4:21 Tatal nostru ceresc nu-i uita niciodata pe aceia care sunt loviti de intristare. Cand "David a suit dealul maslinilor plangand si cu capul acoperit, si mergea cu picioarele goale" (2 Sam. 15,30), Domnul a privit indurator asupra lui. David era imbracat in sac si avea mustrari de constiinta. De fapt, semnele exterioare ale umilintei lui marturiseau despre cainta sa. Cu vocea inimii zdrobite si cu lacrimi, el Ii prezenta cazul sau lui Dumnezeu si, de aceea, Domnul nu l-a parasit pe servul Sau. Niciodata n-a fost David mai scump inimii Iubirii infinite ca atunci cand, biciuit de constiinta, fugea sa-si scape viata de dusmanii sai, care fusesera atatati la razvratire de propriul sau fiu. Domnul zice: "Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te". (Apoc. 3,19). Hristos ridica inima zdrobita si inalta sufletul intristat, pana cand devine locuinta Sa.