Printable ModeTragedia veacurilor, 9
|
9:1 Cap. 7 - Despartirea lui Luther de Roma 9:2 Asemenea primilor vestitori ai Evangheliei, Luther s-a ridicat din randurile celor saraci. Primii lui ani au fost petrecuti intr-un camin umil de tarani germani. Prin truda zilnica de miner, tatal sau a castigat mijloacele necesare pentru educatia sa. Intentiona sa-l faca jurist; dar Dumnezeu avea ca scop sa-l faca ziditor in marele templu care se inalta incet peste veacuri. Asprimea, lipsurile si o disciplina severa au fost scoala in care Intelepciunea Infinita l-a pregatit pe Luther pentru misiunea importanta a vietii lui. 9:3 Tatal lui Luther era un barbat cu o inteligenta puternica si activa si cu o mare forta in caracter, cinstit, hotarat si deschis. Era devotat convingerilor sale fata de datorie, oricare ar fi fost consecintele. Bunul lui simt sanatos l-a facut sa priveasca sistemul monastic cu neincredere. A fost foarte nemultumit atunci cand Luther, fara consimtamantul sau, a intrat intr-o manastire, si a trebuit sa treaca doi ani ca tatal sa se impace cu fiul, si chiar si atunci convingerile i-au ramas aceleasi. 9:4 Parintii lui Luther manifestau mare grija pentru educarea si instruirea copiilor. Ei se straduiau sa-i instruiasca in cunoasterea lui Dumnezeu si in practicarea virtutilor crestine. Rugaciunile tatalui se inaltau adesea catre ceruri in auzul fiului sau, ca acest copil sa-si aminteasca de numele Domnului si intr-o zi sa ajute la inaintarea adevarului Sau. Orice posibilitate de cultura intelectuala sau morala, de care viata lor de truda le ingaduia sa se bucure, era imediat folosita de acesti parinti. Eforturile lor erau sincere si staruitoare pentru a-si pregati copiii pentru o viata evlavioasa si folositoare. Cu hotararea lor si cu puterea caracterului lor, uneori exercitau o severitate prea mare; dar viitorul reformator, desi era constient ca in unele privinte greseau, gasea totusi ca disciplina lor trebuia mai degraba aprobata decat condamnata. 9:5 La scoala in care a fost trimis, la o varsta destul de frageda, Luther a fost tratat cu asprime si chiar cu violenta. Atat de mare era saracia parintilor sai, incat pentru a merge de acasa la scoala intr-un oras, a fost obligat, pentru un timp, sa-si castige painea cantand din poarta in poarta si deseori suferea de foame. Ideile intunecate si superstitioase cu privire la religia care era atunci in circulatie il umpleau de teama. Se culca seara cu o inima amarata, privind cutremurat la un viitor intunecat, si traia intr-o groaza continua la gandul ca Dumnezeu ar fi un judecator aspru, necrutator, un tiran crud si nu un Tata ceresc plin de bunatate. 9:6 Cu toate ca dezamagirile erau mari si multe, Luther inainta hotarat spre tinta inalta a desavarsirii intelectuale si morale, care-l atragea. El inseta dupa cunostinta, iar caracterul sau staruitor si practic l-a condus sa doreasca ceea ce era statornic si folositor mai degraba decat batator la ochi si superficial. 9:7 Atunci cand, la varsta de 18 ani, a intrat la Universitatea din Erfurt, situatia lui era mai favorabila, iar perspectivele mai stralucitoare decat in anii de mai inainte. Parintii lui, obtinand, prin economie si harnicie, o stare materiala mai buna, erau acum in stare sa-i dea tot ajutorul de care avea nevoie. In acelasi timp, influenta 9:8 prietenilor seriosi a ameliorat efectele intunecate ale educatiei lui anterioare. S-a apucat de studiul celor mai buni autori, acumuland cu sarguinta cele mai inalte ganduri ale lor si insusindu-si intelepciunea inteleptilor. Chiar si sub aspra disciplina a indrumatorilor lui de la inceput, promitea de timpuriu ca se va distinge si, sub influente favorabile, mintea i s-a dezvoltat repede. O memorie agera, o imaginatie viru o gandire logica si puternica si o munca neobosita l-au asezat in scurta vreme in primele randuri printre tovarasii lui. Disciplina sa intelectuala i-a maturizat intelegerea, dand nastere unei activitati mintale si unei ascutimi de intelegere care l-au pregatit pentru luptele vietii. 9:9 Teama de Dumnezeu era prezenta in inima lui Luther, facandu-l in stare sa mentina fermitatea scopului si conducandu-l la o adanca umilinta inaintea lui Dumnezeu. Avea un simt innascut al dependentei de ajutorul divin si incepea totdeauna ziua cu rugaciune, in timp ce sufletul i se inalta continuu in cereri pentru calauzire si sprijin. "O rugaciune buna, zicea el, inseamna mai mult decat jumatate din studiu." (D'Aubigné, b.2, cap.2) 9:10 Intr-o zi, pe cand cerceta in biblioteca universitatii, Luther a descoperit o Biblie latina. O astfel de carte nu mai vazuse niciodata. Nu stia nici macar de existenta ei. Auzise parti din Evanghelii si din Epistole, care erau citite poporului in slujbele religioase publice, si socotise ca acelea formau toata Biblia. Acum, pentru prima oara vedea Cuvantul lui Dumnezeu intreg. Plin de teama si uimire, s-a indreptat spre paginile ei sfinte; cu inima care-i batea mai tare si mai repede citea pentru sine cuvintele vietii, oprindu-se din cand in cand pentru a exclama: "O, daca mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!" (Idem, b.2, cap.2). Ingerii cerului erau langa el si raze de lumina de la tronul lui Dumnezeu descopereau intelegerii lui comorile adevarului. Totdeauna se temuse sa-L manie pe Dumnezeu, dar acum o convingere adanca a starii lui de pacat a pus stapanire pe el ca niciodata mai inainte. 9:11 Dorinta sincera de a fi eliberat de pacat si de a avea pace 9:12 cu Dumnezeu l-a determinat in cele din urma sa intre intr-o manastire si sa se consacre unei vieti de calugarie. Aici i s-a cerut sa indeplineasca muncile cele mai umile si sa cerseasca din casa in casa. Era la o varsta cand respectul si aprecierea sunt dorite cu sete, iar aceste indatoriri de sluga ii ucideau pana in adancul sufletului simtamintele lui naturale; a suferit insa cu rabdare toata aceasta umilinta, crezand ca era necesara din cauza pacatelor sale. 9:13 Orice clipa pe care o putea economisi de la datoriile zilnice o folosea pentru studiu, lipsindu-se de somn si plangandu-se chiar si de timpul petrecut cu mesele lui sarace. Mai presus de toate se desfata in studiul Cuvantului lui Dumnezeu. Descoperise o Biblie legata cu lant de peretele manastirii si adesea putea fi gasit acolo. Pe masura ce i se adancea convingerea despre pacat, cauta prin propriile fapte sa gaseasca iertare si pace. Ducea viata cea mai severa, incercand prin posturi, priveghiuri si biciuiri sa supuna ceea ce era rau in natura lui, in care viata de manastire nu-i adusese nici o usurare. Nu se dadea inapoi de la nici o jertfa prin care ar fi putut ajunge la acea curatie de inima care sa-l faca in stare sa fie primit inaintea lui Dumnezeu. "Am fost in adevar un calugar pios", spunea el mai tarziu, "si am urmat randuielile ordinului meu cu mai multa strictete decat pot sa exprim. Daca vreun calugar ar fi castigat cerul prin practicile calugaresti, sunt sigur ca eu as fi fost indreptatit la aceasta... Daca as mai fi continuat asa, mi-as fi dus chinurile pana la moarte" (Idem, b.2, cap.3). Ca urmare a acestei discipline dureroase, si-a pierdut puterea si a suferit crize de epuizare, de pe urma carora nu si-a mai revenit pe deplin, niciodata. A ajuns in cele din urma in pragul deznadejdii. 9:14 Cand Luther socotea ca totul este pierdut, Dumnezeu i-a ridicat un prieten si un ajutor. Piosul Staupitz a luminat intelegerea lui Luther pentru Cuvantul lui Dumnezeu si l-a indemnat sa priveasca dincolo de sine, sa inceteze a contempla pedeapsa vesnica pentru calcarea Legii lui Dumnezeu si sa priveasca la Isus, Mantuitorul lui iertator de pacate. "In loc sa te chinuiesti cu privire la pacatele tale, arunca-te in bratele Mantuitorului. Increde-te 9:15 in El, in neprihanirea vietii Lui, in ispasirea prin moartea Lui. Asculta-L pe Fiul lui Dumnezeu... El S-a facut om ca sa-ti dea asigurarea favorii divine". "Iubeste-L pe El, care te-a iubit intai" (Idem, b.2, cap. 4). Astfel i-a vorbit acel sol al milei. Cuvintele lui au facut o impresie adanca asupra mintii lui Luther. Dupa multe lupte cu ratacirile pe care le cultivase multa vreme, a ajuns in stare sa inteleaga adevarul, iar pacea a venit peste sufletul sau tulburat. 9:16 Luther a fost hirotonit ca preot si a fost chemat de la manastire ca profesor la Universitatea din Wittenberg. Aici s-a dedicat studiului Scripturilor in limbile originale. A inceput sa prezinte subiecte din Biblie; cartea Psalmilor, Evangheliile si Epistolele erau deschise intelegerii multimilor ce ascultau cu incantare. Staupitz, prietenul si superiorul lui, l-a indemnat sa se urce la amvon si sa predice Cuvantul lui Dumnezeu. Luther a ezitat, simtindu-se nevrednic sa vorbeasca poporului in locul lui Hristos. Numai dupa o lupta indelungata s-a supus propunerilor prietenilor. Era deja puternic in Scripturi si harul lui Dumnezeu era peste el. Elocventa lui i-a cucerit pe ascultatori, claritatea si puterea cu care prezenta adevarul le convingea mintea, iar zelul lui le misca inimile. 9:17 Luther era inca un fiu devotat al bisericii papale si n-avea nici macar un gand ca ar ajunge vreodata altfel. Dumnezeu, in providenta Sa, l-a condus sa viziteze Roma. A facut calatoria pe jos, gazduind la manastiri in drumul lui. La o manastire din Italia, a fost foarte uimit la vederea bogatiei, luxului si maretiei de acolo. Inzestrati cu venituri princiare, calugarii locuiau in apartamente splendide, imbracati in robe bogate si foarte costisitoare si hraniti la mese fastuoase. Cu o neliniste dureroasa, Luther a pus in contrast scena aceasta cu lepadarea de sine si greutatile propriei vieti. Mintea i s-a incurcat. 9:18 In cele din urma a zarit in departare cetatea asezata pe cele sapte coline. Atunci, cu o emotie profunda s-a aruncat la pamant, 9:19 exclamand: "Sfanta Roma, te salut!" (Idem, b.2, cap.6). A intrat in oras, a vizitat bisericile, a ascultat nenumaratele istorisiri relatate de preoti si calugari si a dus la indeplinire toate ceremoniile care erau cerute. Peste tot vedea scene care-l umpleau de uimire si dezgust. A vazut ca nelegiuirea se gasea la toate nivelurile clerului. A auzit glume necuviincioase din gura prelatilor si s-a umplut de dezgust la vederea necuviintei lor ingrozitoare, chiar si in timpul slujbei. Amestecandu-se printre calugari si ceilalti oameni, a intalnit depravare si risipa. Oriunde se intorcea, in locul sfinteniei gasea pangarirea. "Nimeni nu-si poate inchipui", scria el, "cate pacate si fapte scandaloase sunt infaptuite la Roma; trebuie vazute si auzite pentru a fi crezute. De aceea se si spune de obicei: 'Daca exista un iad, atunci Roma este cladita pe el, ea este un abis din care ies tot felul de pacate.'" (Idem, b.2, c.6) 9:20 Printr-o hotarare recenta, papa fagaduise o indulgenta tuturor acelora care vor urca pe genunchi "scara lui Pilat", pe care se spunea ca a coborat Mantuitorul nostru atunci cand a parasit sala de judecata a romanilor si care fusese adusa in mod miraculos de la Ierusalim la Roma. Intr-o zi, Luther urca cu evlavie aceste trepte, cand deodata i s-a parut ca aude un glas ca un tunet care i-a zis: "Cel neprihanit va trai prin credinta". (Rom. 1,17). A sarit in picioare si s-a grabit sa paraseasca acel loc de rusine si dezgust. Textul acesta nu si-a pierdut niciodata influenta asupra sufletului lui. De la data aceea a vazut mai clar decat oricand inainte greseala de a te increde in faptele omenesti pentru mantuire, cat si nevoia de credinta continua in meritele lui Hristos. Ochii ii fusesera deschisi si nu aveau sa mai fie inchisi niciodata fata de amagirile papalitatii. Cand si-a intors fata de la Roma, el s-a intors si cu inima de la ea, iar de la data aceea despartirea s-a marit pana cand a rupt toate legaturile cu biserica papala. 9:21 Dupa reintoarcerea de la Roma, Luther a primit din partea Universitatii din Wittenberg gradul de doctor in teologie. Acum avea libertatea de a se consacra, ca niciodata mai inainte, studiului Scripturilor pe care le iubea. El a facut un vot solemn sa studieze 9:22 cu grija si sa predice cu credinciosie Cuvantul lui Dumnezeu si nu parerile sau invataturile papilor, in toate zilele vietii lui. Incepand de acum, el nu era numai calugar sau profesor, ci un sol autorizat al Bibliei. Fusese chemat ca pastor, pentru a hrani turma lui Dumnezeu care flamanzea si inseta dupa adevar. Si astfel a declarat categoric ca crestinii nu trebuiau sa primeasca alte invataturi decat acelea care se intemeiaza pe autoritatea Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau chiar in temelia suprematiei papale. Ele cuprindeau principiul vital al Reformei. 9:23 Luther a vazut primejdia de a inalta teoriile omenesti mai presus de Cuvantul lui Dumnezeu. A atacat fara teama necredinta speculativa a scolasticilor si s-a impotrivit filozofiei si teologiei care avusesera multa vreme o influenta covarsitoare asupra oamenilor. A denuntat asemenea studii ca fiind nu numai fara valoare, dar si distrugatoare si a cautat sa intoarca mintile ascultatorilor de la sofisticariile filozofilor si ale teologilor la adevarurile vesnice sustinute de profeti si apostoli. 9:24 Pretioasa era solia pe care el o aducea multimilor dornice de a auzi cuvintele lui. Niciodata mai inainte nu auzisera invataturi ca acestea. Vestea cea buna a iubirii unui Mantuitor, asigurarea iertarii si a pacii prin sangele Sau ispasitor aduceau bucurie in inimile lor si inspirau in randurile lor o nadejde nepieritoare. La Wittenberg se aprinsese o lumina, ale carei raze aveau sa se intinda pana in cele mai indepartate parti ale pamantului si care urma sa creasca in stralucire pana la incheierea vremii. 9:25 Dar lumina si intunericul nu pot sta impreuna. Intre adevar si ratacire este o lupta necontenita. A sustine si a apara pe una inseamna a ataca si a lepada pe cealalta. Insusi Mantuitorul nostru a declarat: "N-am venit sa aduc pacea ci sabia". (Matei 10,34). Luther spunea la cativa ani dupa inceputul Reformei: "Dumnezeu nu numai ca ma conduce, El ma impinge inainte. El imi poarta de grija si nu eu sunt stapanul meu. Doresc sa traiesc in liniste, dar sunt aruncat in 9:26 mijlocul framantarilor si revolutiilor." (D'Aubigné, b. 5, cap. 2). Acum era gata sa se arunce in lupta. 9:27 Biserica romana facuse negot cu harul lui Dumnezeu. Mesele schimbatorilor de bani (Matei 21, 12) erau asezate langa altarele ei si atmosfera rasuna de strigatele vanzatorilor si ale cumparatorilor. Sub pretextul strangerii de fonduri pentru cladirea bisericii Sf. Petru din Roma, au fost oferite spre vanzare, in vazul lumii, indulgente pentru pacat, garantate de autoritatea papei. Urma sa fie ridicat un templu pentru inchinarea la adevaratul Dumnezeu, cu pretul crimei - piatra din capul unghiului fiind pusa cu plata nelegiuirii! Dar chiar mijloacele adoptate pentru inaltarea Romei au provocat o lovitura de moarte pentru puterea si maretia ei. Aceasta a ridicat cel mai hotarat, cel mai eficient adversar al papalitatii si a dus la o lupta care a miscat coroana intreita de pe capul pontifului. 9:28 Delegatul insarcinat sa supravegheze vanzarea indulgentelor in Germania, pe nume Tetzel, fusese condamnat pentru cele mai josnice fapte impotriva societatii si impotriva Legii lui Dumnezeu; dar scapand de pedeapsa pentru crimele lui, a fost folosit pentru a implini planurile mercantile si fara scrupule ale papei. Cu mare indrazneala, el repeta cele mai vadite rataciri si relata povesti miraculoase pentru a insela un popor ignorant, credul si superstitios. Daca ar fi avut Cuvantul lui Dumnezeu, ei n-ar fi fost amagiti in felul acesta. Biblia fusese ascunsa de ei pentru a-i tine sub stapanirea papei, cu scopul de a creste puterea si bogatia conducatorilor ei ambitiosi (vezi John C.L.Gieseler, A Compendium of Ecclesiastical History, p. 4, sec. I, par. 5). 9:29 Cand Tetzel intra intr-un oras, un sol mergea inaintea lui anuntand: "Harul lui Dumnezeu si al sfantului parinte este la portile voastre". (D'Aubigné, b. 3, cap. 1). Iar poporul saluta aceste pretentii hulitoare ca si cand Insusi Dumnezeu ar fi coborat din ceruri la ei. Aceasta negustorie infama a fost instalata in biserica si Tetzel, urcand la amvon, ridica in slavi 9:30 indulgentele ca fiind cel mai pretios dar al lui Dumnezeu. El declara ca, "in virtutea certificatelor sale de iertare, toate pacatele pe care cumparatorul ar fi dorit sa le faca dupa aceea aveau sa fie iertate si nici pocainta nu mai era necesara" (Idem, b.3, cap.1). Mai mult decat atat, el ii asigura pe ascultatori ca indulgentele aveau putere sa-i mantuiasca nu numai pe cei vii, ci si pe cei morti; ca in clipa cand banii sunau pe fundul cutiei lui, chiar atunci sufletul in favoarea caruia se platise scapa din purgatoriu si-si lua zborul spre ceruri (vezi K.R.Hagenbach, History of the Reformation, vol.1, p.96). 9:31 Cand Simon magul s-a oferit sa cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, Petru i-a raspuns: "Banii tai sa piara impreuna cu tine, pentru ca ai crezut ca darul lui Dumnezeu s-ar putea cumpara cu bani!" (Fapte 8,20). Insa oferta lui Tetzel era primita cu graba de miile de naivi. Aurul si argintul curgeau in tezaurul lui. O mantuire care putea fi cumparata cu bani era mai usor de castigat decat aceea care cerea pocainta, credinta si lupta staruitoare pentru a birui pacatul (vezi note suplimentare). 9:32 Impotriva invataturii despre indulgente s-au ridicat multi barbati de cultura si evlaviosi din insasi Biserica Romana si multi din acestia nu credeau in niste pretentii care erau in contradictie atat cu ratiunea, cat si cu revelatia. Dar nici un prelat nu indraznea sa ridice glasul impotriva acestui comert nelegiuit; totusi mintile oamenilor se tulburau, se agitau si multi intrebau cu sinceritate daca Dumnezeu nu trebuia sa lucreze in vreun fel la curatirea bisericii Sale. 9:33 Luther, desi era inca un foarte zelos partizan al papei, a fost umplut de oroare fata de pretentiile nelegiuite ale vanzatorului de indulgente. Multi dintre enoriasii sai cumparasera astfel de certificate de iertare si au inceput sa vina la duhovnicul lor, marturisindu-si diferitele lor pacate si asteptand iertarea, nu pentru ca se pocaisera si doreau o schimbare, ci pe temeiul indulgentei. Luther le-a refuzat iertarea 9:34 si i-a avertizat ca, daca nu se pocaiesc si nu-si schimba viata, vor pieri in pacatele lor. Intrati intr-o mare incurcatura, s-au dus la Tetzel cu plangerea ca duhovnicul le-a refuzat indulgentele, in timp ce altii au cerut cu indrazneala sa li se restituie banii. Calugarul s-a umplut de manie; a rostit cele mai groaznice blesteme, a pus sa fie aprinse focuri in pietele publice si a declarat ca "primise o porunca expresa de la papa sa-i arda pe toti ereticii care ar indrazni sa se impotriveasca sfintelor indulgente". (D'Aubigné, b. 3, cap. 4) 9:35 Acum Luther a intrat cu indrazneala in lucrarea lui de aparator al adevarului. Glasul lui a fost auzit de la amvon intr-o avertizare solemna si staruitoare. El a descoperit inaintea poporului caracterul ofensator al pacatului si i-a invatat ca este imposibil pentru om ca prin propriile fapte sa-si usureze vinovatia sau sa scape de pedeapsa. Nimic altceva decat pocainta inaintea lui Dumnezeu si credinta in Hristos il pot mantui pe pacatos. Harul lui Hristos nu poate fi cumparat; el este un dar. I-a sfatuit pe oameni sa nu cumpere indulgente, ci sa priveasca prin credinta la Rascumparatorul rastignit. Le-a povestit experienta lui chinuitoare, cand a cautat zadarnic prin umilinte si penitente sa obtina mantuirea, si i-a asigurat pe ascultatori ca a gasit pacea si bucuria numai intorcandu-si privirile de la el si privind prin credinta la Hristos. 9:36 Deoarece Tetzel continua cu negotul si cu pretentiile sale nelegiuite, Luther s-a hotarat sa protesteze mai energic impotriva acestor abuzuri strigatoare la cer. Curand i s-a prezentat ocazia. Biserica de la castelul din Wittenberg avea multe moaste care, la anumite sarbatori, erau expuse inaintea poporului, oferindu-se o iertare deplina a pacatelor tuturor acelora care vizitau biserica si faceau spovedanie. Ca urmare, in acele zile oamenii se ingramadeau acolo in mare numar. Una dintre cele mai importante ocazii, Sarbatoarea tuturor sfintilor, se apropia. Cu o zi inainte, Luther, unindu-se cu multimea care se indrepta spre biserica, a prins pe usa o lista care continea 95 de teze impotriva invataturii 9:37 cu privire la indulgente. S-a declarat gata sa le sustina a doua zi la universitate, impotriva tuturor acelora care ar fi dorit sa le atace. 9:38 Tezele au atras atentia generala. Ele erau citite, recitite si repetate in toate partile. La universitate si in tot orasul s-a produs o mare agitatie. Prin aceste teze se arata ca puterea de a garanta iertarea pacatelor si indepartarea pedepsei n-a fost niciodata incredintata papei si nici unui alt om. Si ca intreg planul acesta era o inselatorie - un viclesug pentru a stoarce bani profitand de superstitiile oamenilor - un plan al lui Satana de a distruge sufletele tuturor acelora care se incredeau in pretentiile lui mincinoase. De asemenea, se arata clar ca Evanghelia lui Hristos este cea mai pretioasa comoara a bisericii si ca harul lui Dumnezeu, descoperit in ea, este revarsat fara plata peste toti aceia care-l cauta prin pocainta si credinta. 9:39 Tezele lui Luther ii provocau la discutie, dar nimeni n-a indraznit sa primeasca provocarea. Problemele pe care el le-a ridicat s-au raspandit in cateva zile prin toata Germania si in cateva saptamani au facut ocolul intregii crestinatati. Multi catolici devotati, care vazusera si deplansesera nelegiuirea care domnea in biserica, dar care nu stiusera cum sa opreasca inaintarea ei, citeau propunerile cu mare bucurie, recunoscand in ele glasul lui Dumnezeu. Ei simteau ca Dumnezeu pusese mana sa opreasca valul coplesitor de stricaciune care izvora din scaunul Romei. Printi si magistrati se bucurau in ascuns ca urma sa se puna un control asupra acestei puteri arogante care nega dreptul de a protesta impotriva hotararilor ei. 9:40 Dar multimile iubitoare de pacat si superstitioase se ingrozeau cand inselaciunile care le linistisera temerile erau demascate. Ecleziasticii, intrerupti in lucrarea lor de a incuviinta crima, vazandu-si primejduite castigurile, erau plini de manie si s-au unit sa-si sustina pretentiile. Unii il acuzau ca lucreaza pripit si cu patima. Altii il acuzau de incumetare, declarand ca nu era condus de Dumnezeu, ci lucra 9:41 din mandrie si din exces de zel. "Cine nu stie", raspundea el, "ca un om rareori sustine o idee noua fara sa aiba aparente de mandrie si fara sa fie acuzat ca da nastere la certuri? De ce au fost dati mortii Hristos si toti martirii? Deoarece ei pareau a fi niste dispretuitori mandri ai intelepciunii timpului lor si pentru ca aduceau noutati fara ca mai intai sa primeasca sfatul invataturilor si parerilor vechi". 9:42 Apoi sustinea: "Tot ce fac eu nu va fi indeplinit prin intelepciune omeneasca, ci prin sfatul lui Dumnezeu. Daca lucrarea aceasta este de la Dumnezeu, cine o va putea opri? Dar daca nu, atunci cine o poate face sa mearga inainte? Nu voia mea, nici a lor, si nici a noastra sa se faca; ci voia Ta, Sfinte Tata, care esti in ceruri." (Idem, b. 3, cap. 6) 9:43 Cu toate ca Luther fusese manat de Duhul lui Dumnezeu sa-si inceapa lucrarea, nu urma sa o duca mai departe fara lupte grele. Reprosurile vrajmasilor sai, prezentarile denaturate ale planurilor sale si insinuarile lor nedrepte si rautacioase cu privire la caracterul si motivele lui au navalit peste el ca un suvoi coplesitor; si n-au ramas fara efect. El avusese incredere ca fruntasii poporului, atat din biserica, cat si din scoli, se vor uni bucurosi cu el in eforturi pentru reforma. Cuvintele de incurajare din partea celor din pozitii inalte il inspirasera cu bucurie si nadejde. El vazuse deja in mod vizionar o zi mai stralucitoare pentru biserica aparand la orizont. Dar incurajarea se schimbase in repros si condamnare. Multi demnitari, atat ai statului, cat si ai bisericii, erau lamuriti cu privire la adevarul acestor teze; dar au vazut indata ca primirea acestor adevaruri va fi insotita de schimbari mari. A-i lumina si a-i reforma pe oameni insemna in realitate subminarea autoritatii Romei, a opri mii de suvoaie care acum curgeau in tezaurul ei, si in felul acesta reducerea extravagantei si luxului conducatorilor papali. Mai mult decat atat, a-i invata pe oameni sa gandeasca si sa actioneze ca fiinte responsabile, privind numai la Hristos 9:44 pentru mantuire, ar fi insemnat prabusirea scaunului pontifical si in cele din urma distrugerea autoritatii lor. Pentru motivul acesta ei au refuzat cunoasterea oferita de Dumnezeu si s-au asezat impotriva lui Hristos si a adevarului prin impotrivire fata de omul pe care El il trimisese sa-i lumineze. 9:45 Luther se cutremura atunci cand privea la sine - un singur om impotriva celor mai puternice forte ale lumii. Uneori se indoia daca fusese cu adevarat condus de Dumnezeu pentru a se ridica impotriva autoritatii bisericii. "Cine am fost eu, scria el, sa ma impotrivesc maiestatii papei inaintea caruia... regii pamantului si toata lumea tremura?... Nimeni nu stie ce a suferit inima mea in acesti doi ani de inceput si in ce mahnire, pot spune, in ce descurajare m-am afundat" (Idem, b.3, cap.6). Dar n-a fost lasat sa fie doborat de descurajare. Atunci cand sprijinul omenesc slabea, privea numai la Dumnezeu si intelegea ca poate fi calauzit in siguranta desavarsita de acel brat atotputernic. 9:46 Luther scria catre un prieten al Reformei: "Nu putem ajunge la intelegerea Scripturilor doar prin studiu sau prin inteligenta. Prima datorie este sa incepi cu rugaciune. Roaga pe Dumnezeu sa-ti acorde marele Sau har, intelegerea adevarata a Cuvantului Sau. Nu exista alt interpret al Cuvantului lui Dumnezeu decat Autorul acestui Cuvant, asa cum El Insusi a spus: 'Toti vor fi invatati de Dumnezeu'. Nu nadajdui nimic prin straduintele tale, prin intelegerea ta; increde-te numai in Dumnezeu si in influenta Duhului Sau. Crede aceasta pe temeiul cuvantului unui om care a facut experienta." (Idem, b.3, cap.7). Iata o lectie de o importanta vitala pentru aceia care simt ca Dumnezeu i-a chemat sa prezinte altora adevarurile solemne pentru timpul acesta. Aceste adevaruri vor trezi vrajmasia lui Satana si a oamenilor carora le plac povestile pe care el le-a inventat. In lupta cu puterile raului, este nevoie de ceva mai mult decat puterea intelectuala si intelepciunea omeneasca. 9:47 Cand vrajmasii apelau la obicei si la traditie sau la sustinerile si autoritatile papei, Luther ii intampina cu Biblia si numai cu Biblia. Acolo se gaseau argumentele carora ei nu le puteau raspunde; de aceea robii formalismului si superstitiei ii cereau viata, asa cum iudeii cerusera sangele lui Hristos. "Este un eretic", strigau zelosii 9:48 romani. "A-l ingadui sa mai traiasca chiar si numai un ceas inseamna inalta tradare impotriva bisericii. Sa fie inaltat imediat un esafod pentru el." (Idem, b.3, cap.9). Dar Luther n-a cazut prada furiei lor. Dumnezeu avea pentru el o lucrare de indeplinit, iar ingerii cerului au fost trimisi sa-l ocroteasca. Multi insa, care primisera de la Luther lumina pretioasa, au devenit obiectul maniei lui Satana si pentru cauza adevarului au suferit fara teama chinul si moartea. 9:49 Invataturile lui Luther au atras atentia mintilor luminate din toata Germania. Din predicile si din scrierile lui izvorau raze de lumina care trezeau si iluminau mii de oameni. O credinta vie lua locul formalismului mort in care ii tinuse biserica timp indelungat. Oamenii isi pierdeau in fiecare zi increderea in superstitiile romanismului. Barierele prejudecatii erau indepartate. Cuvantul lui Dumnezeu, prin care Luther masura orice invatatura si orice pretentie, era ca o sabie cu doua taisuri, croindu-si drum spre inimile oamenilor. Peste tot se vedea o trezire a dorintei dupa crestere spirituala. Pretutindeni era o asa foame si sete dupa neprihanire cum nu mai fusesera cunoscute de veacuri. Ochii oamenilor, atata vreme indreptati catre riturile omenesti si catre mijlocitori pamantesti, se indreptau acum in pocainta si credinta catre Hristos si catre El rastignit. 9:50 Interesul larg raspandit a facut sa creasca si mai mult temerile autoritatilor papale. Luther a primit somatia sa compara la Roma pentru a raspunde acuzatiei de erezie. Porunca i-a umplut pe prieteni de groaza. Cunosteau destul de bine primejdia care-l ameninta in cetatea aceea stricata, care era deja imbatata de sangele martirilor lui Isus. Ei au protestat impotriva plecarii lui la Roma si au cerut sa fie cercetat in Germania. 9:51 In cele din urma a fost facut acest aranjament si trimisul papei a fost delegat sa asculte cazul. In instructiunile comunicate de pontif acestui delegat, se declara ca Luther fusese deja declarat eretic. De aceea, trimisul era insarcinat "sa-l urmareasca si sa-l constranga fara amanare". 9:52 Daca va ramane statornic si trimisul nu va putea castiga stapanire asupra persoanei lui, era imputernicit sa-l proscrie in orice parte a Germaniei; sa-i izgoneasca, sa-i blesteme si sa-i excomunice pe toti aceia care i se alatura". (Idem, b.4, cap.2). Si, mai departe, papa a dat directive trimisului sau sa dezradacineze cu totul erezia otravitoare, sa-i excomunice pe toti, din orice demnitate a bisericii sau statului, cu exceptia imparatului, care nu vor demasca pe Luther si pe sprijinitorii lui si nu-i vor preda razbunarii Romei. 9:53 Aici s-a descoperit adevaratul spirit al papalitatii. Nici o urma de principiu crestin sau cel putin de dreptate nu se vedea in tot acest document. Luther se gasea la o mare departare de Roma si nu avusese ocazia sa explice sau sa-si apere pozitia; cu toate acestea, inainte ca situatia lui sa fi fost cercetata, a si fost declarat ca eretic si in aceeasi zi avertizat, acuzat, judecat si condamnat si toate acestea au fost indeplinite de cel care pretindea ca este sfantul parinte, singura autoritate suprema si infailibila in biserica sau stat! 9:54 In vremea aceasta, cand Luther avea atat de mare nevoie de impreuna simtire si sfatul unui prieten adevarat, providenta lui Dumnezeu i-a trimis pe Melanchton la Wittemberg. Tanar, modest si cu maniere alese, judecata sanatoasa a lui Melanchton, cunostintele lui vaste si o elocventa care castiga, unite cu cinstea si curatia caracterului sau, au castigat admiratia si respectul general. Stralucirea talentelor sale nu era totusi mai presus de amabilitatea lui. In scurta vreme a devenit un ucenic al Evangheliei, si prietenul cel mai de incredere al lui Luther si sustinatorul lui cel mai de valoare; amabilitatea, prevederea si precizia acestuia slujeau ca o completare la curajul si energia lui Luther. Unirea lor in lucrare a dat putere Reformei si a fost un izvor de mare incurajare pentru Luther. 9:55 Orasul Augsburg fusese stabilit ca loc al cercetarii si reformatorul a pornit sa strabata drumul pe jos pana acolo. Temeri serioase erau exprimate pentru el. Se trimiteau amenintari ca va fi descoperit si ucis pe cale, iar prietenii l-au rugat sa nu se expuna. Ei 9:56 au staruit de el sa paraseasca Wittenbergul pentru o vreme si sa-si gaseasca siguranta in mijlocul acelora care il vor ocroti cu bucurie. Dar el nu va parasi locul in care il asezase Dumnezeu. El trebuia sa continue a sustine adevarul cu credinciosie, in ciuda furtunilor care-l loveau. Vorbirea lui era: "Sunt ca Ieremia, un om care provoaca lupta si cearta; dar cu cat cresc amenintarile, cu atat mi se mareste bucuria... Ei mi-au distrus deja onoarea si bunul nume. Mai ramane un singur lucru: trupul meu slabanogit; sa-l ia; imi vor scurta viata in felul acesta, cu cateva ceasuri. Dar cat priveste sufletul meu, ei nu mi-l pot lua. Acela care doreste sa predice Cuvantul lui Hristos in lume trebuie sa se astepte la moarte in orice clipa" (Idem, b.4, cap. 4). 9:57 Vestea sosirii lui Luther la Augsburg a dat o mare satisfactie legatului papal. Ereticul turbulent, care atrasese atentia lumii intregi, parea a fi acum in puterea Romei si legatul se hotarase sa nu-i scape. Reformatorul nu-si asigurase un bilet de libera trecere. Prietenii au staruit ca el sa nu apara inaintea legatului fara asa ceva si si-au luat sarcina sa i-l procure de la imparat. Legatul papal intentiona sa-l constranga pe Luther, daca era posibil, sa retracteze sau, daca nu reusea, sa-l duca la Roma pentru a impartasi soarta lui Huss si a lui Ieronim. De aceea, prin agenti a incercat sa-l faca pe Luther sa apara fara bilet de libera trecere, increzandu-se in mila lui. Reformatorul a refuzat categoric sa faca acest lucru. Pana cand n-a primit documentul care-i garanta ocrotirea imparatului, n-a aparut in fata ambasadorului papal. 9:58 In mod diplomatic, romanistii au hotarat sa incerce sa-l castige pe Luther printr-o aparenta amabilitate. Legatul, in intrevederile cu el manifesta o calda prietenie; a cerut insa ca Luther sa se supuna neconditionat autoritatii bisericii si sa renunte la toate punctele fara argumentare sau discutie. El nu apreciase corect caracterul omului cu care avea de a face. In raspunsul lui, Luther si-a exprimat aprecierea fata de biserica, dorinta lui dupa adevar, dispozitia de a 9:59 raspunde tuturor obiectiunilor fata de ceea ce invatase si de a supune invataturile lui hotararilor unor mari universitati. Dar, in acelasi timp, a protestat impotriva procedeului cardinalului de a-i cere sa retracteze fara sa-i fi dovedit vreo greseala. 9:60 Singurul raspuns a fost: "Retracteaza, retracteaza!" Reformatorul a aratat ca pozitia lui era sustinuta de Scripturi si a declarat cu hotarare ca nu renunta la adevar. Legatul papal, nefiind in stare sa raspunda argumentelor lui Luther, l-a napadit cu o furtuna de acuzatii, batjocuri si lingusiri, intarite cu citate din traditie si din declaratiile patristice, nepermitandu-i nici o ocazie sa vorbeasca. Vazand ca intrevederea continuata in acest mod va fi inutila, Luther a obtinut in cele din urma o ingaduinta - nu fara opozitie - sa-si prezinte raspunsul in scris. 9:61 "Facand acest lucru", scria el unui prieten, "cel acuzat are un dublu castig: mai intai, ceea ce este scris poate fi supus si judecatii altora; in al doilea rand, este o ocazie mai buna de a actiona asupra temerilor, daca nu chiar a constiintei unui despot arogant si fanfaron, care altfel s-ar impune prin vorbirea lui abuziva" (Martyn, The Life and Times of Luther, pp.271, 272). 9:62 La intrevederea urmatoare, Luther a prezentat o expunere clara, concisa si plina de vigoare a conceptiilor sale, sustinuta cu multe citate din Scriptura. Dupa ce a citit-o cu voce tare, a inmanat documentul cardinalului care insa l-a aruncat cu dispret, declarandu-l a fi o gramada de cuvinte goale si de citate fara insemnatate. Luther s-a ridicat si l-a intampinat pe infumuratul prelat pe terenul lui - traditiile si invataturile bisericii - si i-a respins categoric sustinerile. 9:63 Cand prelatul a vazut ca nu se poate raspunde rationamentelor lui Luther, si-a pierdut stapanirea de sine si plin de manie a strigat: "Retracteaza, daca nu, te trimit la Roma ca sa apari in fata judecatorilor insarcinati sa ia cunostinta de cazul tau. Te voi excomunica pe tine, pe toti partizanii tai si pe toti aceia care vreodata te vor sprijini si-i voi arunca afara din 9:64 biserica". In cele din urma a declarat pe un ton ingamfat si plin de trufie: "Retracteaza sau nu te mai intorci acasa". (D'Aubigné, London ed., b.4, cap.8) 9:65 Reformatorul s-a retras imediat impreuna cu prietenii lui, declarand clar in felul acesta ca nu se putea astepta de la el nici o retractare. Cardinalul nu se asteptase la lucrul acesta. El isi inchipuise ca prin violenta il putea inspaimanta pe Luther sa se supuna. Acum, ramas singur doar cu ajutoarele lui, privea cand pe unul, cand pe altul, plin de manie de neasteptatul esec al planurilor sale. 9:66 Eforturile lui Luther, cu aceasta ocazie, n-au ramas fara rezultate bune. Marea adunare prezenta a avut ocazia sa-i compare pe cei doi barbati si sa-i judece dupa spiritul manifestat de ei, ca si dupa taria si sinceritatea pozitiilor adoptate. Ce contrast izbitor! Reformatorul, un om simplu, umil si hotarat, statea in puterea lui Dumnezeu, avand adevarul de partea lui, iar reprezentantul papei, plin de sine, semet, infumurat si neinduplecat, nu avea nici un argument din Scripturi si cu toate acestea strigand cu vehementa: "Retracteaza, altfel vei fi trimis la Roma pentru a primi o pedeapsa". 9:67 Cu toate ca Luther isi asigurase un bilet de libera trecere, solii Romei cautau sa-l prinda si sa-l intemniteze. Prietenii au staruit de el, aratandu-i ca era inutil sa-si prelungeasca sederea acolo, el ar trebui sa se intoarca la Wittenberg fara intarziere, luand cele mai severe masuri ca sa-si ascunda intentia de a pleca. Ca urmare, a parasit Augsburgul inainte de ivirea zorilor, calare, insotit numai de o calauza oferita de magistratul orasului. Cu multe masuri de prevedere, in taina si-a facut drum pe strazile intunecate si tacute ale orasului. Dar dusmanii vigilenti si cruzi ii pregateau pierzarea. Va scapa oare din cursele pregatite pentru el? Erau momente de incordare si de rugaciune staruitoare. A ajuns la o poarta mica in zidul orasului. I s-a deschis si impreuna cu calauza a trecut fara nici o piedica. O data iesiti si aflati in siguranta, fugarii si-au grabit alergarea si, inainte ca legatul papal sa fi aflat ceva despre 9:68 plecarea lui Luther, el era in afara primejdiei de a fi ajuns de catre urmaritori. Satana impreuna cu trimisii lui au fost infranti. Omul pe care-l credeau in mana lor fugise, scapase ca o pasare din cursa pasararului. 9:69 La primirea acestei vesti, legatul papal a fost surprins si plin de manie. Se asteptase sa primeasca o mare onoare pentru intelepciunea si hotararea lui in tratarea acestui tulburator al bisericii; dar nadejdea i-a fost dezamagita. Si-a exprimat mania intr-o scrisoare catre Frederic, electorul de Saxonia, acuzandu-l vehement pe Luther si cerand ca Frederic insusi sa-l trimita pe reformator la Roma sau sa-l alunge din Saxonia. 9:70 In apararea sa, Luther a cerut ca legatul papei sa-i arate din Scripturi greselile si a fagaduit in modul cel mai solemn ca va renunta la invataturile lui, daca se va putea arata ca sunt in contradictie cu sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. El si-a exprimat recunostinta fata de Dumnezeu care-l socotise vrednic sa sufere pentru o cauza atat de sfanta. 9:71 Printul elector, desi avea putina cunostinta despre invataturile reformate, a fost profund impresionat de sinceritatea, puterea si claritatea cuvintelor lui Luther; si pana cand reformatorul urma sa fie dovedit ratacit, Frederic s-a hotarat sa stea ca protector al lui. Ca raspuns la cererea legatului papal, el a scris: "'Din moment ce dr. Martin a aparut inaintea voastra la Augsburg, ar trebui sa fiti multumit. Nu ne-am asteptat ca veti incerca sa-l faceti sa retracteze fara sa-l fi convins de greselile lui. Nici unul dintre oamenii invatati din principatul nostru nu mi-a adus la cunostinta ca doctrina lui Martin este nelegiuita, anticrestina sau eretica.' Printul a refuzat sa-l trimita pe Luther la Roma sau sa-l alunge din statele lui." (D'Aubigné, b.4, cap.10) 9:72 Electorul vedea ca exista o generala decadere morala in societate. Era necesara o mare lucrare de reforma. Straduintele complicate si costisitoare pentru a opri si a pedepsi faradelegile n-ar fi fost necesare, daca oamenii ar fi recunoscut si ar fi ascultat de cerintele lui Dumnezeu si de ceea ce le dicta 9:73 o constiinta luminata. El a vazut ca Luther lucra tocmai pentru asigurarea acestui obiectiv si in ascuns se bucura ca in biserica se facea simtita o influenta mai buna. 9:74 El mai vedea si ca, in calitatea sa de profesor la universitate, Luther avea un succes deosebit. Trecuse doar un an de cand reformatorul isi afisase tezele pe usa bisericii castelului, si se vedea deja o mare scadere a numarului de pelerini care vizitau biserica la Sarbatoarea Tuturor Sfintilor. Roma fusese mult lipsita de inchinatori si de daruri; dar locul lor era ocupat de o alta clasa, care veneau acum la Wittenberg nu ca pelerini sa-i adore moastele, ci ca studenti sa umple salile de cursuri. Scrierile lui Luther aprinsesera pretutindeni un interes nou fata de Sfintele Scripturi, si nu numai din toate partile Germaniei, dar si din alte tari, se strangeau studenti la universitate. Tineri, care veneau pentru prima oara sa vada Wittenbergul, "isi ridicau mainile spre cer si Il laudau pe Dumnezeu care a facut ca lumina adevarului sa straluceasca din acest oras, ca in timpurile de odinioara din Sion, si de aici sa se raspandeasca in tarile cele mai indepartate". (Idem, b.4, cap.10) 9:75 Luther nu parasise decat in parte ratacirile romanismului. Dar cand facea comparatie intre Scripturile sfinte, decretele si constitutiile papale, ramanea plin de uimire. "Citesc", scria el, "decretele pontifilor si... nu stiu daca papa este insusi anticristul sau apostolul lui, atat de rau este reprezentat Hristos si rastignit in ele." (Idem, b. 5, cap. 1). Chiar acum, in aceste momente, Luther inca era un sustinator al bisericii romane si nu avea nici un gand sa se desparta vreodata de legatura cu ea. 9:76 Scrierile reformatorului si invataturile lui se raspandeau pretutindeni in crestinatate. Lucrarea lui s-a raspandit in Elvetia si in Olanda. Copii ale scrierilor lui si-au facut drum in Franta si in Spania. In Anglia, invataturile lui au fost primite ca fiind cuvantul vietii. In Belgia si in Italia, de asemenea, adevarul era raspandit. Mii de oameni se trezeau din amorteala de moarte la bucuria si nadejdea unei noi vieti de credinta. 9:77 Roma se mania din ce in ce mai mult din cauza atacurilor lui Luther, iar unii dintre adversarii sai cei mai fanatici, printre care chiar doctori la universitatile catolice, declarau ca acela care-l va ucide pe calugarul razvratit va fi fara pacat. Intr-o zi, un strain, cu un pistol ascuns sub mantie, s-a apropiat de reformator si l-a intrebat de ce umbla singur. "Sunt in mana lui Dumnezeu", i-a raspuns Luther. "El este taria mea si scutul meu. Ce poate sa-mi faca omul?" (Idem, b. 6, cap. 2). Auzind aceste cuvinte, strainul s-a intors palid si a luat-o la fuga ca din fata ingerilor cerului. 9:78 Roma era hotarata sa-l distruga pe Luther; dar Dumnezeu il apara. Invataturile lui erau auzite pretutindeni - "in colibe si in manastiri, ... in casele nobililor, in universitati si in palatele regilor"; si oamenii de vita nobila se ridicau din toate partile sa-i sustina eforturile (Idem, b. 6, cap. 2). 9:79 Cam in vremea aceasta, Luther, citind lucrarile lui Huss, a descoperit ca adevarul cel mare al indreptatirii prin credinta, pe care el cauta sa-l inalte si sa-l predice, fusese sustinut de reformatorul Boemiei. "Toti au fost husiti", spunea Luther, "Pavel, Augustin si chiar eu, fara sa stim acest lucru!" "Cu siguranta ca judecatile lui Dumnezeu vor veni peste lume", continua el, "deoarece acum un veac i s-a predicat adevarul care a fost osandit si ars." (Wylie, b. 6, cp. 1) 9:80 Intr-un apel adresat imparatului si nobilimii din Germania in favoarea Reformei crestinatatii, Luther scria cu privire la papa: "Este un lucru dezgustator sa-l vezi pe omul care se pretinde a fi loctiitorul lui Hristos, desfasurand o astfel de maretie pe care nici un imparat nu o poate egala. Se aseamana aceasta fiinta cu Isus cel sarac sau cu Petru cel umil? Ei spun ca el este stapanul lumii! Dar Hristos, al carui vicar se lauda a fi, spunea: 'Imparatia Mea nu este din lumea aceasta'. Pot oare stapanirile unui vicar sa se intinda dincolo de acelea ale superiorului sau?" (D'Aubigné, b. 6, cap. 3) 9:81 Despre universitati scria in felul urmator: "Tare mi-e teama ca 9:82 universitatile se vor dovedi a fi portile mari ale iadului, daca nu se lucreaza cu staruinta sa se explice Sfintele Scripturi, pe care sa le intipareasca in inimile tineretului. Nu sfatuiesc pe nimeni sa-si dea copilul acolo unde Scripturile nu au un loc suprem. Orice institutie in care oamenii nu se ocupa intens de Cuvantul lui Dumnezeu devine corupta." (Idem, b.6, cap.3) 9:83 Acest apel a circulat cu repeziciune in toata Germania si a exercitat o influenta puternica asupra oamenilor. Intreaga natiune a fost trezita si multimile s-au adunat in jurul steagului Reformei. Impotrivitorii lui Luther, arzand de dorinta de razbunare, au staruit de papa sa ia masuri energice impotriva lui. S-a hotarat ca invataturile lui sa fie imediat condamnate. Au fost acordate reformatorului si adeptilor lui 60 de zile, dupa care, daca nu-si retrageau parerile, vor trebui sa fie excomunicati. 9:84 Aceasta a fost pentru Reforma o criza teribila. Timp de veacuri, sentintele de excomunicare ale Romei ii ingrozisera pe monarhii cei mai puternici; ele umplusera imperiile puternice de vaiuri si pustiire. Aceia peste care cadea condamnarea ei erau priviti de toti cu dezgust si groaza; erau izolati de orice legatura cu semenii lor si tratati ca proscrisi, ca sa fie prigoniti pana la exterminare. Luther nu era orb la furtuna care era gata sa izbucneasca asupra lui; dar a ramas hotarat, increzandu-se in Hristos, care era sprijinul si scutul lui. Cu un curaj si o credinta de martir, el scria: "Nu stiu ce urmeaza sa aiba loc, nici nu ma framant sa stiu... Oriunde ar cadea trasnetul, sunt fara teama. Nici o frunza nu cade fara voia Tatalui nostru. Cu mult mai mult Se va ingriji El de noi! Este un lucru usor sa mori pentru Cuvant, din moment ce Insusi Cuvantul care S-a facut trup a murit. Daca murim impreuna cu El, vom trai impreuna cu El; si trecand prin ceea ce a trecut El inaintea noastra, vom fi acolo unde este El si vom locui impreuna cu El pe vecie." (Idem, a 3-a ed. London, Walther, 1840, b.6, cap.9) 9:85 Cand a primit bula papala, Luther a spus: "O dispretuiesc 9:86 si o atac, deoarece este nelegiuita, falsa... Insusi Isus Hristos este condamnat in ea... Ma bucur sa suport asemenea necazuri pentru cea mai buna dintre cauze. Simt deja o mai mare libertate in inima mea; caci pana la urma stiu ca papa este antihristul si ca tronul lui este chiar tronul lui Satana." (D'Aubigné, b.6, cap.9) 9:87 Cu toate acestea, mandatul papal n-a ramas fara efect. Inchisoarea, tortura si sabia erau armele capabile sa impuna ascultare. Cei slabi si superstitiosi tremurau inaintea decretului papei; si cu toate ca exista o simpatie generala pentru Luther, multi socoteau ca viata era prea scumpa spre a fi riscata pentru cauza Reformei. Totul parea sa arate ca lucrarea reformatorului era aproape de incheiere. 9:88 Dar Luther era inca neinfricat. Roma isi aruncase asupra lui anatemele, iar lumea privea neindoindu-se catusi de putin ca el va pieri sau va fi obligat sa se supuna. Dar, cu toata puterea, el a respins sentinta de condamnare si a facut cunoscuta in public hotararea lui de a se desparti pentru totdeauna de Roma. In prezenta unei multimi de studenti, doctori si cetateni de toate categoriile, Luther a ars bula papala impreuna cu toate legile canonice, decretele si alte scrieri care sustineau autoritatea papala. "Dusmanii mei au fost in stare, prin arderea cartilor mele", a spus el, "sa aduca pagube cauzei adevarului in mintea oamenilor de rand si sa le distruga sufletele; pentru motivul acesta am ars si eu cartile lor. O lupta serioasa incepe chiar acum. Pana acum, doar m-am jucat cu papa. Am inceput aceasta lucrare in Numele Domnului; ea se va incheia fara mine, dar prin puterea Sa." (Idem, b.6, cap.10) 9:89 La reprosurile vrajmasilor lui, care-l dispretuiau pentru slabiciunea cauzei sale, Luther raspundea: "Cine stie daca nu Dumnezeu m-a ales si m-a chemat si daca ei n-ar trebui sa se teama ca, dispretuindu-ma pe mine, Il dispretuiesc pe Insusi Dumnezeu? Moise era singur la iesirea din Egipt; Ilie era singur in timpul domniei lui Ahab; Isaia era singur in Ierusalim; Ezechiel era singur in Babilon...Dumnezeu n-a ales niciodata ca profet nici pe marele preot, nici vreun alt personaj mare; ci de obicei 9:90 a ales oameni umili si dispretuiti, l-a ales pe pastorul Amos. In toate vremurile, sfintii trebuiau sa-i mustre pe cei mari, regi, printi, preoti si oameni intelepti, cu primejdia vietii lor... Eu nu spun ca sunt profet; dar spun ca ar trebui sa se teama mai ales pentru ca eu sunt singur si ei sunt multi. De un lucru sunt sigur: Cuvantul lui Dumnezeu este de partea mea, si nu a lor". (Idem, b.6, cap.10) 9:91 Si totusi nu fara o lupta teribila cu sine s-a hotarat Luther sa se desparta de biserica. Era cam pe vremea cand scria: "Simt in fiecare zi, din ce in ce mai mult, cat este de greu sa dau la o parte scrupulele care mi-au fost inoculate in copilarie. O, cata durere mi-a produs, cu toate ca aveam Scriptura de partea mea, sa ma conving ca trebuie sa indraznesc a ma impotrivi papei si sa-l denunt ca antihrist! Cat de mari au fost durerile inimii mele! De cate ori nu mi-am pus cu amaraciune aceeasi intrebare care era atat de des pe buzele papistasilor: 'Numai tu esti intelept? Pot oare toti ceilalti sa fie in ratacire? Si cum va fi daca, dupa toate acestea, tu vei fi cel gresit si ai implicat in ratacirea ta atatea suflete care vor fi pe veci condamnate?' Si asa m-am luptat cu mine si cu Satana, pana cand Hristos, prin Cuvantul Sau infailibil, mi-a intarit inima impotriva acestor indoieli." (Martyn, p.372, 373) 9:92 Papa il amenintase pe Luther cu excomunicarea, daca nu retracta, iar acum aceasta amenintare era o realitate. A fost emisa o noua bula, care anunta despartirea definitiva a lui Luther de Biserica Catolica, denuntandu-l ca fiind blestemat de cer, cuprinzand in aceeasi condamnare pe toti aceia care aveau sa primeasca invataturile lui. Lupta cea mare era acum in plina desfasurare. 9:93 Impotrivirea este partea tuturor acelora pe care Dumnezeu ii foloseste pentru a prezenta adevarurile care au o aplicatie deosebita pentru vremea lor. Astfel, pentru zilele lui Luther era un adevar prezent - un adevar de o deosebita importanta pentru vremea aceea; exista insa un adevar prezent si pentru biserica de astazi. Acela care face totul dupa sfatul voii Sale a gasit 9:94 cu cale sa-i puna pe oameni in diferite situatii si sa le incredinteze indatoriri speciale pentru vremurile in care traiesc si pentru conditiile in care se gasesc. Daca acestia vor pretui lumina care le-a fost data, li se va descoperi o privire mai profunda a adevarului. Dar adevarul nu este astazi mai dorit de majoritatea oamenilor de cum a fost dorit de papistasii care s-au impotrivit lui Luther. Exista si azi, ca in veacurile trecute, aceeasi dispozitie de a primi teoriile si traditiile oamenilor in locul Cuvantului lui Dumnezeu. Aceia care prezinta adevarul pentru vremea aceasta nu trebuie sa se astepte sa fie primiti mai bine decat au fost primiti reformatorii. Marea lupta dintre adevar si ratacire, dintre Hristos si Satana, trebuie sa creasca in intensitate pana la incheierea istoriei acestei lumi. 9:95 Isus le spunea ucenicilor Sai: "Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea. Aduceti-va aminte de vorba, pe care v-am spus-o: 'Robul nu este mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu si pe al vostru il vor pazi'" (Ioan 15,19.20). Iar pe de alta parte, Domnul a declarat lamurit: "Vai de voi, cand toti oamenii va vor grai de bine! Fiindca tot asa faceau parintii lor cu proorocii mincinosi!" (Luca 6,26). Spiritul lumii nu este astazi mai mult in armonie cu spiritul lui Hristos fata de cum era pe vremuri, iar aceia care predica Cuvantul lui Dumnezeu in curatia lui nu vor fi primiti mai bine astazi decat atunci. Formele impotrivirii fata de adevar s-ar putea sa se schimbe, vrajmasia ar putea fi mai putin manifestata, deoarece este mai subtila; dar exista totusi aceeasi dusmanie care se va manifesta pana la sfarsitul timpului. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: