9:13 Orice clipa pe care o putea economisi de la datoriile zilnice o folosea pentru studiu, lipsindu-se de somn si plangandu-se chiar si de timpul petrecut cu mesele lui sarace. Mai presus de toate se desfata in studiul Cuvantului lui Dumnezeu. Descoperise o Biblie legata cu lant de peretele manastirii si adesea putea fi gasit acolo. Pe masura ce i se adancea convingerea despre pacat, cauta prin propriile fapte sa gaseasca iertare si pace. Ducea viata cea mai severa, incercand prin posturi, priveghiuri si biciuiri sa supuna ceea ce era rau in natura lui, in care viata de manastire nu-i adusese nici o usurare. Nu se dadea inapoi de la nici o jertfa prin care ar fi putut ajunge la acea curatie de inima care sa-l faca in stare sa fie primit inaintea lui Dumnezeu. "Am fost in adevar un calugar pios", spunea el mai tarziu, "si am urmat randuielile ordinului meu cu mai multa strictete decat pot sa exprim. Daca vreun calugar ar fi castigat cerul prin practicile calugaresti, sunt sigur ca eu as fi fost indreptatit la aceasta... Daca as mai fi continuat asa, mi-as fi dus chinurile pana la moarte" (Idem, b.2, cap.3). Ca urmare a acestei discipline dureroase, si-a pierdut puterea si a suferit crize de epuizare, de pe urma carora nu si-a mai revenit pe deplin, niciodata. A ajuns in cele din urma in pragul deznadejdii.