9:20 Printr-o hotarare recenta, papa fagaduise o indulgenta tuturor acelora care vor urca pe genunchi "scara lui Pilat", pe care se spunea ca a coborat Mantuitorul nostru atunci cand a parasit sala de judecata a romanilor si care fusese adusa in mod miraculos de la Ierusalim la Roma. Intr-o zi, Luther urca cu evlavie aceste trepte, cand deodata i s-a parut ca aude un glas ca un tunet care i-a zis: "Cel neprihanit va trai prin credinta". (Rom. 1,17). A sarit in picioare si s-a grabit sa paraseasca acel loc de rusine si dezgust. Textul acesta nu si-a pierdut niciodata influenta asupra sufletului lui. De la data aceea a vazut mai clar decat oricand inainte greseala de a te increde in faptele omenesti pentru mantuire, cat si nevoia de credinta continua in meritele lui Hristos. Ochii ii fusesera deschisi si nu aveau sa mai fie inchisi niciodata fata de amagirile papalitatii. Cand si-a intors fata de la Roma, el s-a intors si cu inima de la ea, iar de la data aceea despartirea s-a marit pana cand a rupt toate legaturile cu biserica papala.