infatisarea urii si a dispretului, chiar sub aceea a crimei si a degradarii, poate fi ascuns un suflet pe care harul Domnului Hristos sa-l salveze, ca sa straluceasca intocmai ca o piatra scumpa in coroana Mantuitorului. 9:28 "Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide." Matei 7,7. 9:29 Pentru a nu da prilej neincrederii, neintelegerii sau unor interpretari gresite ale Cuvantului Sau, Domnul repeta o intreita fagaduinta. El doreste ca aceia care Il cauta pe Dumnezeu sa creada in El, care este in stare sa le dea toate cele necesare. De aceea, adauga: "Caci orisicine cere capata; cine cauta gaseste si celui ce bate i se deschide". 9:30 Domnul nu pune nici o alta conditie decat aceea de a flamanzi dupa harul Sau si iubirea Sa. "Cereti". Cererea arata ca iti dai seama de nevoia ta; si, daca ceri in credinta, vei primi. Domnul a dat asigurari cu privire la Cuvantul Sau si deci acesta nu poate da gres. Daca vii cu adevarata pocainta, nu ar trebui sa ai simtamantul ca ar fi o indrazneala din partea ta sa ceri ceea ce a fagaduit Domnul. Atunci cand ceri binecuvantarile de care ai nevoie pentru desavarsirea unui caracter dupa voia lui Hristos, Domnul te asigura ca ceri conform unei promisiuni care este aprobata. Daca simti si stii ca esti pacatos, este destul de justificat sa ceri iertarea si mila Sa. 9:31 Conditia in baza careia poti veni la Dumnezeu nu este aceea de a fi sfant, ci aceea de a-L ruga pe El sa te curete de orice pacat si intinaciune. Argumentul pe care-l putem invoca acum si oricand este marea noastra nevoie, starea noastra cu totul lipsita de ajutor, care face din El si din puterea Sa mantuitoare o necesitate pentru noi. 9:32 "Cautati". Sa nu dorim numai binecuvantarile Sale, ci pe El, personal. "Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace" (Iov 22,21). Cauta si vei gasi. Dumnezeu te cauta si orice dorinta pe care o simti de a veni la El se datoreste Spiritului Sau, care te indeamna. Asculta de acest indemn. Hristos mijloceste pentru cel ispitit, ratacit si lipsit de credinta. El cauta sa te aduca in tovarasia Sa. "Daca Il vei cauta, Il vei gasi" (1 Cron. 28,9). 9:33 "Bateti". Noi venim la Dumnezeu printr-o invitatie speciala si El asteapta sa ne ureze bun venit in camera Sa de audienta. Primii ucenici care L-au urmat pe Domnul nu erau multumiti cu o convorbire grabita in timp ce mergeau; ei L-au intrebat: "Rabi, unde locuiesti?" S-au dus si au vazut unde locuia si in ziua aceea au ramas la El" (Ioan 1,38-39). Tot asa putem si noi sa fim admisi in cea mai stransa intimitate si legatura cu Dumnezeu. "Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt se odihneste la umbra Celui Atotputernic" (Ps. 91,1). Fie ca aceia care doresc binecuvantarea lui Dumnezeu sa bata si sa astepte la usa harului cu deplina asigurare, zicand: "Pentru ca Tu, o, Doamne! ai zis: 'Cine cere, capata, cine cauta, gaseste; celui ce bate, i se va deschide'". 9:34 Isus privea la cei adunati sa asculte cuvintele Sale si dorea din toata inima ca 9:35 multimea aceea numeroasa sa pretuiasca harul si bunatatea lui Dumnezeu. Ca sa ilustreze nevoia lor si bunavointa lui Dumnezeu de a darui, El le infatiseaza un copil infometat, care cere paine de la tatal sau pamantesc. "Cine este tatal acela dintre voi", zice El, "care, daca-i cere fiul sau o paine, sa-i dea o piatra?" El face apel la iubirea duioasa si fireasca a parintelui fata de copilul sau si adauga: "Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer". Nici un om cu inima de tata nu ii va intoarce spatele fiului sau flamand, care cere paine. Oare l-ar crede cineva in stare sa glumeasca cu copilul sau, sa-i trezeasca dorintele numai cu scopul de a-l dezamagi? Sa-i promita ca ii da mancare buna si hranitoare si apoi sa-i dea o piatra? Si ar indrazni oare cineva sa-L dezonoreze pe Dumnezeu, inchipuindu-si ca El n-ar raspunde la apelurile copiilor Sai? 9:36 "Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri va da Duhul Sfant celor ce I-L cer" (Luca 11,13). Duhul Sfant, loctiitorul Sau, este cel mai mare dintre toate darurile. Toate "lucrurile bune" sunt cuprinse in acest dar. Nici Creatorul nu ne poate da altceva mai mare sau mai bun. Cand Il rugam fierbinte pe Domnul sa aiba mila de noi in stramtorare si sa ne calauzeasca prin Duhul Sau cel Sfant, El nu ne va lasa niciodata fara raspuns. Este cu putinta ca un parinte sa se intoarca de la copilul sau flamand, dar Dumnezeu nu poate lepada niciodata strigatul unei inimi lipsite, care tanjeste dupa El. Cu ce duiosie minunata Si-a descris El iubirea! 9:37 Iata solia izvorata din inima Tatalui pentru aceia care, in zilele de intuneric, cred ca Dumnezeu nu ia seama la ei: "Sionul zicea: 'M-a parasit Domnul si m-a uitat Domnul!' Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iata ca te-am sapat pe mainile mele" (Isaia 49,14-16). 9:38 Fiecare fagaduinta din Cuvantul lui Dumnezeu ne ofera un subiect de rugaciune, prezentand garantia lui Iehova ca asigurare pentru noi. Este privilegiul nostru sa-I cerem, prin Isus, orice binecuvantare de care avem nevoie. Putem sa-I spunem Domnului, cu simplitatea unui copil, chiar lucrul de care avem nevoie. Putem sa-I aducem la cunostinta toate nevoile noastre vremelnice, cerandu-I atat paine si imbracaminte, cat si painea vietii si haina neprihanirii lui Hristos. Tatal tau ceresc stie ca ai nevoie de toate lucrurile acestea si esti invitat sa I le ceri. In numele Domnului Isus, poate fi primit orice dar bun. Dumnezeu va onora acest Nume si va implini trebuintele tale din bogatiile darniciei Sale. 9:39 Dar sa nu uiti ca, daca vii inaintea lui Dumnezeu ca inaintea unui Tata, recunosti ca esti un fiu al Sau. Nu trebuie numai sa te increzi in bunatatea Sa, dar si sa te supui vointei Sale in toate, stiind ca iubirea Sa este neschimbatoare. Tu trebuie sa te consacri lucrarii Sale. Isus a dat fagaduinta: "Cereti si veti capata" (Ioan 16,24) numai acelora pe care El i-a indemnat sa caute mai intai Imparatia cerurilor si neprihanirea Lui. 9:40 Darurile Aceluia care are toata puterea in cer si pe pamant sunt puse la indemana copiilor lui Dumnezeu. Daruri atat de 9:41 pretioase, deoarece ne vin prin jertfa nespus de mare a sangelui Mantuitorului; daruri care vor satisface dorul cel mai profund al inimii omenesti; daruri care dainuiesc vesnic - vor fi primite si gustate cu bucurie de toti aceia care vin la Dumnezeu ca niste copilasi. Insuseste-ti fagaduintele lui Dumnezeu, pune-le inaintea Lui ca fiind propriul Sau cuvant si atunci vei avea o bucurie deplina. 9:42 "Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel." Matei 7,12. 9:43 La asigurarea iubirii lui Dumnezeu fata de noi, Isus adauga iubirea unul fata de altul, intr-un principiu larg, care cuprinde toate legaturile societatii omenesti. 9:44 Iudeii erau preocupati de ceea ce aveau sa primeasca; problema cu care isi bateau capul era cum sa-si asigure puterea, respectul si serviciul care credeau ca li se cuvine. Dar Domnul Hristos ne invata ca preocuparea noastra nu trebuie sa fie: cat de mult vom primi, ci cat de mult putem sa dam. Masura datoriei noastre fata de altii se gaseste in ceea ce noi insine am socotit ca datorie a lor fata de noi. 9:45 In prietenia ta cu altii, aseaza-te in locul lor. Patrunde in simtamintele lor, in greutatile lor, in dezamagirile lor, in bucuriile si intristarile lor. Identifica-te cu ei, apoi poarta-te cu ei asa cum ai dori sa se poarte ei cu tine, daca ar fi sa schimbi locul cu ei. Aceasta este adevarata regula de sinceritate. Este o alta expresie a Legii. 9:46 "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 22,39). Si acesta este si miezul invataturii profetilor. Este principiul cerului si va fi implinit in toti cei ce sunt pregatiti pentru societatea lui sfanta. 9:47 Regula de aur este principiul adevaratei curtenii, si ilustrarea ei cea mai adevarata se vede in viata si caracterul lui Isus. O, ce raze de blandete si frumusete straluceau in viata zilnica a Mantuitorului nostru! Cata noblete se revarsa din insasi prezenta Sa! Acelasi spirit va fi descoperit si in copiii Sai. Aceia in care locuieste Hristos vor fi inconjurati de o atmosfera divina. Vesmintele lor albe de curatie vor fi imbibate cu un parfum din gradinile Domnului. Fetele lor vor straluci de lumina Sa, luminand calea pentru picioarele care sovaie si care obosesc. 9:48 Nici un om care are adevaratul ideal, cu privire la un caracter desavarsit, nu va da gres in a dovedi simpatia si iubirea lui Hristos. Influenta harului trebuie sa inmoaie inima, sa innobileze si sa curete sentimentele, dand o delicatete de sus si un simt de bunacuviinta. 9:49 Dar aceasta regula de aur are o semnificatie si mai adanca. Oricine a devenit ispravnic al feluritelor daruri ale lui Dumnezeu este chemat sa le impartaseasca sufletelor care zac in necunostinta si intuneric, tot asa cum ar dori sa i se impartaseasca si lui, daca ar fi in locul lor. Apostolul Pavel zicea: "Eu sunt dator si grecilor, si barbarilor, si celor neinvatati si celor invatati" (Romani 1,14). Prin faptul ca ai stiut mai mult despre iubirea lui Dumnezeu, prin faptul ca ai primit mai mult din darurile bogate ale harului Sau decat sufletul cel mai intunecat si mai decazut de pe fata pamantului, esti dator fata de el sa-i faci parte de aceste daruri. 9:50 Tot asa stau lucrurile si cu bunurile si binecuvantarile vremelnice: tot ce ai mai mult decat semenii tai, te face la fel de dator fata de cei mai putini favorizati. Daca suntem instariti sau chiar daca viata ne e ceva mai inlesnita, avem cea mai solemna indatorire sa ingrijim de sarac, de bolnav, de vaduva si orfan, asa cum am dori sa se ingrijeasca si ei de noi, daca am fi unii in locul celorlalti. 9:51 Regula de aur cuprinde acelasi adevar pe care il sustine Predica de pe Munte: "Cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura". Ce le facem altora, fie bine, fie rau, se intoarce sigur la noi, ca binecuvantare sau ca blestem. Tot ce dam, primim iarasi. Binecuvantarile pamantesti din care le facem parte si altora, pot fi, si adesea chiar sunt, rasplatite in aceeasi masura. Ceea ce dam in vreme de nevoie ne este inapoiat, adesea impatrit, imparateste. Dar, in afara de aceasta, darurile sunt rasplatite chiar in viata aceasta si printr-o revarsare mai deplina a iubirii Sale, care cuprinde toata slava cerului si comoara Lui. Chiar si raul se intoarce la cel ce l-a savarsit. Oricine a fost gata sa condamne sau sa descurajeze va ajunge sa treaca in viata prin aceleasi imprejurari prin care i-a facut pe altii sa treaca; el va simti ce au suferit ei din cauza lipsei sale de simpatie si de amabilitate. 9:52 Iubirea lui Dumnezeu fata de noi a hotarat astfel: El vrea sa ne aduca in situatia de a ne fi sila de asprimea propriilor noastre inimi si de a le deschide pentru a-L lasa pe Isus sa locu-iasca in ele. Astfel, dintr-un rau iese binele si ceea ce parea blestem ajunge binecuvantare. 9:53 Masura regulii de aur este adevarata masura a crestinismului. 9:54 Tot ce este mai putin inseamna dezamagire. O religie care ii face pe oameni sa puna un pret mai mic pe fiintele omenesti pe care Hristos le-a pretuit atat de mult, incat Si-a dat viata pentru ele, o religie care ne face sa fim nepasatori fata de nevoile, suferintele sau drepturile omului este o religie gresita, falsa. Dispretuind cerintele celui sarman, suferind si plin de pacate, ne dovedim tradatori fata de Hristos. Crestinismul are o putere atat de mica in lume pentru ca oamenii se falesc cu numele lui Hristos, dar viata lor Ii tagaduieste caracterul. Numele Domnului este dezonorat din aceasta cauza. 9:55 Despre biserica apostolica din zilele acelea pline de stralucire, cand slava Mantuitorului inviat lumina asupra lor, sta scris ca nimeni nu zicea ca "averile sunt ale lui". Nu era nici unul printre ei care sa duca lipsa". "Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti". "Toti impreuna erau nelipsiti de la templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie din inima. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti" (Fapte 4,32.34.33; 2,46-47). 9:56 Poti sa rascolesti cerul si pamantul si nu vei gasi un adevar descoperit mai puternic decat acela care se dovedeste prin faptele de milostenie fata de cei care au nevoie de simpatia si ajutorul nostru. Acesta este adevarul asa cum este in Isus. Cand cei care marturisesc Numele lui Hristos vor trai in viata lor principiile regulii de aur, lucrarea Evangheliei va fi insotita de aceeasi putere ca pe vremea apostolilor. 9:57 "Stramta este poarta, 9:58 ingusta este calea 9:59 care duce la viata." Matei 7,14. 9:60 Pe vremea Domnului, locuitorii Palestinei traiau in cetati inconjurate de ziduri si cele mai multe erau asezate pe dealuri si munti. Ca sa ajunga cineva la porti, care se inchideau la apusul soarelui, trebuia sa mearga pe potecute prapastioase si stancoase. Calatorul care venea spre casa la sfarsitul zilei trebuia adesea sa strabata urcusul cel greu in cea mai mare graba, spre a ajunge la poarta inainte de caderea noptii. Cel care intarzia ramanea afara. 9:61 Calea cea ingusta, care ducea in sus, spre casa si odihna, I-a prilejuit Domnului Isus o ilustrare impresionanta a drumului pe care trebuie sa mearga crestinul. Calea pe care ti-o arat Eu, zicea El, este ingusta; poarta este greu de trecut, pentru ca regula de aur exclude orice mandrie si egoism. Este adevarat ca exista o cale mai larga, dar sfarsitul ei inseamna nimicire. Daca urci pe calea vietii spirituale, trebuie sa urci fara incetare, pentru ca este o cale care urca. Trebuie sa mergi cu cei putini, deoarece multimea va alege calea care duce in jos. 9:62 Pe drumul mortii poate sa mearga omenirea intreaga, cu tot spiritul ei lumesc, cu tot egoismul, cu toata mandria, necinstea si decaderea ei. Aici este loc pentru parerile si invataturile fiecaruia. Fiecare are ocazia de a urma si de a face orice i-ar spune iubirea de sine. Pentru a merge pe calea ce duce la pierzare, nu este nevoie sa cauti drumul, fiindca poarta este larga si calea este lata, asa ca pasii se indreapta fara multa greutate spre cararea care se termina cu moartea. 9:63 Insa drumul care duce la viata este ingust, iar poarta este stramta. 9:64 Daca mai tii la vreun pacat favorit, vei vedea ca drumul este prea ingust, ca sa-l poti pastra. Caile tale proprii, vointa, obiceiurile si faptele tale rele trebuie parasite, daca doresti sa umbli pe calea Domnului. Acela care vrea sa-I slujeasca Domnului Hristos, nu poate sa se ia dupa parerile lumii, sau sa aiba aceleasi standarde ca ea. Cararea care duce spre cer este prea ingusta, ca sa incapa pe ea ranguri sau bogatii, este prea ingusta pentru ambitii egoiste, este prea gloduroasa si stancoasa, ca sa urce pe ea aceia care iubesc o viata usoara. Truda, rabdarea, sacrificiul de sine, mustrarea, saracia, impotrivirea din partea pacatosilor au fost partea Domnului Hristos si trebuie sa fie si partea noastra, daca vrem sa intram odata in Paradisul lui Dumnezeu. 9:65 Totusi nu trebuie sa tragem concluzia ca drumul care duce in sus este greu, iar acela care duce in jos este usor. De-a lungul drumului care duce la moarte sunt chinuri si pedepse, sunt dureri si dezamagiri - avertizari de a nu merge pe el. Iubirea lui Dumnezeu a facut sa fie asa de greu pentru cei nesocotiti si incapatanati, ca sa nu-i nimiceasca. Este adevarat ca drumul Satanei este facut sa para foarte atragator, dar nu este decat o amagire. Pe calea celui rau nu sunt decat remuscari amare si griji chinuitoare. Am putea crede ca este un lucru placut sa ne purtam cu mandrie si sa alergam dupa ambitii; dar sfarsitul nu este decat chin si mahnire. Planurile egoiste pot sa dea fagaduinte magulitoare si sa ofere nadejdea bucuriei, dar curand vom descoperi ca fericirea noastra este otravita si viata noastra este amarata de nadejdi, care au ca singura preocupare eul personal. Pe calea care duce la pierzare, poarta poate sa fie impodobita frumos cu flori, dar de-a lungul ei nu sunt decat spini. Lumina sperantei, care lumineaza la intrare, dispare in intunericul deznadejdii; iar sufletul care urmeaza calea aceasta coboara in umbrele unei nopti fara sfarsit. 9:66 "Calea celor stricati este pietroasa", dar caile intelepciunii sunt niste cai placute si toate cararile ei sunt niste carari pasnice" (Proverbe 13,15; 3,17). Fiecare fapta a ascultarii de Hristos, fiecare fapta de tagaduire de sine, din pricina Numelui Sau, fiecare incercare suportata cum trebuie, fiecare biruinta castigata asupra ispitei este inca un pas pe drumul spre biruinta finala. Daca Il luam pe Domnul ca indrumator al nostru, El ne va conduce in siguranta. Nici cel mai slab pacatos sa nu regrete drumul pe care merge. Nici un cautator sfios nu trebuie sa inceteze a umbla in lumina cea curata si sfanta. Desi calea este asa de stramta, incat pacatul nu poate fi ingaduit pe ea, totusi tuturor le-a fost asigurata primirea si nici un suflet indoielnic sau sfios nu trebuie sa zica: "Dumnezeu nu-mi poarta de grija". 9:67 Drumul poate fi aspru si urcusul stancos; pot fi prapastii in dreapta si in stanga; putem avea parte de multa truda pe drumul nostru; cand suntem istoviti, cand tanjim dupa odihna, trebuie sa muncim mai departe; cand suntem slabiti, trebuie sa luptam; cand suntem descurajati, inca trebuie sa nadajduim; cu Hristos, ca Indrumator al nostru, vom ajunge in cele din urma in cerul atat de mult dorit. Hristos Insusi a mers pe drumul cel aspru, care sta inaintea noastra, si a netezit calea pentru picioarele noastre. Pe tot parcursul drumului prapastios, care duce spre viata vesnica, sunt izvoare de bucurie, care sa-l invioreze pe cel istovit. Aceia care umbla in caile intelepciunii, chiar in vremuri de stramtorare, se bucura peste masura, pentru ca Cel pe care Il iubeste sufletul lor merge, nevazut, alaturi de ei. Pe masura ce inainteaza, ei vad si mai lamurit atingerea mainii Sale; la fiecare pas, raze si mai stralucitoare, de slava, de la Cel nevazut le lumineaza calea, iar cantarile lor de lauda, din ce in ce mai puternice, se inalta spre a se alatura melodiilor ingerilor dinaintea tronului. 9:68 "Cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei" (Prov. 4,18). 9:69 "Nevoiti-va sa intrati pe poarta cea stramta." Luca 13,24. 9:70 Drumetul intarziat, care se grabea sa ajunga la poarta cetatii, la apusul soarelui, nu putea sa se opreasca in drum pentru vreun lucru care l-ar fi putut atrage. Mintea lui era stapanita de un singur gand - sa intre pe poarta cetatii. Acelasi gand puternic, zicea Isus, se cere si de la un crestin. Eu v-am descoperit stralucirea caracterului, care este adevarata stralucire a Imparatiei Mele. Ea nu va ofera nici o fagaduinta de stapanire pamanteasca; totusi merita cea mai mare dorinta si straduinta. Eu nu va chem sa luptati pentru stapanirea marilor imparatii ale lumii acesteia; cu toate acestea nu trebuie sa credeti ca nu este nici o lupta de dat sau nici o biruinta de castigat. Va indemn sa va straduiti, sa va luptati cu disperare, ca sa intrati in Imparatia Mea spirituala. 9:71 Viata crestinului este o batalie si o alergare. Dar biruinta despre care e vorba aici nu poate fi castigata de puterea omeneasca. Campul de bataie este inima omeneasca. Batalia pe care trebuie s-o dam - cea mai mare batalie care a fost data vreodata de om - este predarea eului personal in fata vointei lui Dumnezeu, predarea inimii in fata iubirii suverane. Omul cel vechi, nascut din sange si prin vointa firii pamantesti, nu poate sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu. Inclinatiile mosteni-te, obiceiurile vechi trebuie sa fie lepadate. 9:72 Acela care se hotaraste sa intre in Imparatia spirituala 9:73 va constata ca toate puterile unei firi nerenascute, sprijinite de fortele imparatiei intunericului, se ridica impotriva lui. Egoismul si mandria vor lua pozitie impotriva oricarei incercari de a le arata ca sunt pacatoase. Prin noi insine, nu suntem in stare sa ne infrangem dorintele si obiceiurile rele, care se lupta pentru suprematie. Nu putem avea biruinta asupra puternicului dusman care ne tine in sclavia sa. Numai Dumnezeu poate sa ne dea aceasta biruinta. El doreste sa avem stapanire asupra noastra insine, asupra vointei si cailor noastre. Dar nu poate lucra in noi, fara consimtamantul si conlucrarea noastra. Duhul Sfant lucreaza prin facultatile si puterile date omului. Puterile noastre trebuie sa lucreze impreuna cu Dumnezeu. 9:74 Biruinta nu este castigata fara multa rugaciune staruitoare, fara ingenuncherea eului la fiecare pas. Vointa noastra nu trebuie sa fie silita sa conlucreze cu uneltele divine, ci trebuie sa se supuna de buna voie. Daca ar fi cu putinta ca influenta Duhului lui Dumnezeu sa va forteze cu o putere de o suta de ori mai mare, aceasta n-ar face din voi adevarati crestini, niste buni cetateni ai cerului. Reduta Satanei n-ar fi sfaramata in felul acesta. Vointa noastra trebuie sa fie asezata de partea vointei lui Dumnezeu. Prin voi insiva nu sunteti in stare sa va aduceti planurile, dorintele si inclinatiile in ascultare de vointa lui Dumnezeu; dar, daca vreti sa aveti vointa, Dumnezeu va lucra pentru voi "rasturnand izvodirile mintii si orice inaltime, care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il face rob ascultarii de Hristos" (2 Cor. 10,5). Atunci veti duce "pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur. Caci Dumnezeu este Acela care 9:75 lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea" (Fil. 2,12-13). 9:76 Multi sunt atrasi de frumusetea lui Hristos si de stralucirea cerului, dar dau inapoi cand este vorba de conditiile prin care pot sa si le insuseasca. Sunt multi oameni pe calea cea larga, nemultumiti de drumul pe care merg. Ei doresc sa se smulga din sclavia pacatului si cauta, in propria lor putere, sa se impotriveasca obiceiurilor pacatoase. Privesc spre calea cea stramta si spre poarta cea ingusta, dar placerile egoiste, iubirea de lume, mandria si ambitia nesfintita pun un zid de despartire intre ei si Mantuitorul. Daca ar fi sa renunte la propria lor vointa, la pasiunile sau la idealurile lor, li s-ar cere un sacrificiu in fata caruia ei sovaie, se clatina si dau inapoi. Multi "vor cauta sa intre si nu vor putea" (Luca 13,24). Ei doresc binele si se ostenesc sa-l faca; dar nu se lipesc de el cu toata inima; nu sunt hotarati sa si-l asigure cu orice pret. 9:77 Daca dorim sa biruim, singura nadejde pentru noi este sa unim vointa noastra cu vointa lui Dumnezeu si sa lucram impreuna cu El, ora de ora si zi de zi. Nu putem sa pastram eul personal si totusi sa nadajduim a intra in Imparatia lui Dumnezeu. Daca vom ajunge vreodata la sfintenie, aceasta va fi cu putinta numai prin renuntarea la eul personal si prin primirea gandului lui Hristos. Mandria si ingamfarea trebuie sa fie rastignite. Suntem noi gata sa platim pretul care ni se cere? Suntem noi gata sa aducem vointa noastra in perfecta armonie cu Dumnezeu? Pana cand nu vom fi dispusi la aceasta, harul transformator al lui Dumnezeu nu va putea face nici o schimbare in noi. 9:78 Lupta pe care trebuie s-o purtam este "lupta cea buna a credintei". 9:79 "Iata la ce lucrez eu", zicea sfantul apostol Pavel, "si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui, care lucreaza cu tarie in mine" (Col. 1,29). 9:80 Iacov, in timpul marii stramtorari a vietii sale, s-a indreptat spre rugaciune. El avea o tinta covarsitoare - sa ajunga la transformarea caracterului. Dar, in timp ce se ruga staruitor lui Dumnezeu, un vrajmas, cum isi inchipuia el, a pus mana pe el si, toata noaptea, Iacov s-a luptat sa-si scape viata. Dar nici chiar primejdia care-i ameninta viata nu l-a facut sa se abata de la tinta pe care si-o pusese in sufletul lui. Cand puterea ii era pe sfarsite, Ingerul s-a folosit de puterea Sa divina si, printr-o singura atingere, Iacov si-a dat seama cu cine se luptase. Ranit si fara ajutor, el a cazut pe pieptul Mantuitorului si I-a cerut binecuvantarea. El nu voia sa-L lase sa plece, nici sa inceteze cu ruga sa si Domnul a implinit cererea acestui suflet pocait si fara ajutor, potrivit cu fagaduinta Sa: "Sa caute ocrotirea Mea si sa faca pace cu Mine; da, sa faca pace cu Mine" (Isaia 27,5). Iacov s-a rugat cu o inima hotarata: "Nu te voi lasa, pana nu ma vei binecuvanta" (Gen. 32,26). Duhul staruintei fusese inspirat de Acela care Se luptase cu patriarhul. El a fost Cel care i-a dat biruinta si i-a schimbat numele din Iacov in Israel, zicand: "Ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai fost biruitor" (Gen. 32,28). Lucrul pentru care Iacov se luptase in zadar, prin propriile sale puteri, a fost castigat prin predarea eului si prin credinta staruitoare. "Si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra" (1 Ioan 5,4). 9:81 "Paziti-va de prooroci mincinosi." Matei 7,15. 9:82 Se vor ivi invatatori mincinosi, ca sa va abata de la calea cea ingusta si de la poarta cea stramta. Feriti-va de ei; desi sunt imbracati cu piei de oaie, pe dinauntru sunt lupi rapitori. Isus ne arata cum pot fi deosebiti invatatorii mincinosi de cei adevarati. "Ii veti cunoaste dupa roadele lor". Apoi adauga: "Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?" 9:83 Nu suntem sfatuiti sa-i apreciem dupa vorbirile lor frumoase sau marturisirile lor laudaroase. Ei urmeaza sa fie judecati dupa Cuvantul lui Dumnezeu. "La Lege si la marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, este pentru ca n-au nici o lumina in ei" (Is. 8,20 ed. engl.). "Inceteaza, fiule, sa mai asculti invatatura, daca ea te departeaza de invataturile intelepte" (Prov. 19,27). Ce fel de solie aduc acesti invatatori? Va invata ea sa-L onorati pe Dumnezeu si sa va temeti de Numele Lui? Va indeamna ea sa va aratati iubirea fata de El, prin credinciosie fata de poruncile Sale? Daca oamenii nu vad insemnatatea Legii morale, daca privesc cu neseriozitate invataturile lui Dumnezeu; daca desfiinteaza una dintre cele mai mici din poruncile Sale si ii invata pe oameni astfel, ei vor fi fara valoare inaintea cerului. Putem sa ne dam seama ca sustinerile lor sunt fara temei. Ei savarsesc lucrarea care-si are originea in printul intunericului, vrajmasul lui Dumnezeu. Nu toti cei care marturisesc Numele Sau sau poarta semnul Sau, sunt ai lui Hristos. "Multi dintre aceia care au invatat in Numele Meu", zicea Isus, "la sfarsit vor fi gasiti prea usori". "Multi Imi vor zice in ziua aceea: 'Doamne, Doamne, n-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi demoni in Numele Tau?' Atunci le voi spune curat: 'Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti cei care lucrati faradelegea'". 9:84 Exista oameni care cred ca sunt drepti, cand de fapt ei sunt porniti spre rau. Desi sustin ca Hristos e Domnul lor si pe fata savarsesc lucrari mari in Numele Sau, de fapt, sunt lucratori ai faradelegii. "Cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla tot dupa poftele lor". Acela care vesteste Cuvantul lui Dumnezeu este pentru ei ca "un cantaret placut, cu un glas frumos si iscusit la cantare pe coarde. Ei Iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc deloc." (Ez. 33,31-32). 9:85 Numai pretentia de ucenicie n-are nici o valoare. Credinta in Hristos, acea credinta care mantuieste sufletul, nu este asa cum o prezinta multi. "Crede, crede", zic ei, "si n-ai nevoie sa tii Legea". Dar o credinta care nu duce la ascultare nu este decat incumetare. Apostolul Ioan zice: "Cine zice: 'Il cunosc' si nu pazeste poruncile Lui este un mincinos si adevarul nu este in el." (1 Ioan 2,4). Nimeni sa nu aiba impresia ca interventii speciale sau manifestatii miraculoase trebuie sa constituie dovada ca lucrarea lor sau ideile pe care le sustin sunt adevarate. Cand ii vom auzi pe unii vorbind cu usurinta despre Cuvantul lui Dumnezeu si-i vom vedea ca pun impresiile, sentimentele si faptele lor mai presus de masura dumnezeiasca, putem fi siguri ca unii ca acestia nu au nici o lumina in ei insisi. 9:86 Ascultarea este dovada uceniciei. Pazirea poruncilor dovedeste sinceritatea marturisirilor noastre de iubire. Cand doctrina pe care o primim ucide pacatul din inima, curata sufletul de orice necuratie si aduce roada pentru sfintire, putem sti ca acesta este adevarul lui Dumnezeu. Cand bunavointa, amabilitatea, compatimirea, 9:87 si simpatia se dovedesc in viata noastra, cand bucuria de a face binele este in inimile noastre, cand Il inaltam pe Hristos si nu eul personal, putem fi siguri ca avem credinta cea adevarata. "Prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui" (1 Ioan 2,3). 9:88 "Ea nu s-a prabusit pentru ca avea temelia zidita pe stanca." Matei 7,25. 9:89 Norodul fusese adanc miscat de cuvintele Domnului. Frumusetea dumnezeiasca a principiilor adevarului ii atrasese pe toti, iar solemnele avertizari ale Domnului Hristos venisera la ei ca vocea cercetatoare de inimi a lui Dumnezeu. Cuvintele Sale izbisera la radacina ideile si parerile lor vechi. Ca sa asculte de invatatura Sa, se cerea o schimbare in toate deprinderile lor de a gandi si lucra. Aceasta avea sa ii aduca in conflict cu invatatorii lor religiosi, deoarece insemna rasturnarea intregului sistem pe care rabinii il inaltasera timp de veacuri. De aceea, cu toate ca inimile ascultatoare fusesera miscate de cuvintele Sale, putini erau gata sa le accepte ca indrumare in viata. 9:90 Isus a sfarsit invatatura de pe Munte cu o ilustratie care prezenta uimitor de riguros insemnatatea faptului de a pune in practica cuvintele pe care El le rostise. In mijlocul multimilor care se imbulzeau in jurul Mantuitorului, erau multi care isi petrecusera viata pe langa Marea Galileii. In timp ce sedeau pe coasta muntelui, ascultand cuvintele Domnului Hristos, ei puteau sa vada vaile si rapele prin care suvoaiele de munte isi gaseau drum spre mare. In timpul verii, aceste suvoaie dispareau 9:91 adesea cu totul, lasand in urma lor numai un vad uscat si plin de nisip. Dar cand vantul iernii batea peste coline, raurile deveneau torente amenintatoare si turbate, iesind uneori din matca si maturand totul in calea lor. Atunci, colibele inaltate de tarani in poienile inverzite, in aparenta ferite de orice primejdie, erau tarate la vale. Dar sus, pe coline, se vedeau case cladite in intregime din piatra si multe din ele rezistasera sute de ani furtunilor. Casele acestea fusesera ridicate cu truda si greutate. Nu era usor sa ajungi pana la ele si asezarea lor aparea mai putin atragatoare decat campia inverzita. Dar ele aveau temelia pusa pe stanca, iar vantul, valurile si furtuna izbeau in ele in zadar. 9:92 Ca si ziditorii acestor case de pe stanca, zicea Isus, este si acela care va primi cuvintele Sale si isi va face din ele temelia caracterului si a vietii. Cu veacuri mai inainte, profetul Isaia scrisese: "Cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac" (Isaia 40,8). Si Petru, la multa vreme dupa rostirea Predicii de pe Munte, citand aceste cuvinte ale profetului Isaia, zicea: "Acesta este Cuvantul care v-a fost propovaduit prin Evanghelie" (1 Petru 1,25). Cuvantul lui Dumnezeu este singurul lucru dainuitor, pe care-l cunoaste lumea aceasta. El este temelia cea sigura. "Cerurile si pamantul vor trece", zicea Domnul, "dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24,35). 9:93 Marile principii ale Legii, izvorate din insasi natura lui Dumnezeu, sunt cuprinse in cuvintele Domnului Hristos de pe Munte. Oricine cladeste pe ele, cladeste pe 9:94 Hristos, Stanca veacurilor. Primind Cuvantul, Il primim pe Hristos. Si numai aceia care primesc astfel cuvintele Sale, cladesc pe El. "Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este in Isus Hristos" (1 Cor. 3,11). "Nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti" (Fapte 4,12). Hristos, Cuvantul, descoperirea lui Dumnezeu - manifestarea caracterului Sau, a Legii Sale, a iubirii Sale, a vietii Sale - este singura temelie pe care putem cladi un caracter durabil. Noi cladim pe Hristos, daca ascultam de Cuvantul Sau. Nu este neprihanit cel care are doar placere de neprihanire, ci acela care implineste neprihanirea. Sfintenia nu este numai o rapire sufleteasca; ea este rezultatul supunerii noastre fata de Dumnezeu; ea inseamna a face voia Tatalui nostru ceresc. Cand copiii lui Israel au tabarat la hotarele tarii fagaduite, nu era deajuns din partea lor sa aiba o cunoastere oarecare despre Canaan sau sa cante cantarile Canaanului. Numai lucrul acesta n-avea sa le dea dreptul sa stapaneasca viile si livezile de maslini din tara cea minunata. Ei puteau sa puna stapanire pe ea numai prin ocupatie, conformandu-se conditiilor, dand dovada de credinta vie in Dumnezeu, insusindu-si fagaduintele Sale, in timp ce trebuia sa asculte de indrumarile Sale. 9:95 Religia inseamna a implini cuvintele lui Hristos nu pentru a castiga favoarea lui Dumnezeu, ci din cauza ca, desi cu totul nevrednici, am primit darul iubirii Sale. Hristos intemeiaza mantuirea omului nu pe simpla marturisire, ci pe credinta care se dovedeste prin faptele de neprihanire. Ce se asteapta din partea urmasilor lui Hristos este sa si faca, nu numai sa zica. Caracterul se formeaza prin actiune. "Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8,14). 9:96 Nu sunt fii ai lui Dumnezeu aceia ale caror inimi sunt atinse de Spiritul lui Dumnezeu, nici aceia care se predau cand si cand puterii Sale, ci aceia care sunt calauziti de El. 9:97 Vreti sa fiti urmasi ai lui Hristos si nu stiti cum sa incepeti? Va aflati in intuneric si nu stiti cum sa gasiti lumina? Umblati potrivit cu lumina pe care o aveti. Hotarati-va sa impliniti ce cunoasteti din Cuvantul Sau. Cand primiti Cuvantul in credinta, acesta va va da putere sa ascultati. Daca luati aminte la lumina pe care o aveti, o lumina si mai mare se va revarsa asupra voastra. Voi claditi pe Cuvantul lui Dumnezeu si caracterul vostru va fi format dupa chipul caracterului lui Hristos. 9:98 Hristos, adevarata temelie, este o piatra vie; viata Sa este impartasita tuturor acelora care cladesc pe El. "Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca" (1 Petru 2,5). "In El, toata cladirea bine inchegata creste ca sa fie un templu sfant in Domnul" (Efeseni 2,21). Pietrele ajung sa fie una cu temelia, pentru ca aceeasi viata locuieste in toate. Nici o furtuna nu poate darama cladirea aceasta, caci cine impartaseste viata lui Dumnezeu, va trece prin toate cu El. Dar orice zidire inaltata pe o alta temelia decat aceea a Cuvantului lui Dumnezeu se va prabusi. Cel care, asemenea iudeilor din zilele Domnului Hristos, cladeste pe temelia ideilor si parerilor omenesti, pe formele si ceremoniile nascocite de mintea omeneasca sau pe alte lucrari, pe care le poate face fara sa aiba nevoie de harul lui Hristos, inalta casa caracterului sau pe nisip nesigur. Furtunile grozave ale ispitelor 9:99 vor matura si indeparta temelia de nisip si vor lasa casa lui ca o epava pe tarmurile vremii. 9:100 "De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu" 'Voi face din neprihanire o lege si din dreptate o cumpana si grindina va surpa locul de scapare al neadevarului si apele vor ineca adapostul minciunii'." (Isaia 28,16-17). 9:101 Dar astazi harul este pus in slujba celui pacatos. "Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti, voi, casa lui Israel?" (Ez. 33,11). Glasul care vorbeste celui nepocait din zilele noastre este glasul Aceluia care, cu inima plina de durere, vazand cetatea pe care o iubea, a exclamat: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine; de cate ori am vrut sa strang pe fiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie" (Luca 13,34-35). 9:102 In Ierusalim, Isus vedea un simbol al lumii care lepadase si dispretuise harul Sau. El plangea, o, inima impietrita, pentru tine! Chiar atunci cand lacrimile lui Isus curgeau, cu ocazia Predicii de pe Munte, Ierusalimul ar fi putut sa se intoarca si sa scape de o asa soarta. Inca putina vreme, Darul cerului astepta ca aceasta cetate sa-L primeasca. Tot asa, iubite suflet, Isus inca iti vorbeste, cu accente pline de iubire. "Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc. 3,20). "Iata ca acum este vremea potrivita; iata ca acum este ziua mantuirii" (2 Cor. 6,2). 9:103 Voi, care va puneti nadejdea in voi insiva, claditi pe nisip. Dar inca nu este prea tarziu ca sa scapati de ruina care va ameninta. Inainte de a izbucni furtuna, alergati la temelia cea sigura. "De aceea asa vorbeste Domnul Dumnezeu: 'Iata pun ca temelie in Sion o piatra, o piatra incercata, o piatra de pret, piatra din capul unghiului cladirii, temelie puternica; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grabi.'" (Isaia 28,16). "Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti, toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu si nu este altul" (Isaia 45,22). "Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor, Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare" (Isaia 41,10). "Voi nu veti fi nici rusinati, nici infruntati, in veci de veci." (Isaia 45,17). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: