8:74 Ultima, ca si prima propozitie din rugaciunea Domnului, Il arata pe Tatal nostru ca fiind mai presus de orice putere si autoritate si orice nume cu care este numit. Mantuitorul vedea anii care urmau sa vina peste ucenici, nu fiind scaldati in lumina stralucitoare a belsugului si onoarei lumesti, asa cum visasera ei, ci intunecati de furtunile urii omenesti si furiei satanice. In mijlocul luptelor si prabusirii natiunilor, pasii ucenicilor aveau sa fie panditi de primejdii si adesea inimile lor aveau sa fie cuprinse de teama. Urma ca ei sa vada Ierusalimul pustiit, templul daramat pana in temelii, cultul lui incheiat pentru totdeauna si pe Israel imprastiat in toata lumea, ca sfaramaturile unui vas naufragiat pe un tarm pustiu. Isus zicea: "Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie". "Un neam se va scula impotriva altui neam si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor" (Mat. 24,6-8). Totusi, urmasii lui Hristos nu aveau motiv sa se teama ca nadejdea lor avea sa fie inselata sau ca Dumnezeu ii va fi parasit pe pamant. Puterea si slava apartin Aceluia, ale carui planuri merg drept inainte spre implinirea lor. In rugaciunea care exprima dorintele lor zilnice, ucenicii lui Hristos erau indemnati sa priveasca dincolo de orice putere si stapanire a raului, la Domnul Dumnezeul lor, a carui Imparatie carmuieste peste tot si care este Tatal si Prietenul lor vesnic.