Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Tragedia veacurilor 8:85


8:85 Credinciosi Evangheliei, boemii au asteptat prin noaptea persecutiei lor, in cea mai intunecata ora indreptandu-si privirea catre orizont, ca niste oameni care asteapta dimineata. "Soarta le-a harazit sa treaca prin zile grele, dar... si-au amintit de cuvintele pe care Huss le spusese pentru prima oara si repetate apoi de Ieronim, ca trebuie sa mai treaca un secol inainte de a se crapa de ziua. Acestea au fost pentru taboriti (husiti) ceea ce au fost cuvintele lui Iosif pentru semintia lui Israel din casa robiei: "Eu voi muri, dar Domnul va va vizita si va va scoate de aici" (Idem, b.3, cap.19). "Incheierea secolului al XV-lea a fost martora la cresterea inceata, dar sigura, a bisericilor Fratilor. Cu toate ca erau departe de a fi lasate in pace, s-au bucurat totusi de o liniste relativa. La inceputul secolului al XVI-lea, bisericile lor erau in numar de 200 in Boemia si Moravia" (Ezra Hall Gillett, Life and Times of John Huss, vol.2, p.570). "Cat de placut a fost pentru ramasita care scapase de furia distrugatoare a focului si a sabiei sa i se ingaduie sa vada zorii zilei aceleia pe care o prevestire Huss." (Wylie, f.7, cap.19)