9:84 Aceasta a fost pentru Reforma o criza teribila. Timp de veacuri, sentintele de excomunicare ale Romei ii ingrozisera pe monarhii cei mai puternici; ele umplusera imperiile puternice de vaiuri si pustiire. Aceia peste care cadea condamnarea ei erau priviti de toti cu dezgust si groaza; erau izolati de orice legatura cu semenii lor si tratati ca proscrisi, ca sa fie prigoniti pana la exterminare. Luther nu era orb la furtuna care era gata sa izbucneasca asupra lui; dar a ramas hotarat, increzandu-se in Hristos, care era sprijinul si scutul lui. Cu un curaj si o credinta de martir, el scria: "Nu stiu ce urmeaza sa aiba loc, nici nu ma framant sa stiu... Oriunde ar cadea trasnetul, sunt fara teama. Nici o frunza nu cade fara voia Tatalui nostru. Cu mult mai mult Se va ingriji El de noi! Este un lucru usor sa mori pentru Cuvant, din moment ce Insusi Cuvantul care S-a facut trup a murit. Daca murim impreuna cu El, vom trai impreuna cu El; si trecand prin ceea ce a trecut El inaintea noastra, vom fi acolo unde este El si vom locui impreuna cu El pe vecie." (Idem, a 3-a ed. London, Walther, 1840, b.6, cap.9)