8:17 "Mintea lui Huss, in aceasta etapa a carierei sale, pare sa fi fost scena unui conflict dureros. Cu toate ca biserica cauta sa-l intimideze cu tunetele ei, el nu renuntase la autoritatea ei. Biserica romana era inca pentru el mireasa lui Hristos, iar papa era reprezentantul si vicarul lui Dumnezeu. Huss se lupta impotriva abuzului de autoritate, si nu impotriva principiului in sine. Acest fapt a produs o lupta teribila intre convingerile si intelegerile lui si cererile constiintei. Daca autoritatea era dreapta si infailibila, asa cum o credea a fi, cum se facea ca el se simtea indemnat sa nu i se supuna? Sa asculte, vedea ca este un pacat; dar cum putea ca ascultarea de o biserica infailibila sa-l duca intr-o astfel de situatie? Aceasta era pentru el o problema de nerezolvat; era indoiala care-l chinuia ceas cu ceas. Singurul raspuns pe care l-a dat a fost ca acum se repeta ceea ce se intamplase si in zilele Mantuitorului, cand preotii bisericii decazusera cu totul si foloseau autoritatea lor legala in scopuri ilegale. Aceasta l-a dus sa adopte pentru conduita sa, cat si sa predice altora, maxima ca invataturile Scripturii oferite intelegerii trebuie sa indrume constiinta; cu alte cuvinte, Dumnezeu vorbeste prin Biblie, si nu biserica ce vorbeste prin preoti este calauza infailibila." (Wylie, b.3, cap.2).