Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Cugetari de pe Muntele Fericirilor
Printable ModeCugetari de pe Muntele Fericirilor, 6
|
6:1 Cap. 4 - Spiritualitatea Legii 6:2 "Am venit nu sa stric, ci sa implinesc." Matei 5,17. 6:3 Domnul Hristos a fost Cel care a vestit Legea pe Muntele Sinai, in mijlocul tunetelor si vapailor de foc. Slava lui Dumnezeu, asemenea unui foc mistuitor, se odihnea deasupra varfului muntelui, si muntele se cutremura de prezenta Domnului. Ostile lui Israel, zacand cu fata la pamant, au ascultat inmarmurite cuvintele Legii. Ce contrast intre scena aceasta si aceea de pe Muntele Fericirilor! Sub cerul de vara, fara nici un sunet care sa tulbure linistea, afara doar de cantecul pasarelelor, Isus infatisa principiile Imparatiei Sale. Totusi, vorbind poporului in ziua aceea, cu glasul plin de iubire, le descoperea principiile Legii vestite pe Sinai. 6:4 Cand a fost data Legea, Israel, decazut din cauza indelungatei robii in Egipt, trebuie sa fi fost uimit de aratarea puterii si maiestatii lui Dumnezeu. Totusi, El S-a descoperit si ca un Dumnezeu al iubirii. 6:5 "Domnul a venit din Sinai 6:6 Si a rasarit peste ei din Seir, 6:7 A stralucit din Muntele Paran, 6:8 Si a iesit din mijlocul zecilor de mii de sfinti, 6:9 Avand in dreapta Lui focul Legii. 6:10 Da, El iubeste popoarele; 6:11 Toti sfintii sunt in mana Ta. 6:12 Ei au statut la picioarele Tale, 6:13 Au primit cuvintele Tale"(Deut. 33,2-3). 6:14 Dumnezeu i-a descoperit Lui Moise slava Sa, in aceste cuvinte minunate, care au ramas ca o mostenire pretioasa tuturor timpurilor: "Domnul, Dumnezeu, este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana la mii de neamuri de oameni; iarta faradelegea, razvratirea si pacatul" (Exod 34,6-7). 6:15 Legea data pe Sinai era o vestire a iubirii, o descoperire a Legii cerului pentru pamantul acesta. Ea a fost data prin mana unui Mijlocitor - rostita prin Acela, prin a Carui putere inimile oamenilor puteau fi aduse in armonie cu principiile ei. Dumnezeu a descoperit scopul Legii atunci cand i-a spus lui Israel: "Sa-Mi fiti niste oameni sfinti" (Exod 22,31). 6:16 Dar Israel n-a patruns natura spirituala a Legii si, deseori, pretinsa lor ascultare nu era decat o insiruire de forme si ceremonii, si nu o predare a inimii in bratele iubirii suverane. Cand Isus, prin caracterul si lucrarea Sa, le infatisa oamenilor insusirile sfinte, pline de bunatate si parintesti ale lui Dumnezeu si prezenta desertaciunea unei ascultari ceremoniale, conducatorii iudei nici n-au primit, nici n-au inteles cuvintele Sale. Ei isi inchipuiau ca El trateaza prea usor cererile Legii; iar cand El le-a infatisat insasi adevarurile care erau sufletul slujbei date lor de Dumnezeu, privind numai la cele de afara, ei, L-au acuzat ca vrea s-o strice. 6:17 Cuvintele Domnului Hristos, desi erau pronuntate linistit, erau rostite cu seriozitate si cu o putere care rascolea inimile oamenilor. Ei se asteptau sa asculte repetarea 6:18 traditiilor fara viata si a pretentiilor rabinilor, dar a fost in zadar. Erau "uimiti de invatatura Lui; caci El ii invata ca Unul care avea putere, nu cum ii invatau carturarii lor" (Matei 7,29). Fariseii au observat marea deosebire dintre metoda lor de a-i invata si aceea a Domnului. Au vazut ca maretia, curatia si frumusetea adevarului, cu adanca si delicata lui influenta, punea stapanire pe multe suflete. Iubirea dumnezeiasca a Mantuitorului si blandetea Lui atrageau inimile oamenilor la El. Rabinii au vazut ca, prin invatatura Lui, toata invatatura pe care o dadusera ei norodului era facuta de nimic. El darama zidul de despartire care fusese asa de magulitor pentru mandria si separatismul lor si ei se temeau ca, daca are sa fie lasat asa, are sa duca norodul departe de ei. Din cauza aceasta, ei L-au urmarit cu o ura neimpacata, nadajduind sa gaseasca vreun prilej oarecare pentru a-L face sa cada in dizgratia multimilor si, in felul acesta, sa dea putinta Sinedriului sa se asigure de osandirea si uciderea Lui. 6:19 Pe Munte, Isus era pandit de aproape de iscoade si, cand explica principiile neprihanirii, fariseii au inceput sa sopteasca incoace si incolo ca invatatura Sa era in opozitie cu preceptele pe care le daduse Dumnezeu pe Sinai. Mantuitorul nu spusese nimic care sa zdruncine credinta in religie si randuielile care fusesera date prin Moise, pentru ca fiecare raza de lumina pe care marele conducator al lui Israel o transmisese poporului sau fusese primita de la Domnul Hristos. In timp ce multi ziceau in inima lor ca El a venit sa inlature Legea, printr-o vorbire limpede, Isus, le-a descoperit atitudinea Sa fata de randuielile dumnezeiesti. "Sa nu credeti", 6:20 zicea El, "ca am venit sa stric Legea sau Proorocii". 6:21 Cel care declara ca nu are de gand sa strice preceptele ei, era Creatorul oamenilor, Datatorul Legii. Tot ce este in natura, de la firicelul de praf, care pluteste in raza de soare, si pana la lumile de sus, totul este sub lege. Si de ascultarea acestor legi depinde ordinea si armonia in lumea naturala. Tot asa sunt si marile principii de neprihanire, care carmuiesc viata tuturor fiintelor inteligente, si bunul mers al universului depinde de ascultarea de aceste principii. Legea lui Dumnezeu exista inainte ca pamantul acesta sa fi fost chemat la viata. Ingerii se conduc dupa principiile ei si, pentru ca pamantul sa fie in armonie cu cerul, si omul trebuie sa asculte de legile dumnezeiesti. Domnul Hristos i-a facut cunoscut omului in Eden invataturile Legii, "atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie" (Iov 38,7). Misiunea Domnului Hristos pe pamant a fost nu de a desfiinta Legea, ci, prin harul Sau, de a-l aduce pe om inapoi, la ascultare de invatamintele ei. 6:22 Ucenicul iubit, care ascultase cuvintele lui Isus pe munte, scriind la mult timp dupa aceea sub inspiratia Duhului Sfant, vorbeste despre Lege, ca fiind o indatorire vesnica. El spune ca "pacatul este calcarea Legii" si ca "oricine face pacat, calca Legea" (1 Ioan 3,4). El spune limpede ca Legea la care se refera este "o porunca veche, pe care ati avut-o de la inceput" (1 Ioan 2,7). El vorbeste despre Legea care exista la creatiune si care a fost repetata pe Muntele Sinai. 6:23 Vorbind despre Lege, Isus zicea: "Am venit nu sa stric, ci sa implinesc". El folosea aici cuvantul 6:24 "implinesc" cu acelasi inteles ca si atunci cand ii declara lui Ioan Botezatorul scopul Sau "de a implini toata dreptatea" (Mat. 3,15), adica de a implini masura cererii Legii, o pilda de deplina ascultare de vointa lui Dumnezeu. 6:25 Misiunea Lui era "sa vesteasca o Lege mare si minunata" (Is. 42,21). El trebuia sa arate natura spirituala a Legii, sa prezinte principiile ei mult mai cuprinzatoare si sa lamureasca obligatia ei vesnica. 6:26 In comparatie cu frumusetea divina a caracterului Domnului Hristos, cei mai nobili si mai buni dintre oameni sunt doar o slaba licarire. Solomon, prin Duhul inspiratiei, scria: El este "deosebit din zece mii" toata fiinta Lui este plina de farmec" (Cant. Cant. 5,10-16); David, cand L-a vazut in viziune profetica, zicea despre El: "Tu esti cel mai frumos dintre oameni" (Ps. 45,2); Isus, expresia chipului Tatalui Sau, stralucirea slavei Sale; Mantuitorul cel plin de jertfire de Sine in tot peregrinajul Sau de iubire pe pamant, a fost o reprezentare vie a caracterului Legii lui Dumnezeu. In viata Sa se invedereaza ca iubirea nascuta din cer, principiile crestinesti stau la temelia legilor dreptatii vesnice. 6:27 "Cata vreme nu va trece cerul si pamantul", zicea Isus, "nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile". Prin propria Sa ascultare de Lege, Domnul Hristos a dat marturie de caracterul ei neschimbator si a dovedit ca, prin harul Sau, ea poate sa fie implinita in chip desavarsit de catre orice fiu sau fiica a lui Adam. Pe munte, El a declarat ca nici cea mai mica iota nu avea sa treaca din Lege, pana ce se vor implini toate lucrurile care privesc neamul omenesc, tot ce este in legatura cu Planul de mantuire. El nu invata ca 6:28 Legea trebuie sa fie desfiintata vreodata, ci Isi atinteste privirile asupra celei mai indepartate margini a orizontului omului si ne asigura ca pana atunci Legea isi va pastra autoritatea ei, asa ca nimeni nu poate sa creada ca El a avut misiunea de a desfiinta preceptele Legii. Atat cat va dainui cerul si pamantul, sfintele principii ale Legii lui Dumnezeu vor ramane. Dreptatea Sa, care e "ca muntii cei inalti" (Ps. 36,6), va continua sa existe si va fi un izvor de binecuvantare, revarsand torente invioratoare asupra pamantului. 6:29 Din cauza ca Legea Domnului este desavarsita, si de aceea neschimbatoare, este cu neputinta ca oamenii pacatosi, prin ei insisi, sa faca fata masurii cerintelor ei. Acesta este motivul pentru care Hristos a venit ca Rascumparator al nostru. Misiunea Sa era ca, facandu-i pe oameni partasi la natura divina, sa-i aduca in armonie cu principiile Legii cerului. Cand ne lasam de pacate si Il primim pe Hristos ca Mantuitor al nostru personal, Legea este inaltata. Apostolul Pavel intreaba: "Prin credinta, desfiintam noi Legea? Dimpotriva, noi intarim Legea" (Rom. 3,31). 6:30 Fagaduinta noului legamant este: "Voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor" (Evrei 10,16). In timp ce sistemul jertfelor, care arata spre Hristos ca Miel al lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii, avea sa se termine cu prilejul mortii Sale, principiile dreptatii cuprinse in Decalog sunt tot asa de neschimbatoare ca si tronul vesnic. Nici o singura porunca n-a fost desfiintata, nici o iota sau frantura de litera n-a fost schimbata. Principiile care i-au fost aduse la cunostinta omului, in Paradis, ca fiind marea Lege a vietii, 6:31 vor exista, neschimbate, in Paradisul restatornicit. Atunci cand Edenul va inflori iarasi pe pamant, Legea iubirii lui Dumnezeu va fi ascultata de toti cei de sub soare. 6:32 "Cuvantul Tau, Doamne, dainuieste in veci, in ceruri!" "Toate poruncile Lui sunt adevarate, intarite pentru vesnicie, facute cu credinciosie si neprihanire". "De multa vreme stiu din invataturile Tale, ca le-ai asezat pentru totdeauna" (Ps. 119,89; 111,7-8; 119,152). 6:33 "Asa ca oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor." Matei 5,19. 6:34 Cu alte cuvinte, nu se va gasi loc pentru el acolo. Pentru ca acela care de buna voie calca o porunca, in spirit si adevar, nu pazeste nici una dintre ele. "Cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate" (Iacov 2,10). 6:35 Nu marimea faptei de neascultare este pacat, ci insasi neascultarea de vointa lamurit aratata a lui Dumnezeu in cel mai mic amanunt, pentru ca aceasta arata ca mai este inca legatura intre suflet si pacat. Inima este impartita in slujirea ei. Este tot o tagaduire a lui Dumnezeu, o razvratire impotriva legilor guvernarii Sale. 6:36 Daca oamenii ar fi fost liberi sa nu mai asculte de cererile Domnului si sa-si faureasca ei a de purtare, ar fi fost o multime de a, care sa se potriveasca la toate mintile, iar stapanirea ar fi fost 6:37 luata din mainile Domnului. Vointa omului ar fi ajuns suprema, iar inalta si sfanta voie a lui Dumnezeu, planul Sau de iubire fata de fapturile Sale, ar fi fost dezonorata si calcata in picioare. 6:38 Ori de cate ori oamenii isi aleg propria lor cale, sunt in vrajba cu Dumnezeu. Ei nu vor avea nici un loc in Imparatia cerurilor, pentru ca sunt in razboi cu insasi principiile cerului. Neluand in seama voia lui Dumnezeu, se dau de partea Satanei, vrajmasul lui Dumnezeu si al omului. Nu printr-un cuvant, nici prin mai multe cuvinte, ci prin orice cuvant pe care l-a rostit Dumnezeu va trai omul. Noi nu putem sa desconsideram vreun cuvant, oricat de neinsemnat ni s-ar parea, si sa mai fim in siguranta. Nu este nici o porunca in Lege care sa nu fie pentru binele si fericirea omului, atat in viata aceasta, cat si in viata viitoare. In ascultare de Legea lui Dumnezeu, omul este inconjurat ca de un zid si este pazit de orice rau. Acela care da la o parte intr-un loc oarecare acest zid ridicat de Dumnezeu a nimicit puterea lui de a-l ocroti, pentru ca a deschis calea pe care vrajmasul poate intra sa pustieasca si sa ruineze. 6:39 Cutezand sa nesocoteasca voia lui Dumnezeu doar intr-un singur punct, primii nostri parinti au deschis zagazurile unui potop de vaiuri, care au inundat lumea. Si oricine urmeaza pilda lor va culege aceleasi roade. Iubirea lui Dumnezeu se afla la temelia oricarui precept al Legii Sale, si acela care se departeaza de porunca isi faureste propria sa nefericire si ruina. 6:40 "Daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor, a fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor." Matei 5,20. 6:41 Carturarii si fariseii invinuisera nu numai pe Isus, ci si pe ucenici, ca fiind pacatosi din cauza ca nu tineau seama de ritualurile si randuielile rabinice. Adesea, ucenicii fusesera pusi in incurcatura si tulburati de critica si invinuirile acelora, pe care fusesera obisnuiti sa-i respecte in calitatea lor de invatatori religiosi. Isus Si-a dat pe fata dezamagirea. El a declarat ca neprihanirea pe care fariseii puneau asa mare pret era cu totul desarta. Poporul iudeu avusese pretentia ca este deosebit, poporul credincios, favorizat de Dumnezeu; dar Domnul a infatisat religia lor ca fiind lipsita de credinta mantuitoare. Toate pretentiile lor de evlavie, nascocirile si ceremoniile lor, si chiar mult trambitata lor implinire a pretentiilor exterioare ale Legii, nu puteau fi de folos spre a-i face sfinti. Ei nu aveau inimi curate, nu erau nobili si nici asemenea lui Hristos in caracter. 6:42 O religie legalista este neindestulatoare spre a aduce sufletul in armonie cu Dumnezeu. Aspra si rigida habotnicie a fariseilor, lipsita de zdrobirea inimii, de duiosie sau iubire, nu era decat o piatra de poticnire pentru pacatosi. Ei erau ca sarea care isi pierde gustul, pentru ca influenta lor nu avea nici o putere de a feri lumea de stricaciune. Numai adevarata credinta este aceea care "lucreaza prin dragoste" (Gal. 5,6) si curata sufletul. Ea este ca un aluat care transforma caracterul. 6:43 Iudeii ar fi trebuit sa invete toate acestea din 6:44 invataturile profetilor. Cu veacuri mai inainte, strigatul sufletului dupa neprihanire de la Dumnezeu gasise expresie si raspuns in cuvintele profetului Mica: "Cu ce voi intampina oare pe Domnul si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului Celui Prea Inalt? Il voi intampina oare cu arderi de tot, cu vitei de un an? Dar primeste oare Domnul mii de berbeci sau zeci de mii de rauri de untdelemn?" si s-a aratat, omule, ce este bine si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?" (Mica 6,6-8). 6:45 Profetul Osea aratase care era insasi temelia fariseismului, in cuvintele: "Israel este o vie stearpa, el aduce roade pentru sine" (Osea 10,1). Iudeii pretindeau ca Ii slujesc lui Dumnezeu, dar in realitate isi slujeau lor insisi. Neprihanirea lor era roada propriilor eforturi de a pazi Legea dupa mintea lor si spre folosul lor egoist. Din cauza aceasta, neprihanirea lor nu putea sa fie mai buna decat erau ei insisi. In ravna lor de a se face sfinti, incercau sa scoata un lucru curat dintr-unul necurat. Legea lui Dumnezeu este tot asa de sfanta, dupa cum si El este sfant; tot asa de desavarsita, dupa cum si El este desavarsit. Ea le arata oamenilor neprihanirea lui Dumnezeu. Omului ii este cu neputinta sa pazeasca Legea aceasta, prin propria sa putere, deoarece firea omeneasca este corupta, stricata si cu totul deosebita de caracterul lui Dumnezeu. Faptele inimii egoiste sunt "ca un lucru necurat" si "toata dreptatea noastra, ca o haina manjita" (Isaia 64,6). 6:46 Cu toate ca Legea este sfanta, iudeii nu puteau sa ajunga la neprihanire prin propriile lor eforturi de a pazi Legea. Ucenicii lui Hristos trebuie sa capete o neprihanire 6:47 deosebita de cea a fariseilor, daca vor sa intre in Imparatia cerurilor. Dumnezeu le oferise prin Fiul Sau neprihanirea desavarsita a Legii. Daca ei si-ar fi deschis cu totul inimile, ca sa-L primeasca pe Hristos, atunci insasi viata lui Dumnezeu, iubirea Sa, ar fi ramas in ei, facandu-i dupa chipul Sau. Si astfel, prin darul de buna voie al lui Dumnezeu, ei ar fi avut neprihanirea pe care o cere Legea. Dar fariseil L-au lepadat pe Hristos; necunoscand neprihanirea pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi" (Rom. 10,3) si n-au vrut sa se supuna, neprihanirii pe care a dat-o Dumnezeu. 6:48 Isus a continuat sa le arate ascultatorilor Sai ce inseamna sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu ca aceasta este o reproducere in ei a caracterului lui Hristos, pentru ca, in El, Dumnezeu a fost infatisat zilnic inaintea lor. 6:49 "Orisicine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii." Matei 5,22. 6:50 Domnul spusese prin Moise: "Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta" Sa nu te razbuni si sa nu tii necaz pe copiii poporului tau. Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Lev. 19,17). Adevarurile pe care le prezenta Isus erau aceleasi care fusesera date prin profeti, dar acestea fusesera intunecate prin impietrirea inimii si prin alipirea de pacat. 6:51 Cuvintele Mantuitorului le descopereau ascultatorilor Sai faptul ca, desi ii osandeau pe altii 6:52 ca fiind calcatori ai Legii, ei insisi erau tot asa de vinovati, deoarece inimile lor erau pline de ura si rautate. 6:53 Dincolo de locul unde erau adunati ei, peste mare, era tinutul Basanului, o regiune pustie, ale carei trecatori salbatice si coline impadurite fusesera vreme indelungata locul de ascunzis al talharilor si al criminalilor de toate felurile. Vestile despre talhariile si crimele savarsite acolo erau proaspete in mintea oamenilor si multi ardeau de nerabdare sa-i denunte pe acesti raufacatori. In acelasi timp, ei insisi erau patimasi si plini de duh de cearta; in inimile lor nutreau cea mai apriga ura impotriva asupritorilor romani si se simteau liberi sa ii urasca si sa dispretuiasca toate celelalte neamuri si chiar pe propriii lor concetateni, care nu se purtau in totul dupa ideile lor. In toate acestea, ei calcau Legea care spune: "Sa nu ucizi". 6:54 Duhul urii si al razbunarii a luat nastere pentru intaia oara in Satana; aceasta l-a facut sa-L duca la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine nutreste rautate sau lipsa de amabilitate in inima sa are acelasi duh, si rodul acestuia va fi spre moarte. In gandul de razbunare sta cel rau, asa dupa cum planta se afla in samanta. "Oricine uraste pe fratele sau este un ucigas si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica, ramanand in el" (1 Ioan 3,15). 6:55 "Oricine va zice fratelui sau 'Prostule!' va cadea sub pedeapsa Soborului!" Dandu-L pe Fiul Sau pentru rascumpararea noastra, Dumnezeu a aratat cat de mult pretuieste El fiecare suflet omenesc; si El nu da voie nimanui sa vorbeasca cu dispret despre un altul. Vom vedea greseli si slabiciuni la cei din jurul nostru, dar Dumnezeu pretinde pe fiecare suflet, ca proprietate a Sa prin creatiune si, mai mult inca, a Sa prin 6:56 rascumpararea cu sangele pretios al lui Hristos. Toti au fost creati dupa chipul Sau si chiar cei mai decazuti trebuie tratati cu respect si iubire. Dumnezeu ne va trage la raspundere chiar si pentru un singur cuvant de dispret spus unui suflet pentru care Hristos Si-a dat viata. 6:57 "Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit"" "Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade este treaba stapanului sau" (1 Cor. 4,7; Rom. 14,4). 6:58 "Oricine va zice: 'Nebunule' va cadea sub pedeapsa focului gheenei". In Vechiul Testament, cuvantul 'nebun' este folosit pentru a arata un apostaziat sau pe cineva care s-a dedat la rautate. Isus zice ca oricine il osandeste pe fratele sau ca pacatos sau ca pe unul care Il necinsteste pe Dumnezeu arata ca el insusi este vrednic de aceeasi pedeapsa. 6:59 Domnul Insusi, cand S-a certat cu Satana pentru corpul lui Moise, "n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata" (Iuda 9). Daca ar fi facut aceasta, S-ar fi asezat pe terenul Satanei, deoarece invinuirea este arma celui rau. El este numit in Scriptura "Invinuitorul fratilor nostri" (Apoc. 12,10). Isus n-ar fi intrebuintat niciodata vreuna dintre armele Satanei. El l-a infruntat doar prin cuvintele: "Domnul sa te mustre!" (Iuda 9). 6:60 El ne-a dat o pilda. Cand suntem adusi in conflict cu vrajmasii Domnului Hristos, nu trebuie sa spunem nici un cuvant din spirit de razbunare sau care sa aiba chiar numai aparenta unei judecati de ocara. Acela care are misiunea 6:61 de a fi port-vocea lui Dumnezeu nu trebuie sa rosteasca cuvinte pe care nici chiar Maiestatea cerului nu le-a folosit cand S-a infruntat cu Satana. Sa lasam pe seama lui Dumnezeu lucrarea de judecata si osandire. 6:62 "Impaca-te cu fratele tau." Matei 5,24. 6:63 Iubirea lui Dumnezeu este ceva cu mult mai presus decat o simpla negatie; ea este un principiu pozitiv si activ, un izvor de viata, curgand mereu spre binecuvantarea altora. Daca iubirea lui Hristos locuieste in noi, nu numai ca nu vom fi stapaniti de vreun simtamant de ura fata de semenii nostri, dar vom cauta pe orice cale sa aratam iubire fata de ei. 6:64 Isus zicea: "Asa ca, daca iti aduci darul la altar si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo, inaintea altarului, si du-te intai de impaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul!" Darurile aduse ca jertfa exprimau credinta ca, prin Hristos, daruitorul se facea partas al harului si iubirii lui Dumnezeu. Dar, pentru acela care isi exprima credinta in iubirea iertatoare a lui Dumnezeu, in timp ce se lasa condus de un spirit lipsit de iubire, totul nu e decat o simpla amagire. 6:65 Atunci cand cineva, care marturiseste ca Ii serveste lui Dumnezeu, ii face rau sau il vatama pe un frate, el reprezinta in mod fals caracterul lui Dumnezeu fata de acel frate dar raul trebuie sa fie marturisit, iar el trebuie sa-l recunoasca drept pacat, pentru ca sa fie in armonie cu Dumnezeu. Poate ca fratele nostru ne-a facut un rau mai mare decat i-am facut noi, dar aceasta nu micsoreaza cu nimic raspunderea noastra. Daca atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu ne aducem aminte ca cineva are ceva impotriva noastra, 6:66 trebuie sa lasam darul nostru de rugaciune, de multumire, darul de bunavoie, si sa mergem la fratele cu care suntem dezbinati, sa ne marturisim pacatul cu umilinta si sa-i cerem iertare. 6:67 Daca am pagubit sau insultat pe fratele nostru, in vreun mod oarecare, trebuie sa-l despagubim. Daca am adus marturie mincinoasa fara sa stim, daca i-am rastalmacit cuvintele, daca i-am pagubit influenta in vreun fel, trebuie sa mergem la cel cu care am vorbit despre el si sa ne retragem toate cuvintele injurioase. 6:68 Daca neintelegerile dintre frati n-ar fi fost descoperite inaintea altora, ci ar fi fost rezolvate intre ei, in spiritul iubirii crestine, cat rau s-ar fi putut evita! Cate radacini de amaraciune, prin care multi au fost patati, ar fi fost nimicite si cat de stranse si duioase ar fi fost legaturile dintre urmasii lui Hristos, uniti in iubirea Sa! 6:69 "Oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Matei 5,28. 6:70 Iudeii se laudau cu moralitatea lor si priveau cu groaza la apucaturile senzuale ale paganilor. Prezenta ofiterilor romani, pe care carmuirea imperiala ii adusese in Palestina, era o continua ofensa pentru popor, pentru ca, o data cu acesti straini, navalise in tara un potop de apucaturi pagane, placere si risipa. In Capernaum, slujbasii romani, cu insotitoarele lor vesele, 6:71 frecventau aleile si locurile de plimbare si, adesea, sunetul cantecelor usuratice tulbura linistea lacului, cand barcile distractiei lor alunecau pe luciul apei linistite. Poporul astepta sa auda de la Isus o aspra denuntare a acestei categorii de oameni; dar nu mica le-a fost mirarea cand au auzit cuvinte care dezvaluiau chiar raul din propriile lor inimi! 6:72 Cand gandul cel rau este cuibarit si nutrit in inima, oricat de ascuns, zicea Isus, aceasta arata ca pacatul inca stapaneste acolo. Sufletul este inca plin de fiere amara si se afla in lanturile faradelegii. Acela care gaseste placere in a starui sa priveasca scene murdare, care se deda la ganduri urate, la priviri pofticioase, poate fi usor atras de pacate fatise, cu toata povara lor de rusine si chinuri sfasietoare - adevarata natura a raului care a fost tinut ascuns in camarutele inimii. Clipa in care cineva savarseste un pacat greu, din cauza vreunei ispite, nu da nastere raului care iese la iveala, ci numai dezvolta sau invedereaza ce a fost ascuns si tainuit in inima. Ce cugeta un om in inima sa, aceea si este, pentru ca "din inima ies izvoarele vietii" (Prov. 23,7; 4,23). 6:73 "Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapada-o de la tine." Matei 5,30. 6:74 Pentru a opri cangrena care se intinde in tot corpul, punandu-i in primejdie viata, omul ar fi gata sa se lipseasca chiar de mana sa cea dreapta. Cu atat mai mult, ar trebui sa fie gata sa arunce de la el ceea ce ii pune in primejdie sufletul. 6:75 Sufletele care au fost degradate si robite de 6:76 Satana trebuie sa fie rascumparate prin Evanghelie, spre a se impartasi de mareata libertate a fiilor lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu nu se margineste numai la a-l elibera pe om de suferinta care este o urmare de neinlaturat a pacatului, ci are in vedere chiar salvarea lui din pacat. Sufletul stricat si slutit trebuie sa fie curatit, transformat, ca sa poata fi imbracat in "frumusetile Domnului Dumnezeului nostru", asemenea chipului Fiului Sau. "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (Ps. 90,17; Rom. 8,29; 1 Cor. 2,9). Numai vesnicia va putea sa descopere destinul maret la care poate sa ajunga omul, refacut dupa chipul lui Dumnezeu. 6:77 Pentru ca noi sa atingem acest ideal inalt, trebuie sa sacrificam tot ceea ce face ca sufletul sa se poticneasca. Pacatul ne poate tine in stapanire numai cu voia noastra. Predarea vointei este infatisata ca scoaterea ochiului sau taierea mainii. Adeseori, ni se pare ca a ne preda vointa lui Dumnezeu inseamna a consimti sa trecem prin viata schiloditi sau ciuntiti. Dar este mai de folos, zice Domnul, ca eul sa fie schilodit, ranit, ciuntit, daca prin aceasta se poate intra in viata. Ceea ce vi se pare a fi un adevarat dezastru este chiar poarta spre cel mai mare castig. 6:78 Dumnezeu este Izvorul vietii si noi putem sa avem viata numai daca suntem in comuniune cu El. Se poate sa ne bucuram de existenta pentru un timp, chiar despartiti de Dumnezeu, dar nu avem viata. "Dar cea dedata la placere, macar ca traieste, este moarta" (1 Tim. 5,6). Numai prin predarea vointei noastre lui Dumnezeu este posibil ca El sa ne dea viata". Numai, primind viata Sa, prin predarea eului, "este cu putinta", zicea Isus, "ca aceste pacate ascunse, pe care vi le-am aratat, sa fie biruite." 6:79 Este cu putinta sa le inmormantati in inimile voastre si sa le ascundeti de ochii oamenilor, dar cum veti sta in fata lui Dumnezeu? 6:80 Daca va lipiti cu putere de eul personal, refuzand sa-I predati vointa voastra lui Dumnezeu, alegeti moartea. Dumnezeu este un foc mistuitor pentru pacat, oriunde s-ar gasi acesta. Daca alegeti pacatul si refuzati sa va despartiti de el, prezenta lui Dumnezeu, care mistuie pacatul, va va mistui si pe voi. 6:81 Va fi un sacrificiu ca sa va predati pe voi insiva lui Dumnezeu; dar aceasta este o sacrificare a celor de jos pentru cele de sus, a celor pamantesti pentru cele vesnice. Dumnezeu nu are de gand sa ne distruga vointa, deoarece numai prin lucrarea ei putem sa indeplinim ceea ce doreste El din partea noastra. Vointa noastra trebuie sa-I fie predata Lui, ca s-o putem primi inapoi, curatita si innobilata; si daca este unita prin dragoste cu Cel sfant, El poate revarsa prin noi torentele iubirii si puterii Sale. Oricat de amara si chinuitoare poate parea aceasta predare pentru inima incapatanata si neprietenoasa, totusi "iti este de folos". 6:82 Iacov n-a cunoscut victoria credintei biruitoare si n-a fost numit luptator cu Dumnezeu, pana cand n-a cazut lovit si fara ajutor pe pieptul Ingerului Legamantului. Numai atunci cand el "schiopata din coapsa" (Gen. 32,31), cetele inarmate ale lui Esau au fost imblanzite inaintea lui, iar Faraon, mandrul mostenitor de neam imparatesc, s-a umilit sa ceara binecuvantarea sa. Tot astfel, "Capetenia mantuirii noastre" a fost facut "desavarsit prin suferinte" (Evrei 2,10), iar copiii credintei "au fost puternici in slabiciune" si "au pus pe fuga ostile vrajmase" (Evrei 11,34). Astfel, "ologul ia parte la prada" (Is. 33,23) si 6:83 cel slab ajunge ca David, "si casa lui David, ca ingerul Domnului" (Zah. 12,7). 6:84 "Oare este ingaduit unui barbat sa-si lase nevasta?" Matei 19,3. 6:85 La iudei, unui barbat ii era ingaduit sa-si lase nevasta pentru cea mai neinsemnata nemultumire si femeia era atunci libera sa se marite din nou. Obiceiul acesta ducea la mari ticalosii si pacate. In predica de pe Munte, Isus a spus lamurit ca legatura casatoriei nu se poate desface decat in caz de calcare a legamantului conjugal. El a zis: "Orisicine isi va lasa nevasta, afara numai din pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca; si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste". 6:86 Mai tarziu, cand fariseii L-au intrebat despre legalitatea divortului, Isus le-a atras atentia ascultatorilor Sai, la institutia casatoriei, asa cum a fost randuita la creatiune. "Din pricina impietririi inimilor voastre", le-a zis El, "a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa" (Matei 19,8). El le-a reamintit de zilele binecuvantate ale Edenului, cand Dumnezeu a declarat ca toate lucrurile erau "foarte bune". De atunci isi au inceputul casatoria si Sabatul, cele doua institutii create pentru slava lui Dumnezeu si spre binele omenirii. Atunci cand a unit mainile perechii sfinte prin casatorie, zicand: "Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup" (Gen. 2,24), Creatorul a enuntat 6:87 legea casatoriei pentru toti urmasii lui Adam pana la sfarsitul timpului. Ceea ce Insusi tatal cel vesnic declarase ca fiind bun era legea celei mai inalte binecuvantari si dezvoltari pentru om. 6:88 Asa cum s-a intamplat cu toate darurile bune pe care le-a dat Dumnezeu oamenilor spre a fi pastrate, s-a intamplat si cu casatoria care a fost stricata prin pacat. Dar scopul Evangheliei este de a restatornici curatia si frumusetea ei. Atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament, legatura casatoriei este folosita spre a reprezenta duioasa si sfanta unire care exista intre Isus si poporul Sau, cei mantuiti, pe care El i-a rascumparat cu pretul suferintelor de pe Golgota. "Nu te teme", zicea El, "Caci Facatorul tau este barbatul tau: Domnul este Numele Lui; si Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel" (Is. 54,4-5). "Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul, caci Eu sunt casatorit cu voi" (Ier. 3,14). In Cantarea Cantarilor, auzim vocea miresei, zicand: "Prea iubitul meu este al meu si eu sunt a Lui". Si Cel care este al ei, "deosebindu-se din zece mii", le spune alesilor Sai: "esti frumoasa de tot, iubito, si n-ai nici un cusur" (Cant. Cant. 2,16; 5,10; 4,7). 6:89 Mai tarziu, apostolul Pavel, scriindu-le crestinilor din Efes, declara ca Domnul a randuit ca barbatul sa fie capul nevestei, sa fie ocrotitorul ei, legatura casei, legandu-i pe membrii familiei laolalta, tot asa cum Hristos este Capul bisericii, Mantuitorul trupului ei. De aceea El zice: "Si dupa cum Biserica este supusa lui Hristos, tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor lor in toate lucrurile. Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a 6:90 curatit-o prin botezul cu apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor" (Efes. 5,24-28). 6:91 Harul Domnului Hristos, si numai el, poate sa faca din aceasta institutie ceea ce Dumnezeu a avut de gand sa fie - un factor de binecuvantare si inaltare a omenirii. Numai astfel familiile de pe fata pamantului, prin unirea, pacea si dragostea lor, pot sa reprezinte familia din ceruri. 6:92 In zilele noastre, ca si pe vremea Domnului, starea societatii este cu totul departe de idealul dorit de cer, in ce priveste aceasta sacra legatura. Totusi, chiar acelora care au gasit amaraciune si dezamagire acolo unde nadajduiau sa afle tovarasie si bucurie, Evanghelia Domnului Hristos le ofera o mangaiere. Rabdarea si nobletea pe care Spiritul Sau le poate da vor indulci inima indurerata. Inima in care locuieste Hristos va fi asa de plina, de multumita, cu iubirea Sa, incat nu se va mistui de dor dupa simpatie si atentie. Si cand sufletul Ii este predat lui Dumnezeu, intelepciunea Sa poate sa savarseasca ceea ce intelepciunea omeneasca nu este in stare. Prin descoperirea harului Sau, inimi care odinioara erau nepasatoare, sau instrainate, pot fi unite prin legaturi care sunt mai tari si mai durabile decat cele pamantesti - legaturile de aur ale iubirii, care vor suporta proba incercarii. 6:93 "Sa nu jurati nicidecum." Matei 5,34. 6:94 Motivul pentru care se da aceasta porunca este: sa nu juram "nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pamant, pentru ca este asternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru ca este cetatea Marelui Imparat. Sa nu juri nici pe capul tau, caci nu poti face un singur par alb sau negru". 6:95 Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Noi nu avem nimic pe care sa nu-l fi primit; mai mult, nu avem nimic care sa nu fi fost cumparat pentru noi, prin sangele Domnului Hristos. Tot ce avem ajunge la noi, purtand pecetea crucii, si fiind cumparat cu sange mai pretios decat orice, pentru ca este viata lui Dumnezeu. Prin urmare, nu dispunem de nici un lucru asupra caruia sa avem dreptul de garantie ca ne vom tine cuvantul. 6:96 Iudeii credeau ca porunca a treia opreste folosirea in chip usuratic a numelui lui Dumnezeu, dar isi inchipuiau ca sunt liberi sa foloseasca alte juraminte. Rostirea unui juramant era ceva obisnuit intre ei. Prin Moise, li se interzisese sa jure stramb, dar ei aveau o multime de mijloace de a scapa de obligatia impusa de un juramant. Nu se temeau sa se dedea la ceea ce de fapt insemna profanare, nici nu se dadeau inapoi de la calcarea juramantului, atata timp cat se putea gasi un pretext mestesugit, care sa-i puna la adapost de lege. 6:97 Isus a osandit practicile lor, declarand ca obiceiul lor de a jura era o calcare a poruncii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Mantuitorul n-a oprit cu desavarsire folosirea juramantului in justitie, in care Dumnezeu este luat ca martor ca ceea ce se spune este 6:98 adevarul curat. Isus Insusi, cu prilejul judecarii Sale inaintea Sinedriului, n-a refuzat sa dea marturie sub juramant. Marele preot I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu". Isus a raspuns: "Tu ai zis", adica "Da, sunt!" (Mat. 26,63-64). Daca, in Predica de pe Munte, ar fi osandit juramantul inaintea instantelor judecatoresti, Hristos, l-ar fi mustrat pe marele preot cu ocazia judecarii Sale, iar in felul acesta, pentru binele urmasilor Sai, ar fi intarit propria Sa invatatura. Sunt foarte multi oameni care nu se tem sa-i insele pe semenii lor, dar au fost invatati si impresionati de Duhul lui Dumnezeu ca e ceva ingrozitor sa-L minta pe Facatorul lor. Atunci cand sunt pusi sa jure, ei isi dau seama ca nu dau marturie numai inaintea oamenilor, ci si inaintea lui Dumnezeu; ca, daca dau o marturie mincinoasa, aceasta se face inaintea Aceluia care citeste in inima si care cunoaste exact adevarul. Cunoasterea judecatilor ingrozitoare, care au urmat acest pacat, are o influenta de infranare asupra lor. 6:99 Dar, daca este cineva care poate sa marturiseasca cu hotarare sub juramant, apoi acesta este crestinul adevarat. El traieste continuu ca si in prezenta lui Dumnezeu, stiind ca orice gand este descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face; si, cand i se cere sa faca aceasta inaintea Legii, este drept ca el sa-L ia pe Dumnezeu ca martor ca ceea ce spune este adevarul si numai adevarul. 6:100 Isus a mers mai departe si a statornicit o regula care inlatura juramantul. El invata ca adevarul exact trebuie sa fie legea vorbirii. "Felul vostru de vorbire sa fie: 'Da, da si nu, nu'; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau". 6:101 Aceste cuvinte osandesc toate acele fraze fara inteles si de umplutura, care sunt vecine cu profanarea. Ele condamna complimentele inselatoare, ocolirea adevarului, frazele lingusitoare, exagerarile, falsurile in comert, care sunt atat de obisnuite in societate si in lumea afacerilor. Ele mai invata ca nici un om care incearca sa para ceea ce nu este, sau ale carui cuvinte nu exprima adevaratele simtaminte ale inimii sale, nu poate fi numit sincer. 6:102 Daca aceste cuvinte ale Domnului ar fi luate in seama, ele ar pune capat banuielilor rele si neplacutelor vorbiri de rau; pentru ca, vorbind despre faptele si motivele altuia, cine poate fi sigur ca spune exact adevarul? Cat de deseori mandria, patima, ura personala, coloreaza impresia facuta! O privire, un cuvant, chiar un accent al vocii, pot fi insufletite de neadevar. Si faptele pot sa fie in asa fel infatisate, incat sa dea o impresie gresita. Si "ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau". 6:103 Tot ce fac crestinii trebuie sa fie transparent ca lumina soarelui. Adevarul este de la Dumnezeu; inselaciunea, in oricare din miliardele ei de forme, este de la Satana, si oricine se indeparteaza in vreun fel oarecare de linia cea dreapta a adevarului se vinde singur puterii celui rau. Totusi, nu este un lucru usor sa spui exact adevarul. Nu putem sa spunem adevarul, daca nu cunoastem adevarul. Si cat de adesea se intampla ca pareri preconcepute, scapari din minte, o cunoastere incompleta, greseli de judecata, ne impiedica sa avem o dreapta intelegere a lucrurilor cu care avem de-a face. Noi nu putem sa rostim adevarul, daca mintile noastre nu sunt calauzite continuu de Acela care este Adevarul. 6:104 Prin sfantul apostol Pavel, Domnul Hristos ne indeamna: "Vorbirea voastra 6:105 sa fie totdeauna cu har" (Col. 4,6). "Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud" (Efes. 4,29). In lumina acestor texte din Sfanta Scriptura, se poate vedea cum cuvintele rostite de Domnul, pe Munte, osandesc vorbirea glumeata, usuratica si nerusinata. Ele cer ca vorbirea noastra sa fie nu numai sincera, ci si curata. 6:106 Aceia care au invatat de la Hristos nu vor lua deloc parte "la lucrarile neroditoare ale intunericului" (Efes.5,11). In vorbire, ca si in viata, ei vor fi simpli, cinstiti si credinciosi, caci se pregatesc pentru societatea celor sfinti, in gura carora "nu s-a gasit minciuna" (Apoc. 14,5). 6:107 "Sa nu va impotriviti celui ce va face rau, ci oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt." Matei 5,39. 6:108 Prilejuri de atatare se iveau intruna la iudei din cauza contactului lor cu oastea romana. Detasamentele militare stationau in diferite puncte, pretutindeni in Iudea si Galilea, iar prezenta acestora aducea mereu aminte poporului despre decaderea sa, ca natiune. Cu multa amaraciune in inima, iudeii auzeau puternicul sunet de trambita si vedeau cetele de soldati, randuindu-se in jurul stindardului Romei si salutand cu mult respect acest simbol al puterii ei. Ciocnirile intre localnici si ostasi erau dese si atatau ura poporului. Adesea, cand vreun slujbas roman, insotit de garda sa de ostasi, se grabea sa mearga dintr-un loc in 6:109 altul, el punea mana pe taranii iudei, care lucrau la camp, si ii silea sa poarte poveri pe drumuri de munte sau sa faca oricare alt serviciu de care era nevoie. Lucrul acesta era in armonie cu legea si obiceiul roman, iar impotrivirea la astfel de cereri dadea nastere la umilinte si cruzimi. In fiecare zi, in sufletele oamenilor se adancea dorul de a scutura jugul roman. Mai cu seama printre galileenii indrazneti si brutali, spiritul revoltei era vadit. Fiind un oras de granita, Capernaum era sediul unei garnizoane romane si, chiar in timpul cand Isus invata norodul, vederea unei companii de ostasi le reamintea ascultatorilor Sai gandul amar al umilirii lui Israel. Norodul privea cu nerabdare la Isus, nadajduind ca El era Cel care avea sa ingenunche mandria romana. 6:110 Isus privea cu tristete fetele intoarse spre El. El observa spiritul de razbunare, care-si intiparise pecetea cea rea asupra lor si stia cat de fierbinte doreste poporul puterea de a-i zdrobi pe impilatori. Plin de intristare, El ii indemna: "Nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt". 6:111 Aceste cuvinte nu erau decat o repetare a invataturii Vechiului Testament. E adevarat ca regula "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" (Lev. 24,20), facea parte din legile date prin Moise, dar aceasta era o lege civila. Nimeni nu avea dreptul sa se razbune, pentru ca aveau cuvintele Domnului: "Nu zice: 'Ii voi intoarce eu raul!'" "Nu zice: 'Cum mi-a facut el, asa am sa-i fac si eu.'" "Nu te bucura de caderea vrajmasului tau." "Daca 6:112 este flamand vrajmasul tau, da-i paine sa manance, daca-i este sete, da-i apa sa bea." (Prov. 20,22; 24,17.29; 25, 21. 22). 6:113 Toata viata pamanteasca a Domnului Isus a fost o traire a acestui principiu. Mantuitorul nostru a parasit locasul Sau ceresc spre a le aduce vrajmasilor Sai painea vietii. Desi calomnia si prigoana au fost ingramadite asupra Lui, de la leagan si pana la mormant, ele n-au facut sa iasa de la El decat expresia unei iubiri iertatoare. Iata ce zice El prin profetul Isaia: "Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari" (Is. 50,6). "Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura" (Is.53,7). Iar de pe crucea de pe Golgota strabate prin veacuri rugaciunea Sa pentru ucigasii Sai si solia plina de nadejde pentru talharul muribund. 6:114 Prezenta Tatalui L-a cuprins pe Hristos si nu I s-a intamplat nimic altceva decat ce a ingaduit iubirea nemarginita, pentru binecuvantarea omenirii. Acesta era izvorul Sau de mangaiere si este si pentru noi. Acela care este patruns de Spiritul Domnului Hristos ramane in Hristos. Lovitura tintita spre el cade asupra Mantuitorului, care il inconjoara cu prezenta Sa. Si orice vine asupra lui, vine de la Hristos. El n-are nevoie sa se impotriveasca raului, deoarece Domnul este apararea sa. Nimic nu-l poate atinge, decat daca ingaduie El, si "toate lucrurile" ingaduite "lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" (Rom. 8,28). 6:115 "Orisicui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si 6:116 camasa. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua." 6:117 Isus ii indemna pe ucenicii Sai ca, in loc sa se impotriveasca cererilor acelora care aveau puterea, sa faca chiar mai mult decat li se pretindea. Si, pe cat era cu putinta, sa se achite de orice obligatie, chiar daca aceasta trecea peste prevederile legilor tarii. Legea, asa cum era data prin Moise, recomanda o deosebita consideratie fata de cel sarac. Cand un om sarac isi dadea haina ca zalog sau gaj pentru vreo datorie, creditorului nu-i era ingaduit sa patrunda in locuinta acestuia, ca s-o ia. El trebuia sa astepte in ulita pana i se aducea zalogul. Si, oricare ar fi fost imprejurarile, obiectul trebuia inapoiat stapanului sau pana seara (Deut. 24,10-13). In zilele Domnului Hristos, aceste masuri bune erau prea putin luate in seama; dar Isus i-a invatat pe ucenicii Sai sa se supuna hotararii judecatii, chiar daca aceasta ar fi cerut mai mult decat ingaduia legea lui Moise. Chiar daca li s-ar fi cerut o parte din imbracamintea lor, trebuia sa o dea. Mai mult, trebuia sa-i dea creditorului dreptul sau si, daca era nevoie, chiar mai mult decat atat. "Oricui vrea sa se judece cu tine", zicea El, "si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa". Si daca curierul iti cere sa mergi cu el o distanta de o mila, mergi doua. 6:118 Isus a adaugat: "Celui ce-ti cere, da-i; si nu-i intoarce spatele celui ce vrea sa imprumute de la tine". Aceeasi invatatura a fost data prin Moise: "Sa nu-ti impietresti inima si sa nu-ti inchizi mana inaintea fratelui tau celui lipsit. Ci sa-ti deschizi 6:119 mana si sa-l imprumuti cu ce-i trebuie ca sa faca fata nevoilor lui" (Deut. 15,7-8). 6:120 Textul acesta lamureste intelesul cuvintelor Mantuitorului. Domnul nu ne invata sa dam fara nici o socoteala tuturor acelora care cer mila, ci zice: "Sa-l imprumuti cu ce-i trebuie, ca sa faca fata nevoilor lui"; si acesta trebuie sa fie un dar, mai degraba decat un imprumut; noi trebuie "sa dam cu imprumut, fara sa nadajduim ceva in schimb" (Luca 6,35). Cine-si face mila si ajuta, pe trei ii hraneste bine: pe cel lipsit, pe sine si pe Mine. 6:121 "Iubiti pe vrajmasii vostri." Matei 5,44. 6:122 Invatatura Mantuitorului: "Sa nu va impotriviti celui ce va face rau" a fost un cuvant greu pentru iudeii razbunatori, care au murmurat impotriva Lui, intre ei. Dar Isus a facut o declaratie si mai tare: 6:123 "Ati auzit ca s-a zis: 'Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau'". Dar Eu va spun: 'Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri'." 6:124 Acesta era spiritul Legii pe care rabinii o rastalmacisera, facand din ea un sir de indatoriri reci si aspre. Ei se socoteau a fi mai buni decat ceilalti oameni si avand dreptul la deosebita favoare a lui Dumnezeu, in virtutea nasterii lor ca israeliti; dar Isus le-a indreptat mintea spre spiritul iubirii iertatoare, ca fiind 6:125 dovada evidenta ca ei nu erau insufletiti de motive mai nobile decat vamesii si pacatosii pe care ii dispretuiau. 6:126 El le-a aratat apoi ascultatorilor Sai pe Conducatorul universului, cu numele nou de "Tatal nostru". Isus dorea sa-i faca sa inteleaga cu cata compatimire suspina inima lui Dumnezeu dupa ei. El ii invata ca Dumnezeu poarta de grija fiecarui suflet pierdut; ca asa "cum se indura un tata de copiii lui, asa se indura Domnul de cei ce se tem de El" (Ps. 103,13). O astfel de conceptie despre Dumnezeu n-a fost data niciodata lumii de nici o alta religie, in afara de cea din Biblie. Paganismul ii invata pe oameni sa priveasca Fiinta Suprema ca fiind ceva de temut, nicidecum de iubit, o zeitate dusmanoasa, care trebuie sa fie imblanzita prin sacrificii, nicidecum un Parinte care revarsa asupra copiilor Sai darul iubirii Sale. Chiar poporul Israel ajunsese asa de orb fata de pretioasa invatatura a profetilor cu privire la Dumnezeu, incat aceasta descoperire a iubirii Sale parintesti era un subiect original, un nou dar facut lumii. 6:127 Iudeii sustineau ca Dumnezeu ii iubeste numai pe aceia care Ii slujesc - dupa parerea lor, pe aceia care implinesc pretentiile rabinilor - iar toti ceilalti oameni zac sub osanda si sub blestemul Lui. Nu asa, zicea Isus; ci toata lumea - atat cel rau, cat si cel bun - sta in lumina stralucitoare a iubirii Sale. Voi trebuie sa invatati adevarul acesta chiar din natura; pentru ca Dumnezeu "face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". 6:128 Pamantul produce, an dupa an, bunatatile sale si isi continua miscarea de rotatie in jurul soarelui, nu pentru ca ar avea in sine o putere. Mana lui Dumnezeu calauzeste planetele si le poarta de grija in mersul lor 6:129 ordonat prin Cosmos. Tot prin puterea Sa, vara si iarna, timpul semanatului si timpul seceratului, ziua si noaptea urmeaza una alteia intr-o succesiune ordonata. Prin Cuvantul Sau, cresc plantele, apar frunzele, infloresc florile. Orice lucru bun, pe care il avem, fiecare raza de soare si picatura de ploaie, fiecare bucata de paine, fiecare clipa de viata, toate sunt un dar al iubirii. 6:130 Tatal nostru cel ceresc a avut mila de noi chiar atunci cand eram lipsiti si aveam un caracter neplacut, fiind "vrednici sa fim urati si urandu-ne unii pe altii". "Dar cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si dragostea Lui de oameni, El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui" (Tit 3,3-5). Iubirea Sa, o data primita in inima, ne va face amabili si iubitori nu numai fata de aceia care ne plac, ci si fata de oamenii cei mai gresiti, cei mai decazuti si cei mai pacatosi. 6:131 Numai aceia care sunt partasi de fire dumnezeiasca sunt copii ai lui Dumnezeu. Nici clasa sociala, nici nasterea, nici nationalitatea, nici vreun privilegiu religios nu pot fi o dovada ca suntem membri ai familiei lui Dumnezeu; ci adevarata dovada este iubirea, - o iubire care imbratiseaza intreaga omenire. Chiar pacatosii ale caror inimi nu sunt cu totul inchise fata de Duhul lui Dumnezeu vor raspunde la bunatate; asa cum sunt gata sa arate ura pentru ura, vor fi gata sa dea pe fata si iubire pentru iubire. Dar numai Duhul lui Dumnezeu raspunde cu iubire la ura. Sa fii amabil fata de cel nemultumitor si fata de cel rau, sa faci binele fara sa nadajduiesti ca vei fi rasplatit este deviza casei regale ceresti, semnul sigur prin care copiii Celui Prea Inalt isi descopera pozitia lor inalta. 6:132 "Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit." Matei 5,48. 6:133 Cuvantul "dar" inseamna o concluzie, o urmare la ceea ce s-a spus mai inainte. Isus a descris inaintea ascultatorilor Sai indurarea si iubirea dainuitoare a lui Dumnezeu si, de aceea, ii indeamna sa fie desavarsiti. Pentru ca Tatal vostru cel ceresc "este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai" (Luca 6,35), pentru ca S-a plecat ca sa va inalte, de aceea, zicea Isus, puteti deveni ca El in caracter si puteti sa stati in picioare fara vina, inaintea oamenilor si a ingerilor. 6:134 Conditiile vietii vesnice, sub har, sunt tot cele care erau in Eden - o perfecta ascultare de principiile Legii Sale. Masura de caracter prezentata in Vechiul Testament este si in Noul Testament. Si aceasta nu este o masura pe care sa n-o putem ajunge. In orice porunca sau indemn pe care-l da Dumnezeu este o fagaduinta care, cu siguranta, se afla la temelie. Dumnezeu a luat toate masurile ca sa putem ajunge asemenea Lui si El va face aceasta pentru toti cei care nu se impotrivesc printr-o vointa stricata, care sa faca fara putere harul Sau. 6:135 Dumnezeu ne-a iubit cu o iubire negraita, si iubirea noastra se trezeste fata de El pe masura ce intelegem ceva din lungimea, largimea, adancimea si inaltimea acestei iubiri atragatoare a Domnului. Prin cunoasterea iubirii Sale, dovedita fata de noi pe cand eram inca pacatosi, inima impietrita se inmoaie, se supune, 6:136 iar pacatosul este transformat si ajunge un fiu al cerului. Dumnezeu nu Se foloseste de masuri constrangatoare; mijlocul pe care il intrebuinteaza El pentru a izgoni pacatul din inima este iubirea. Cu ajutorul ei, El transforma mandria in umilinta, iar vrajmasia si necredinta in iubire si credinta. 6:137 Iudeii se chinuisera ingrozitor ca sa ajunga la desavarsire prin propriile lor eforturi, dar dadusera gres. Domnul le spusese ca, avand neprihanirea lor, cu nici un chip nu vor intra in Imparatia cerurilor. Acum, El le arata caracterul neprihanirii pe care o vor avea toti aceia care vor intra in ceruri. In toata Predica de pe Munte El descrie roadele ei si acum, printr-o propozitie, arata izvorul si natura ei: Fiti desavarsiti, dupa cum si Dumnezeu este desavarsit. Legea nu este altceva decat o copie a caracterului lui Dumnezeu. Priviti la Tatal vostru cel ceresc si veti vedea in El o dovada desavarsita a principiilor care stau la temelia carmuirii Sale. 6:138 Dumnezeu este iubire. Ca si razele de lumina ce vin de la soare, iubirea, lumina si bucuria izvorasc de la El peste toate fapturile Sale. Natura Sa este de a da. Viata Sa insasi este revarsarea iubirii neegoiste; slava Sa este binele fiilor Sai, iar bucuria Sa o parinteasca grija pentru ei. 6:139 El ne spune sa fim desavarsiti dupa cum este si El. Noi trebuie sa fim izvoare de lumina si binecuvantare pentru cei din jurul nostru, dupa cum este El pentru tot universul. Noi nu avem nimic de la noi insine, ci lumina iubirii Sale straluceste asupra noastra, iar noi trebuie sa reflectam razele ei. Cu multa bunatate din bunatatea Sa, si noi putem sa fim desavarsiti in sfera noastra, asa dupa cum Dumnezeu este desavarsit in sfera Lui. 6:140 Isus a spus: "Fiti desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru este desavarsit". Daca sunteti copii ai lui Dumnezeu, sunteti partasi ai naturii Sale si 6:141 nu puteti fi altfel, decat asemenea Lui. Orice copil traieste prin viata tatalui sau. Daca sunteti copii ai lui Dumnezeu - nascuti prin Duhul Sau - traiti prin viata lui Dumnezeu. In Hristos, "locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii" (Col. 2,9) si viata lui Isus se arata "in trupul nostru muritor" (2 Cor. 4,11). Avand-o in voi, aceasta viata va da nastere la acelasi caracter si va da pe fata aceleasi fapte pe care le-a aratat si in El. In felul acesta, veti fi in armonie cu orice invatatura a Legii Sale, pentru ca Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul" (Ps. 19,7). Prin iubire, "neprihanirea Legii" va fi "implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului" (Rom. 8,4). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: