3:1 Cap. 2 - Pe coasta muntelui
3:2 Cu mai bine de paisprezece veacuri inainte de nasterea Domnului Isus in Betleem, copiii lui Israel s-au adunat in frumoasa vale a Sihemului si, de pe o coasta a muntelui pe cealalta, se auzeau glasurile preotilor care vesteau binecuvantarile si blestemele, - "binecuvantarea, daca veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru" blestemul, daca nu veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru" (Deut.11,27-28). Si astfel, muntele de pe care au fost rostite cuvintele de binecuvantare a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Muntele Binecuvantarii. Dar cuvintele care au ajuns o binecuvantare pentru o lume pacatoasa si trudita n-au fost rostite pe Garizim. Curand insa, Israel a renuntat la idealul cel inalt, care fusese pus inaintea lui. Altcineva decat Iosua trebuia sa-l conduca pe poporul Sau la adevarata odihna a credintei. Garizim nu mai este cunoscut ca Muntele Fericirilor, ci acel munte fara nume, de langa lacul Ghenezaret, unde Isus a rostit cuvintele de binecuvantare in auzul ucenicilor Sai si al multimii.
3:3 Sa ne intoarcem cu gandul la scena aceea si, asa cum stam impreuna cu ucenicii pe costisa muntelui, sa patrundem in simtamintele si gandurile care le-a umplut inimile. Intelegand ce insemnau cuvintele Domnului Isus pentru aceia care le auzeau, putem sa vedem in ele o noua viata si frumusete si sa primim si noi invataturile lor adanci.
3:4 Cand Mantuitorul Si-a inceput lucrarea de slujire, credinta populara despre Mesia si lucrarea Sa era de asa natura, incat facea ca poporul sa fie cu totul nepregatit sa-L primeasca. Spiritul adevaratei devotiuni se pierduse in traditii si ceremonii,
3:5 iar profetiile fusesera talcuite dupa dorinta inimii trufase si iubitoare de lume. Iudeii asteptau venirea Cuiva, nu ca un Mantuitor din pacat, ci ca un mare print, care sa aduca toate natiunile sub stapanirea Leului din semintia lui Iuda. In zadar ii chemase la pocainta Ioan Botezatorul, care avea puterea cercetatoare de inima a profetilor de pe vremuri. In zadar Li-l aratase el, langa Iordan, pe Isus, ca Miel al lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii. Dumnezeu cauta sa indrepte inimile lor spre profetia lui Isaia, care vorbea despre suferintele Mantuitorului, dar ei nu voiau sa asculte.
3:6 Daca invatatorii si conducatorii lui Israel ar fi fost gata sa primeasca harul Sau transformator, Isus ar fi facut din ei trimisi ai Sai in mijlocul oamenilor. In Iudea se vestise de prima data venirea Imparatiei si acolo se adresase chemarea la pocainta. Prin gestul izgonirii profanatorilor din templul din Ierusalim, Isus Se anuntase ca Mesia - Acela care avea sa curete sufletul de pacat si sa faca din poporul Sau un templu sfant pentru Domnul. Dar conducatorii iudei nu voiau sa se smereasca si sa-L primeasca pe umilul Invatator din Nazaret. Cu prilejul celei de-a doua vizite a Sa la Ierusalim, El a fost tarat inaintea Sinedriului si numai teama de norod i-a facut pe acesti demnitari sa nu incerce sa-I ia viata. Atunci, parasind Iudea. Isus Si-a inceput lucrarea in Galilea.
3:7 Lucrarea Sa a continuat aici cateva luni, inainte de a se fi tinut Predica de pe Munte. Solia pe care El o vestise prin tara, "Imparatia cerurilor este la usi",
3:8 retinuse atentia tuturor categoriilor de oameni si aprinsese si mai mult flacara nadejdilor lor ambitioase. Vestea despre noul Invatator se raspandise pana dincolo de hotarele Palestinei si, cu toata atitudinea mai marilor, multa lume era cuprinsa de simtamantul ca Acesta ar putea fi Eliberatorul fagaduit. Multimi nenumarate se imbulzeau pe urmele lui Isus si insufletirea poporului crestea tot mai mult.
3:9 Pentru ucenicii care fusesera in mai stransa legatura cu Domnul Hristos, venise prilejul sa se alipeasca si mai mult de lucrarea Sa, pentru ca aceste multimi sa nu fie lasate fara ingrijire, ca oile fara pastor. Unii dintre ucenici venisera alaturi de El, la inceputul lucrarii Sale, si aproape toti doisprezece se legasera ca membri ai familiei lui Isus. Dar chiar si ei, amagiti de invatatura rabinilor, impartaseau asteptarea generala a unui imparat pamantesc. Ei nu puteau sa inteleaga ce facea Isus. Fusesera chiar incurcati si tulburati ca El nu facea nici un efort ca sa-Si intareasca lucrarea prin castigarea sprijinului preotilor si rabinilor; ca El n-a facut nimic ca sa-Si intareasca autoritatea, ca imparat pamantesc. O mare lucrare trebuia sa se faca pentru acesti ucenici, inainte ca ei sa fie pregatiti pentru sfanta insarcinare, care avea sa li se dea atunci cand Isus urma sa Se inalte la cer. Totusi, ei raspunsera la iubirea lui Isus si, desi erau zabavnici cu inima cand era vorba sa creada, Isus a vazut ca putea sa-i pregateasca si sa-i disciplineze pentru marea Sa lucrare. Si acum, dupa ce fusesera atata vreme cu Isus, izbutind sa-si intareasca, intr-o masura oarecare, credinta in caracterul divin al misiunii Sale, si dupa ce poporul primise, de asemenea, dovada puterii Lui, pe care nimeni n-o putea pune la indoiala,
3:10 calea era pregatita pentru o marturisire a principiilor Imparatiei Sale, care avea sa le ajute sa priceapa adevarata Sa natura.
3:11 Singur, pe un munte aproape de Marea Galileii, Isus petrecuse toata noaptea in rugaciune pentru acesti alesi ai Sai. In zorii zilei, El ii chema la Sine si, rostind cuvinte de rugaciune si invatatura, Isi aseza mainile pe capetele lor spre binecuvantare, punandu-i la o parte pentru lucrarea Evangheliei. Apoi Se arata impreuna cu ei pe tarmul marii, unde incepuse sa se adune din zorii zilei o mare multime.
3:12 In afara de gloata obisnuita, venita de prin satele Galileii, mai erau multi din Iudea si chiar din Ierusalim; din Perea si din populatia pe jumatate pagana a tinutului Decapole; din Idumeia, de departe din sudul Iudeii, din Tir si Sidon, cetatile feniciene de pe tarmul marii Mediterane. "Cand au auzit tot ce facea, au venit la El ca sa-L asculte si sa fie vindecati de bolile lor; si" din El iesea o putere, care-i vindeca pe toti" (Marcu 3,8; Luca 6,17-19).
3:13 Atunci, pentru ca ingustul tarm al marii nu era incapator pentru toata multimea care venise sa-L asculte pe Isus, chiar daca ar fi stat in picioare, Isus apuca drumul inapoi, spre coasta Muntelui. Ajungand la un loc mai ridicat, care ingaduia un loc placut pentru o mare adunare, El Se aseza pe iarba, iar ucenicii si multimea facura la fel.
3:14 Cuprinsi de simtamantul ca se puteau astepta la ceva neobisnuit, ucenicii se adunara cu totii aproape de Invatatorul lor. Din intamplarile care avusesera loc in dimineata aceea, ei capatasera asigurarea ca in curand avea sa fie anuntat
3:15 ceva deosebit cu privire la Imparatia pe care, dupa cum doreau din toata inima, El avea s-o intemeieze peste putin timp. Un simtamant de asteptare strabatea multimea si fetele doritoare dadeau dovada de un adanc interes.
3:16 Si, cum sedeau pe costisa inverzita, asteptand cuvintele divinului Invatator, inimile lor erau pline de ganduri despre slava viitoare. Erau de fata carturari si farisei, care asteptau ziua cand aveau sa stapaneasca peste romanii atat de urati de ei si peste bogatiile si splendoarea marelui imperiu al lumii. Sarmanii tarani si pescari nadajduiau sa auda asigurarea ca nenorocitele lor cocioabe, hrana saracacioasa, viata de munca trudnica si teama de lipsa, aveau sa fie inlocuite cu case imbelsugate si zile de viata placuta. In locul acelui vesmant aspru, care era acoperamantul lor in timpul zilei si asternutul lor in timp de noapte, trageau nadejde ca Hristos avea sa le dea vesmintele bogate si costisitoare ale cuceritorilor lor.
3:17 Toate inimile palpitau de trufasa nadejde ca, in curand, Israel avea sa fie onorat in fata natiunilor, ca popor ales al Domnului, iar Ierusalimul urma sa fie inaltat la rangul de capitala a unui imperiu universal.