English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Tragedia veacurilor, 8


8:1 Cap. 6 - Huss si Ieronim

8:2 Evanghelia fusese sadita in Boemia pe la inceputul secolului al IX-lea. Biblia fusese tradusa si serviciile divine erau tinute in limba poporului. Dar, pe masura ce puterea papei crestea, Cuvantul lui Dumnezeu era umbrit. Grigore al VII-lea, care luase asupra sa lucrarea de a umili mandria regilor, nu urmarea sa inrobeasca mai putin poporul, si ca urmare, a fost data o bula papala care interzicea oficierea slujbelor religioase in limba boema. Papa declara ca "era placut Celui Atotputernic ca slujba inchinata Lui sa fie oficiata intr-o limba necunoscuta si ca multe rele si rataciri se ivisera din cauza ca nu se respectase aceasta regula" (Wylie, b.3, cap.1). In felul acesta, Roma a decretat ca lumina Cuvantului lui Dumnezeu sa fie stinsa, iar poporul sa fie tinut in intuneric. Dar Cerul s-a ingrijit de alte mijloace pentru pastrarea bisericii Sale. Multi dintre valdenzii si albigenzii alungati de persecutie din caminele lor din Franta si Italia au venit in Boemia. Desi n-au indraznit sa invete in mod deschis, au lucrat cu ravna in ascuns. Astfel, credinta adevarata a fost pastrata de la un veac la altul.

8:3 Inainte de zilele lui Huss, au existat in Boemia barbati care s-au ridicat sa condamne deschis coruptia din biserica si decaderea poporului. Lucrarea lor a provocat un interes larg raspandit. Temerile ierarhiei papale au fost trezite si persecutia s-a dezlantuit impotriva discipolilor Evangheliei. Obligati

8:4 sa se inchine in paduri si in munti, ei erau vanati de soldati si multi au fost omorati. Dupa o vreme, s-a hotarat ca toti aceia care s-au departat de modul de inchinare al Romei sa fie arsi. Insa, in timp ce isi dadeau viata, crestinii priveau in viitor la triumful cauzei lor. Unul dintre acestia, care "invata ca mantuirea se putea gasi numai prin credinta in Mantuitorul rastignit", declara in timp ce murea: "Mania dusmanilor adevarului se revarsa acum impotriva noastra, dar nu va fi totdeauna asa; se va ridica unul dintre oamenii de rand, fara sabie sau autoritate, si impotriva lui ei nu vor putea face nimic" (Idem, b.3, cap.1). Vremea lui Luther era inca departe; dar s-a ridicat deja omul a carui marturie impotriva Romei urma sa zguduie popoarele.

8:5 Jan Huss era de origine umila si ramasese orfan de timpuriu prin moartea tatalui sau. Mama lui evlavioasa socotea educatia si temerea de Dumnezeu ca fiind cele mai pretioase comori si a cautat sa asigure fiului ei aceasta mostenire. Huss a studiat la scoala provinciala si dupa aceea a mers la Universitatea din Praga, fiind primit ca student bursier. In calatoria spre Praga a fost insotit de mama lui; vaduva si saraca, ea nu avea daruri si bogatie lumeasca sa dea fiului ei, dar cand s-au apropiat de marele oras, ea a ingenuncheat langa tanarul orfan si a cerut asupra lui binecuvantarea Tatalui lor ceresc. Putin isi dadea ea seama atunci cum avea sa primeasca raspuns la rugaciunea ei.

8:6 La universitate, Jan Huss s-a distins repede prin straduinte neobosite si inaintare rapida, in timp ce viata lui fara repros printr-o purtare amabila si curtenitoare i-au castigat un respect unanim. El era un adept sincer al bisericii catolice si un cercetator sarguincios dupa binecuvantarile spirituale pe care ea pretindea ca le revarsa. Cu ocazia unui jubileu, a mers la spovedanie, a platit cei din urma banuti din punga saraca si s-a unit cu ceilalti credinciosi in procesiunile religioase, pentru a se putea impartasi din iertarea fagaduita. Dupa terminarea cursurilor colegiului, a intrat in preotie si, devenind in scurta vreme cunoscut, a fost chemat

8:7 la curtea regelui. A fost numit profesor, iar mai tarziu rector al universitatii in care se instruise. Doar in cativa ani, umilul student bursier a devenit mandria tarii, iar numele lui era cunoscut in Europa intreaga.

8:8 Dar Huss si-a inceput lucrarea de reforma in alt domeniu. La cativa ani dupa ce a primit ordinele preotesti a fost numit predicator la capela Betleem. Fondatorul acestei capele sustinuse ca un lucru de mare importanta predicarea Scripturilor in limba poporului. In ciuda impotrivirii Romei fata de practica aceasta, ea nu fusese cu totul intrerupta in Boemia. Dar era totusi o mare necunostinta in ce priveste Biblia, si ca urmare, in mijlocul poporului de toate categoriile abundau cele mai rele vicii. Huss a denuntat aceste vicii fara crutare, facand apel la Cuvantul lui Dumnezeu pentru a da tarie principiilor adevarului si curatiei pe care el le sustinea.

8:9 Un cetatean din Praga, pe nume Ieronim, care mai tarziu a devenit foarte apropiat de Huss, intorcandu-se din Anglia, a adus cu el scrierile lui Wycliffe. Regina Angliei, care fusese convertita la invataturile lui Wycliffe, era o printesa originara din Boemia si prin influenta ei, lucrarile reformatorilor erau larg raspandite in patria ei de origine. Huss a citit aceste lucrari cu interes; el il socotea pe autorul lor a fi un crestin sincer si era inclinat sa priveasca favorabil reformele pe care acesta le sustinea. Fara sa-si dea seama, Huss intrase deja pe calea care avea sa-l duca departe de Roma.

8:10 Cam in acelasi timp au sosit la Praga doi straini din Anglia, oameni de cultura, care primisera lumina si venisera sa o raspandeasca in aceasta tara indepartata. Daca ar fi inceput cu un atac deschis impotriva suprematiei papei, ar fi fost repede adusi la tacere de catre autoritati; dar, nevoind sa renunte la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodata pictori si predicatori, si-au folosit talentul. Intr-un loc deschis publicului, au expus doua picturi.

8:11 Una reprezenta intrarea lui Isus in Ierusalim, "bland si calare pe un asin" (Matei 21,5), urmat fiind de ucenici imbracati in vesminte prafuite de calatorie si cu picioarele goale. Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificala, papa fiind invesmantat in hainele lui bogate, purtand intreita sa coroana, calare pe un cal stralucitor impodobit, precedat de trompetisti si urmat de cardinali si prelati in vesminte stralucitoare.

8:12 Aceasta a fost o predica ce a atras atentia tuturor claselor de oameni. Multimile veneau sa priveasca picturile. Nu era unul care sa nu priceapa morala si multi au fost profund impresionati de contrastul dintre blandetea si umilinta lui Hristos Domnul si mandria si aroganta papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare in Praga, iar cei doi straini, dupa o scurta vreme, au socotit necesar, pentru siguranta lor, sa plece. Dar lectia pe care ei o oferisera n-a fost uitata. Tablourile au facut o impresie profunda si asupra mintii lui Huss si l-au condus la un studiu mai atent al Bibliei si al scrierilor lui Wycliffe. Cu toate ca nu era pregatit inca sa primeasca toate reformele sustinute de Wycliffe, a vazut totusi mai clar caracterul adevarat al papalitatii si cu o inflacarare tot mai mare a denuntat mandria, ambitia si coruptia ierarhiei papale.

8:13 Din Boemia, lumina s-a raspandit in Germania, caci tulburarile de la Universitatea din Praga au provocat retragerea a sute de studenti germani. Multi dintre ei primisera de la Huss, pentru prima oara, cunostinta despre Biblie, iar la intoarcere au raspandit Evanghelia in patrie.

8:14 Vestile despre actiunile din Praga au ajuns la Roma si Huss a fost somat sa se prezinte inaintea papei. Daca ar fi ascultat de acesta, s-ar fi expus la o moarte sigura. Regele si regina Boemiei, universitatea, membrii nobilimii si slujbasii guvernului s-au unit pentru a cere suveranului pontif sa ingaduie ca Huss sa ramana la Praga si sa dea raspunsul printr-o delegatie. In loc sa raspunda favorabil la aceasta cerere, papa a trecut la judecarea si condamnarea lui Huss si a pus orasul Praga sub interdictie.

8:15 Pe vremea aceea, o astfel de sentinta, oriunde ar fi fost pronuntata, producea o alarma pe scara larga. Ceremoniile de care era insotita erau astfel aranjate, incat sa raspandeasca groaza peste oamenii care il priveau pe papa ca fiind insusi reprezentantul lui Dumnezeu, tinand cheile cerului si ale iadului si avand puterea de a pronunta judecati atat vremelnice, cat si spirituale. Se credea ca portile cerului erau inchise pentru regiunile lovite de interdictie; ca atata vreme cat papa nu schimba hotararea, mortii erau aruncati din locuintele fericirii. Ca o manifestare a acestei calamitati ingrozitoare, toate slujbele religioase erau suspendate. Bisericile erau inchise. Casatoriile erau oficiate in curtea bisericii. Mortilor li se refuza inhumarea in locurile consacrate pentru aceasta si erau inmormantati fara slujbele de ingropaciune, in gropi sau pe camp. In felul acesta, prin masuri care faceau apel la imaginatie, Roma incerca sa stapaneasca constiintele oamenilor.

8:16 Orasul Praga era plin de tulburari. O mare parte dintre oameni il acuzau pe Huss ca fiind cauza tuturor nenorocirilor si cerea sa fie predat razbunarii Romei. Pentru a potoli furtuna, Huss s-a retras, pentru un timp, in satul lui natal. El le-a scris prietenilor pe care-i lasase in Praga, urmatoarele: "Daca m-am retras din mijlocul vostru, am facut-o pentru a urma invatatura si exemplul lui Isus Hristos, ca sa nu dau ocazie mintilor bolnave sa-si atraga o condamnare vesnica si sa nu fiu pentru cei credinciosi un motiv de amaraciune si persecutie. M-am retras si pentru ca am inteles ca preotii nelegiuiti ar putea continua pentru multa vreme sa opreasca predicarea Cuvantului lui Dumnezeu in mijlocul vostru; dar nu v-am parasit pentru a ma lepada de adevarul divin, pentru care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt gata sa mor" (Bonnechose, The Reformers Before the Reformation, vol.1, p.87). Huss nu si-a incetat preocuparile, ci calatorea prin regiunile invecinate, predicand multimilor doritoare. In felul acesta masurile la care a recurs papa pentru a desfiinta Evanghelia au facut ca ea sa fie si mai mult raspandita. "Nu putem face nimic impotriva adevarului, ci pentru adevar." (2 Cor. 13, 8).

8:17 "Mintea lui Huss, in aceasta etapa a carierei sale, pare sa fi fost scena unui conflict dureros. Cu toate ca biserica cauta sa-l intimideze cu tunetele ei, el nu renuntase la autoritatea ei. Biserica romana era inca pentru el mireasa lui Hristos, iar papa era reprezentantul si vicarul lui Dumnezeu. Huss se lupta impotriva abuzului de autoritate, si nu impotriva principiului in sine. Acest fapt a produs o lupta teribila intre convingerile si intelegerile lui si cererile constiintei. Daca autoritatea era dreapta si infailibila, asa cum o credea a fi, cum se facea ca el se simtea indemnat sa nu i se supuna? Sa asculte, vedea ca este un pacat; dar cum putea ca ascultarea de o biserica infailibila sa-l duca intr-o astfel de situatie? Aceasta era pentru el o problema de nerezolvat; era indoiala care-l chinuia ceas cu ceas. Singurul raspuns pe care l-a dat a fost ca acum se repeta ceea ce se intamplase si in zilele Mantuitorului, cand preotii bisericii decazusera cu totul si foloseau autoritatea lor legala in scopuri ilegale. Aceasta l-a dus sa adopte pentru conduita sa, cat si sa predice altora, maxima ca invataturile Scripturii oferite intelegerii trebuie sa indrume constiinta; cu alte cuvinte, Dumnezeu vorbeste prin Biblie, si nu biserica ce vorbeste prin preoti este calauza infailibila." (Wylie, b.3, cap.2).

8:18 Apoi, atunci cand agitatia din Praga s-a mai potolit, Huss s-a reintors la capela Betleem, pentru a continua cu si mai mare ravna si curaj, predicarea Cuvantului lui Dumnezeu. Vrajmasii lui erau activi si puternici, dar regina si multi nobili erau prietenii sai, poporul, in mare numar, era de partea lui. Facand comparatie intre invataturile lui curate si inaltatoare, impreuna cu o viata sfanta si dogmele degradante pe care le predicau romanistii, cu avaritia si desfraul practicate de ei, multi socoteau o adevarata onoare sa fie de partea lui.

8:19 Pana acum Huss fusese singur in lucrarile lui; dar acum Ieronim, care in timp ce era in Anglia primise invataturile lui Wycliffe, s-a unit cu el in lucrarea de reforma. Cei doi urmau

8:20 sa fie de aici inainte uniti in viata lor si nici moartea n-avea sa-i desparta. Stralucirea geniului, elocventa si cultura - daruri care castiga favoarea populara - erau posedate intr-un grad deosebit de Ieronim; dar in acele calitati care constituie adevarata tarie de caracter, Huss era mai puternic. Judecata lui calma era ca o frana pentru spiritul impulsiv al lui Ieronim care, cu o adevarata umilinta, isi dadea seama de valoarea acestuia si se supunea sfaturilor lui. Sub impulsul lucrarii lor unite, reforma s-a intins mult mai repede.

8:21 Dumnezeu a ingaduit ca o mare lumina sa straluceasca asupra mintilor acestor barbati alesi, descoperindu-le multe din ratacirile Romei; dar ei n-au primit toata lumina care trebuia data lumii. Prin acesti slujitori ai Sai, Dumnezeu conducea poporul afara din intunericul romanismului; dar mai existau multe si mari piedici ce trebuia infruntate. El i-a condus pas cu pas, pe masura ce ei le puteau suporta. Ei nu erau pregatiti sa primeasca dintr-o data toata lumina. Daca ar fi fost prezentata astfel, ca stralucirea deplina a soarelui de amiaza, aceia care au stat multa vreme in intuneric s-ar fi indepartat de ea. De aceea, El le-a descoperit-o conducatorilor putin cate putin, pe masura ce putea fi primita de popor. De la un secol la altul, alti lucratori credinciosi aveau sa urmeze, pentru a conduce poporul mai departe pe calea reformei.

8:22 Schisma din biserica continua. Trei papi se luptau acum pentru suprematie si lupta lor umplea crestinatatea de crima si framantare. Nemaifiind multumiti sa arunce blesteme, au recurs la arme. Fiecare dintre ei s-a grabit sa-si procure arme si sa inroleze soldati. Fara indoiala ca era nevoie de bani; si pentru a-i procura, darurile, slujbele si binecuvantarile bisericii erau oferite spre vanzare (vezi note suplimentare). Preotii la randul lor, imitandu-i pe superiori, au recurs la simonie si la razboi pentru a-si umili rivalii si pentru a-si intari puterea. Cu o indrazneala zilnic crescanda, Huss tuna impotriva nelegiuirilor care erau ingaduite in numele religiei; iar poporul ii acuza in mod deschis pe conducatorii Romei ca fiind cauza nenorocirilor care coplesisera crestinatatea.

8:23 Din nou orasul Praga parea ca se afla pe marginea unui conflict sangeros. Ca si in veacurile trecute, slujitorul lui Dumnezeu a fost acuzat ca fiind "acela care nenoroceste pe Israel". (1 Regi 18,17). Orasul a fost pus din nou sub interdictie, iar Huss s-a retras in satul natal. Marturia depusa cu atata credinciosie, din iubita lui capela Betleem, se incheiase. El urma sa vorbeasca intregii crestinatati de la o tribuna mai inalta, inainte de a-si depune viata ca marturie in favoarea adevarului.

8:24 Pentru a remedia relele care tulburau Europa, a fost convocat un conciliu general la Constanta. Conciliul a fost convocat la dorinta imparatului Sigismund de catre unul dintre cei trei papi rivali, Ioan al XXIII-lea. Cererea in favoarea unui conciliu era departe de a fi salutata de papa Ioan, ale carui caracter si purtari cu greu ar fi putut suporta cercetarea din partea prelatilor care erau tot asa de slabi in ceea ce priveste morala cum erau si membrii bisericii din acele vremuri. Insa el n-a indraznit sa se impotriveasca vointei lui Sigismund (vezi note suplimentare).

8:25 Principalele obiective care trebuiau sa fie rezolvate de acest conciliu erau acelea de a se pune capat schismei din biserica si dezradacinarea ereziei. Ca urmare, cei doi papi rivali au fost somati sa apara inaintea lui, ca si propagatorul fruntas al vederilor noi, Ioan Huss. Cei dintai, avand grija de propria siguranta, n-au venit in persoana, ci au fost reprezentati prin delegatii lor. Papa Ioan, cel care convocase conciliul, a venit cu multa neincredere, banuind planul ascuns al imparatului de a-l demite, temandu-se ca va trebui sa dea socoteala pentru viciile care pangarisera tiara, ca si pentru crimele cu ajutorul carora si-o castigase. Cu toate acestea, si-a facut intrarea in orasul Constanta cu mare pompa, insotit de ecleziasticii cu cel mai inalt rang si urmat de o suita de curteni. Tot clerul si demnitarii orasului, impreuna cu o multime imensa de cetateni, au iesit sa-l salute. Deasupra capului avea un baldachin aurit purtat de patru sefi magistrati. Inaintea lui era ostia, iar vesmintele bogate ale cardinalilor si ale nobililor ofereau o priveliste impunatoare.

8:26 In acelasi timp se apropia de Constanta un alt calator. Huss era constient de primejdiile care-l amenintau.

8:27 El s-a despartit de prieteni ca si cand nu i-ar mai intalni niciodata si a pornit in calatorie avand simtamantul ca ea il va duce la rug. Cu toate ca primise un bilet de libera trecere de la regele Boemiei, precum si unul de la imparatul Sigismund in timpul calatoriei, el si-a facut toate aranjamentele in eventualitatea mortii sale.

8:28 Intr-o scrisoare adresata prietenilor din Praga, spunea: "Fratii mei... plec cu un bilet de libera trecere de la rege pentru a ma intalni cu numerosii mei vrajmasi de moarte... ma incred insa in Atotputernicul Dumnezeu, in Mantuitorul meu; cred ca El va asculta rugaciunile voastre fierbinti, ca va pune in gura mea intelepciunea si prevederea Sa, pentru ca sa le pot sta inainte; si ca imi va da Duhul Sau cel Sfant pentru a ma intari in adevarul Sau, asa ca sa pot face fata cu mult curaj ispitelor, inchisorii si, daca va fi necesar, unei morti crude. Isus Hristos a suferit pentru cei iubiti ai Lui; si pentru aceea sa ne miram ca ne-a fost lasat exemplul Sau ca sa suferim si noi cu rabdare toate lucrurile pentru mantuirea noastra? El este Dumnezeu, iar noi suntem creaturile Sale; El este Domnul, iar noi suntem slujitorii Sai. El este Stapanul lumii, iar noi suntem muritori vrednici de dispret - si cu toate acestea El a suferit! De ce atunci sa nu suferim si noi, indeosebi atunci cand suferinta este pentru curatirea noastra? De aceea, dragii mei, daca moartea mea ar putea contribui la slava Sa, rugati-va ca ea sa vina cat mai repede si pe mine sa ma faca in stare sa suport toate nenorocirile cu statornicie. Dar daca este mai bine sa ma reintorc intre voi, sa ne rugam Domnului sa ma intorc fara pata - adica sa nu retrag nici o litera din adevarul Evangheliei, pentru a lasa fratilor un exemplu desavarsit de urmat. S-ar putea deci sa nu-mi mai vedeti fata la Praga; dar daca voia lui Dumnezeu cel Atotputernic va binevoi sa ma redea voua, atunci sa mergem inainte cu o inima mai hotarata in cunoasterea si in dragostea Legii Sale" (Bonnechose, vol.1, p. 147.148).

8:29 Intr-o alta scrisoare, catre un preot care devenise ucenicul Evangheliei, Huss vorbea cu adanca smerenie despre greselile

8:30 lui, acuzandu-se "de a fi simtit placere in purtarea hainelor bogate si de a fi risipit ceasuri in ocupatii usuratice". Apoi adauga aceste sfaturi miscatoare: "Slava lui Dumnezeu si mantuirea sufletelor sa ocupe mintea ta si nu posedarea de bunuri si averi. Fereste-te sa-ti impodobesti casa mai mult decat sufletul; si, mai presus de toate, acorda toata atentia "cladirii" spirituale. Fii evlavios si smerit cu cei saraci si nu-ti folosi averea in petreceri. Daca nu ai sa-ti imbunatatesti viata si sa te infranezi de la exagerari, ma tem ca vei fi aspru pedepsit, asa cum sunt si eu... tu cunosti invatatura mea, caci ai primit indemnurile mele din copilaria ta; de aceea nu este de folos sa-ti scriu mai mult. Dar te conjur, prin mila Domnului nostru, sa nu ma imiti in nici una din desertaciunile in care m-ai vazut cazand". Pe plicul scrisorii a adaugat: "Te conjur, prietenul meu, sa nu rupi acest sigiliu pana cand nu vei avea certitudinea ca sunt mort" (Idem, vol.1, p. 148, 149).

8:31 In timpul calatoriei, Huss vedea pretutindeni semne ale raspandirii invataturilor sale si ale bunavointei cu care era privita cauza lui. Oamenii se imbulzeau sa-l intalneasca, iar in cateva orase magistratii l-au insotit pe strazile lor.

8:32 La sosirea in Constanta, lui Huss i s-a dat deplina libertate. Si biletului de libera trecere al imparatului i s-a adaugat o asigurare personala de ocrotire din partea papei. Dar, violand toate aceste declaratii solemne repetate, reformatorul a fost arestat in scurta vreme din ordinul papei si al cardinalilor si aruncat intr-o temnita dezgustatoare. Mai tarziu a fost transferat intr-un castel intarit, dincolo de Rin si tinut acolo ca prizonier. Papa n-a folosit mult din aceasta tradare, deoarece in scurta vreme si el a fost aruncat in aceeasi inchisoare (Idem, vol.1, p.247). El fusese dovedit inaintea conciliului a fi vinovat de crimele cele mai josnice, pe langa ucidere, simonie si adulter, "pacate care nu se pot numi". Conciliul s-a pronuntat si a fost in cele din urma deposedat de tiara si aruncat in inchisoare. Ceilalti doi rivali au fost si ei destituiti si a fost ales un nou pontif.

8:33 Desi papa fusese vinovat de crime mai mari decat acelea pe care Huss le pusese in sarcina preotilor si pentru care el ceruse o reforma, acelasi conciliu care l-a degradat pe pontif a pornit sa-l zdrobeasca pe reformator. Intemnitarea lui Huss a provocat o mare indignare in Boemia. Nobili puternici au adresat conciliului proteste staruitoare impotriva acestei insulte. Imparatul, care nu era dispus sa ingaduie violarea unui bilet de libera trecere, s-a impotrivit procedeelor folosite impotriva lui. Dar dusmanii reformatorului erau rautaciosi si hotarati. Ei au facut apel la prejudecatile imparatului, la temerile lui, la ravna lui pentru biserica. Ei au adus argumente amanuntite pentru a dovedi ca "nu trebuie pastrata credinta fata de eretici si nici fata de persoanele suspecte de erezie, chiar daca sunt inzestrate cu bilete de libera trecere din partea imparatului si a regilor" (Jacques Lenfant, History of the Council of Constance, vol.1, p.516). In felul acesta au castigat.

8:34 Slabit de boala si intemnitare - caci umezeala, aerul viciat al inchisorii i-au provocat o febra care era aproape sa-i puna capat vietii - Huss a fost in cele din urma adus inaintea conciliului. Legat in lanturi, a stat in fata imparatului, a carui onoare si buna credinta fusesera garantie pentru ocrotirea lui. In timpul acestui proces indelungat, el a sustinut cu statornicie adevarul si, in fata demnitarilor bisericii si ai statului, el a inaltat un protest solemn si credincios impotriva coruptiei ierarhiei papale. Cand i s-a cerut sa-si renege invataturile sau sa sufere moartea, el a ales martiriul.

8:35 Harul lui Dumnezeu l-a sustinut. In timpul saptamanilor de suferinta dinaintea sentintei finale, pacea cerului i-a umplut sufletul. "Scriu aceasta scrisoare, spunea el unui prieten, in celula mea, cu mana tremuranda, asteptand maine sentinta de moarte... Cand, cu ajutorul lui Isus Hristos, ne vom intalni iarasi in pacea cea dulce a vietii viitoare, vei intelege cat de indurator S-a aratat Dumnezeu fata de mine, cat de rabdator m-a sustinut in mijlocul ispitelor si incercarilor." (Bonnechose, vol. 2, p. 67)

8:36 In intunecimea inchisorii, el a prevazut triumful credintei adevarate. In visele acestor nopti, el vazu capela din Praga in care predicase Evanghelia, pe papa si pe episcopii lui stergand tablourile lui Hristos pe care el le pictase pe pereti. "Aceasta viziune l-a descurajat; dar in ziua urmatoare a visat multi pictori ocupati cu restaurarea acestor tablouri, in numar mai mare si in culori mai stralucitoare. De indata ce lucrul lor a fost terminat, pictorii, care erau inconjurati de o multime de oameni, au exclamat: Acum sa vina papii si episcopii; ei nu le vor mai putea sterge! Cand a vorbit despre vis, reformatorul a spus: "Cred ca acest lucru este sigur, si anume ca chipul lui Hristos nu va putea fi sters niciodata. Ei au dorit sa-l distruga, dar el va fi pictat proaspat in toate inimile de niste predicatori mult mai buni decat mine" (D'Aubigné vol.1, cap.6).

8:37 Pentru ultima oara Huss a fost adus inaintea conciliului. Era o adunare mare si selecta la care asistau: imparatul, printii imperiului, delegatii regali, cardinalii, episcopii si preotii impreuna cu o multime de oameni care venisera ca spectatori ai evenimentelor zilei. Din toate partile crestinatatii fusesera adunati martori ai acestei prime mari jertfe in lupta indelungata in care urma ca libertatea de constiinta sa biruie.

8:38 Fiind somat sa-si spuna hotararea finala, Huss a declarat refuzul de a retracta si, atintindu-si privirea patrunzatoare asupra monarhului ale carui cuvinte de garantie fusesera atat de rusinos calcate, declara: "M-am hotarat, din proprie vointa, sa apar in fata acestui conciliu, sub ocrotirea publica si credinta imparatului care este de fata" (Bonnechose, vol.2, p.84). O roseata profunda a imbujorat fata lui Sigismund cand privirile intregii adunari s-au indreptat catre el.

8:39 Sentinta fiind pronuntata, a inceput ceremonia degradarii. Episcopii l-au imbracat pe prizonierul lor in haine preotesti si cand el a luat haina preoteasca, a spus: "Domnul nostru Isus Hristos a fost imbracat cu o haina alba in semn de batjocura, atunci cand Irod L-a adus inaintea lui Pilat".

8:40 (Idem, vol.2, p.86). Fiind iarasi sfatuit sa retracteze, el a raspuns indreptandu-se catre popor: "Cu ce fata as mai privi atunci cerul? Cum as mai putea privi aceste multimi de oameni carora le-am predicat Evanghelia curata? Nu, pretuiesc mantuirea lor mai mult decat acest sarman trup, dat acum mortii". Vesmintele au fost scoase unul dupa altul, fiecare episcop pronuntand un blestem atunci cand isi indeplinea partea de ceremonie. In cele din urma, i-au pus pe cap o mitra din hartie in forma piramidala, pe care erau pictate chipuri ingrozitoare de demoni si cuvantul "arhiereticul", scris vizibil in fata. "Cu multa bucurie", spuse Huss, "vreau sa port aceasta coroana a rusinii pentru Numele Tau, O, Isuse, caci pentru mine tu ai purtat o coroana de spini".

8:41 Dupa ce a fost impodobit in felul acesta, prelatii au spus: "Acum predam sufletul tau diavolului". "Si eu", spuse Jan Huss, ridicandu-si ochii spre ceruri, "imi incredintez duhul in mainile Tale, o, Doamne Isuse, caci Tu m-ai mantuit". (Wylie, b.3, cap.7)

8:42 A fost predat apoi autoritatilor civile si condus la locul de executie. O procesiune imensa il urma, sute de barbati inarmati, preoti si episcopi in vesmintele lor scumpe si locuitori ai Constantei. Cand a fost legat de rug si totul era gata pentru ca focul sa fie aprins, martirul a mai fost indemnat inca o data sa se salveze, renuntand la ratacirile lui. "La ce rataciri", spuse Huss, "sa renunt? Nu ma stiu vinovat de nici una. Chem pe Dumnezeu ca martor ca tot ce am scris si am predicat a fost cu privire la salvarea sufletului din pacat si pierzare; si de aceea, voi pecetlui foarte bucuros cu sangele meu adevarul pe care l-am scris si predicat" (Idem, b.3, cap. 7). Cand flacarile s-au aprins in jurul lui, a inceput sa cante: "Isuse, Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine"; si a continuat asa pana cand glasul i-a fost adus la tacere pentru totdeauna.

8:43 Chiar si dusmanii lui au fost socati de acest comportament eroic. Un papistas zelos, descriind martiriul lui Huss si al

8:44 lui Ieronim, care a murit la scurta vreme dupa aceea, spunea: "Amandoi si-au pastrat o atitudine statornica atunci cand s-a apropiat ceasul din urma. Ei s-au pregatit pentru foc ca si cand ar fi mers la o petrecere de nunta. N-au scos nici un strigat de durere. Cand flacarile s-au ridicat, ei au inceput sa cante imnuri; si abia furia flacarilor le-a oprit cantarea." (Idem, b.3, cap.7)

8:45 Cand trupul lui Huss a fost cu totul ars, cenusa si pamantul pe care a stat au fost luate si aruncate in Rin si purtate astfel pana in ocean. Prigonitorii lui isi imaginau in zadar ca au dezradacinat adevarurile pe care el le predicase. Nici nu visau ei ca cenusa din ziua aceea, dusa in mare, urma sa fie o samanta semanata in toate tarile pamantului, ca in tari inca necunoscute urma sa aduca roade imbelsugate in marturii pentru adevar. Glasul care s-a auzit in sala consiliului din Constanta a produs ecouri care urmau sa fie auzite in toate veacurile viitoare. Huss nu mai era, dar adevarurile pentru care el murise nu aveau sa piara niciodata. Exemplul lui de credinta si de statornicie urma sa incurajeze multimi de oameni sa stea hotarati pentru adevar, in fata torturii si a mortii. Executarea lui aratase lumii intregi cruzimea perfida a Romei. Desi nu stiau acest lucru, dusmanii adevarului contribuisera la inaintarea cauzei pe care cautau in zadar sa o distruga.

8:46 La Constanta urma sa mai fie inaltat un rug. Sangele unui alt martor trebuia sa marturiseasca pentru adevar. Ieronim, luandu-si ramas bun de la Huss care pleca spre conciliu, il indemnase la curaj si statornicie, declarand ca, daca avea sa se afle in vreo primejdie, el insusi va alerga in ajutorul lui. Cand a auzit de intemnitarea reformatorului, ucenicul cel credincios s-a pregatit imediat pentru a-si implini fagaduinta. A plecat fara bilet de libera trecere, cu un singur insotitor pana la Constanta. Ajungand acolo s-a convins ca nu facuse decat ca se expusese primejdiei, fara posibilitatea de a face ceva pentru eliberarea lui Huss. A fugit din oras, dar a fost arestat in calatoria spre casa si adus inapoi legat, cu catuse si pus sub supravegherea unui grup de soldati. La prima aparitie inaintea

8:47 conciliului, incercarile de a raspunde acuzatiilor aduse impotriva lui au fost intampinate cu strigatele: "La flacari cu el! La flacari!" (Bonnechose, vol.1, p. 234). A fost aruncat intr-o temnita, inlantuit intr-o pozitie care-i producea suferinte mari si hranit cu paine si apa. Dupa cateva luni, cruzimile intemnitarii au adus asupra lui Ieronim o boala care-i ameninta viata, iar dusmanii, temandu-se ca le-ar putea scapa, l-au tratat cu mai putina asprime, cu toate ca a ramas in inchisoare timp de un an.

8:48 Moartea lui Huss n-a avut urmarile pe care le nadajduisera papistasii. Nerespectarea biletului de libera trecere ridicase o furtuna de indignare si, ca o cale mai sigura, conciliul s-a hotarat ca in loc sa-l arda pe Ieronim, sa-l forteze, daca era posibil, sa se lepede de invataturile predicate. A fost adus in fata adunarii si i s-a oferit alternativa de a retracta sau de a muri pe rug. La inceputul intemnitarii sale, moartea ar fi fost mai de dorit, in comparatie cu suferintele teribile la care fusese supus; dar acum, slabit de boala, de lipsurile din inchisoare si de tortura nesigurantei si a incordarii, despartit de prieteni si descurajat prin moartea lui Huss, statornicia lui Ieronim a cedat si a consimtit sa se supuna Conciliului. S-a angajat sa adere la credinta catolica si a acceptat actiunea conciliului de condamnare a invataturilor lui Wycliffe si br Huss, cu exceptia "adevarurilor sfinte" pe care ei le predicasera (Idem, vol.2, p. 141).

8:49 Prin acest procedeu, Ieronim a incercat sa aduca la tacere glasul constiintei si sa scape de condamnare. Dar in singuratatea celulei el a vazut mai clar ce facuse. Si-a amintit de curajul si de credinciosia lui Huss, punandu-le in contrast cu lepadarea sa de adevar. A cugetat la Maestrul divin pe care se angajase sa-L slujeasca si care pentru el suferise moartea pe cruce. Inainte de retractare, el gasise mangaiere in mijlocul atator suferinte, in asigurarea aprobarii lui Dumnezeu; dar acum remuscarea si indoielile ii chinuiau sufletul. Stia ca va trebui sa faca si alte retractari inainte de a fi in pace cu Roma. Calea pe care intrase nu se putea incheia decat printr-o renegare totala.

8:50 Hotararea a fost luata; nu se va lepada de Domnul sau pentru a scapa un scurt timp de suferinta.

8:51 La scurta vreme a fost adus iarasi inaintea conciliului. Supunerea lui nu ii multumise pe judecatori. Setea lor de sange, atatata de moartea lui Huss, cerea noi victime. Numai printr-o lepadare fara rezerve de adevar isi putea pastra viata Ieronim. Dar el se hotarase sa-si marturiseasca credinta si sa-l urmeze pe fratele lui martir in flacari.

8:52 Atunci isi retrase retractarea facuta si, ca un condamnat la moarte, a cerut cu solemnitate sa i se dea posibilitatea de aparare. Temandu-se de efectele cuvintelor lui, prelatii au insistat ca el trebuie ori sa sustina, ori sa combata adevarul acuzatiilor aduse impotriva lui. Ieronim a protestat impotriva unei astfel de cruzimi si nedreptati. "M-ati tinut intentionat trei sute patruzeci de zile intr-o inchisoare ingrozitoare", spunea el, "in mizerie, zgomot, duhoare si in cea mai crunta lipsa m-ati adus inaintea voastra si, plecand urechea la dusmanii mei de moarte, refuzati sa ma ascultati...Daca sunteti in adevar intelepti si lumina a lumii, aveti grija sa nu pacatuiti impotriva dreptatii. In ceea ce ma priveste, eu sunt un simplu muritor; viata mea este de mica importanta; si cand va indemn sa nu dati o sentinta nedreapta, vorbesc mai putin pentru mine decat pentru voi" (Idem, vol.2, p. 146, 147).

8:53 Cererea i-a fost in cele din urma aprobata. In prezenta judecatorilor lui, Ieronim a ingenuncheat si s-a rugat ca Duhul divin sa-i stapaneasca gandurile si cuvintele, ca nu cumva sa vorbeasca ceva nepotrivit cu adevarul sau nedemn de Domnul lui. In ziua aceea, fata de el s-a implinit fagaduinta lui Dumnezeu data primilor ucenici: "Veti fi dusi inaintea dregatorilor, a imparatilor pentru Numele Meu, ca sa slujiti ca marturie inaintea lor si inaintea neamurilor. Dar, cand va vor da in mana lor, sa nu va ingrijorati, gandindu-va cum sau ce veti spune; caci ce veti avea de spus, va va fi dat chiar in ceasul acela; fiindca nu voi veti vorbi, ci Duhul Tatalui vostru va vorbi in voi" (Matei 10, 18-20).

8:54 Cuvintele lui Ieronim au produs uimire si admiratie chiar si dusmanilor lui. Timp de un an intreg fusese inchis

8:55 intr-o temnita, neavand posibilitatea sa citeasca sau sa vada, in mari suferinte fizice si incordare mintala. Cu toate acestea el prezenta argumentele cu o limpezime si putere atat de mare, ca si cand ar fi avut ocazia netulburata de a studia. A indreptat atentia ascultatorilor lui catre sirul lung de barbati sfinti care fusesera condamnati de judecatori nedrepti. Aproape in orice generatie au fost oameni care, cautand sa ridice poporul din vremea lor, au fost condamnati si lepadati, dar care dupa aceea au fost socotiti vrednici de cinstire. Hristos Insusi a fost condamnat ca raufacator, de catre un tribunal nedrept.

8:56 Cu ocazia retractarii, Ieronim consimtise la justetea sentintei de condamnare a lui Huss; acum s-a declarat pocainta si a dat marturie in favoarea nevinovatiei si a sfinteniei martirului. "L-am cunoscut din copilarie", spunea el. "A fost un barbat excelent, drept si sfant; a fost condamnat in ciuda nevinovatiei lui... Si eu - si eu sunt gata sa mor; nu ma voi da inapoi de la chinurile pregatite pentru mine de catre dusmani si de catre martori mincinosi, care intr-o zi vor da socoteala de inselatoriile lor inaintea Dumnezeului cel mare pe care nu-L poate amagi nimeni" (Bonnechose, vol.2, p.151).

8:57 In autoacuzarea adusa pentru lepadarea adevarului, Ieronim a continuat: "Dintre toate pacatele pe care le-am savarsit din tineretea mea, nici unul nu-mi apasa atat de greu sufletul si nu-mi produce atatea remuscari amare ca acela pe care l-am savarsit in acest loc fatal, cand am fost de acord cu sentinta nelegiuita data impotriva lui Wycliffe si impotriva sfantului martir Jan Huss, stapanul si prietenul meu. Da, il marturisesc din toata inima si declar cu groaza ca m-am lepadat in mod rusinos atunci cand, de teama mortii, am condamnat invataturile lor. De aceea rog pe Dumnezeul cel Atotputernic sa Se indure, sa-mi ierte pacatele si in mod deosebit pe acesta, cel mai odios dintre toate". Si aratand catre judecatori, a spus cu hotarare: "Ati condamnat pe Wycliffe si pe Jan Huss nu pentru ca au zdruncinat invatatura bisericii, ci doar pentru ca au condamnat cu tarie marsaviile clerului - pompa lor, mandria lor si toate viciile prelatilor si ale preotilor.

8:58 Lucrarile pe care ei le-au sustinut si care sunt de necontestat, le socotesc si le declar ca si ei".

8:59 Cuvintele i-au fost intrerupte. Prelatii, tremurand de manie, au strigat: "Ce nevoie mai este de alta dovada? Il vedem cu ochii nostri pe cel mai incapatanat dintre eretici!"

8:60 Neintimidat de furtuna, Ieronim a exclamat: "Ce, credeti ca mi-e teama de moarte? M-ati tinut un an intreg in temnita cea mai ingrozitoare, mai teribila decat insasi moartea. M-ati torturat cu mai multa cruzime decat pe un turc, pe un evreu sau pe un pagan, iar carnea mi s-a dezlipit de vie de pe oasele mele; si cu toate acestea nu ma plang, caci vaicarelile vin rareori de la un om de inima si spirit, dar nu mai pot face nimic decat sa-mi exprime uimirea in fata unei astfel de barbarii fata de un crestin." (Idem, vol.2, p.151- 153)

8:61 Din nou a izbucnit furtuna maniei, iar Ieronim a fost dus in graba inapoi la inchisoare. Cu toate acestea, in adunare au fost unii asupra carora cuvintele lui au facut o impresie adanca si care doreau sa-i scape viata. A fost vizitat de catre demnitarii bisericii si indemnat sa se supuna conciliului. I-au fost prezentate perspectivele cele mai stralucite ca rasplata pentru renuntarea la impotrivirea fata de Roma. Dar, ca si Domnul sau atunci cand I s-a oferit slava lumii, Ieronim a ramas statornic.

8:62 "Dovediti-mi din Sfintele Scripturi ca sunt gresit", spunea el, "si voi retracta".

8:63 "Sfintele Scripturi!" a exclamat unul dintre ispititorii lui, "toate trebuie judecate prin ele? Cine le putea intelege pana cand biserica nu le-a interpretat?"

8:64 "Sunt oare traditiile oamenilor mai demne de crezare decat Evanghelia Mantuitorului nostru?" a raspuns Ieronim. "Pavel nu indemna pe aceia carora le scria sa asculte de traditiile oamenilor, ci zicea: 'Cercetati Scripturile!'"

8:65 "Ereticule!" i se raspunse: "Imi pare rau ca am discutat atat de mult cu tine. Vad ca esti manat de diavolul." (Wylie, b.3, cap.10)

8:66 Peste scurta vreme sentinta de condamnare a fost pronuntata. A fost dus in acelasi loc in care Huss isi daduse viata.

8:67 A mers cantand pe drum, cu fata luminata de bucurie si pace. Privirea ii era atintita catre Hristos, iar moartea isi pierduse groaza. Cand calaul a trecut in spatele lui ca sa aprinda focul, martirul a exclamat: "Vino in fata si ai curaj; aprinde focul in fata mea. Daca m-as fi temut, n-as fi fost aici".

8:68 Ultimele cuvinte, rostite in timp ce flacarile il invaluiau, au fost o rugaciune: "Doamne, Parinte Atotputernic, ai mila de mine si iarta-mi pacatele; caci tu stii ca totdeauna am iubit adevarul Tau". (Bonnechose, vol.2, p.168). Glasul i-a incetat, dar buzele au continuat sa se miste in rugaciune. Dupa ce focul si-a facut lucrarea, cenusa martirului impreuna cu pamantul pe care a stat a fost stransa si, asemenea aceleia a lui Huss, a fost aruncata in Rin.

8:69 Asa s-au stins credinciosii purtatori de lumina ai lui Dumnezeu. Dar lumina adevarului pe care ei l-au vestit, lumina exemplului lor eroic nu putea fi stinsa. Oamenii ar fi putut mai degraba sa incerce sa intoarca soarele inapoi de pe drumul lui decat sa opreasca zorii acelei zile care era gata sa se reverse asupra lumii.

8:70 Executarea lui Huss aprinsese un foc de indignare si oroare in Boemia. Intreaga natiune simtea ca el cazuse victima datorita rautatii preotilor si tradarii imparatului. El a fost declarat un invatator credincios al adevarului, iar conciliul care i-a hotarat moartea a fost acuzat ca fiind vinovat de crima. Invataturile lui atrageau acum o atentie mai mare decat oricand mai inainte. Prin edictele papale, scrierile lui Wycliffe fusesera condamnate la flacari. Dar acelea care scapasera de distrugere au fost acum scoase din ascunzatori si studiate in legatura cu Biblia sau cu unele parti din ea, pe care poporul si le putea procura, si multi au fost condusi in felul acesta sa primeasca credinta reformatorului.

8:71 Ucigasii lui Huss n-au stat linistiti vazand triumful cauzei lui. Papa si imparatul s-au unit sa zdrobeasca aceasta miscare si armatele lui Sigismund au navalit in Boemia.

8:72 Dar s-a ridicat un liberator. Ziska, care indata

8:73 dupa inceperea razboiului a orbit cu totul, dar care era unul dintre cei mai priceputi generali din vremea lui, a fost conducatorul boemilor. Increzandu-se in ajutorul lui Dumnezeu si in dreptatea cauzei lor, acest popor a infruntat armatele cele mai puternice care puteau fi aduse impotriva lor. Mereu si mereu imparatul, aducand forte noi, invada Boemia numai pentru a fi respins in mod rusinos. Husitii se ridicasera mai presus de teama de moarte si nimeni nu li se putea impotrivi. La cativa ani dupa inceperea razboiului, viteazul Ziska a murit; dar locul lui a fost ocupat de Procopius, care era un general la fel de priceput si de viteaz si in unele privinte un conducator mai destoinic.

8:74 Vrajmasii boemilor, auzind ca luptatorul orb a murit, au socotit ocazia favorabila de a recastiga tot ce pierdusera. Papa a proclamat o cruciada impotriva husitilor si din nou a fost trimisa o forta imensa in Boemia, numai pentru a suferi o infrangere teribila. A fost proclamata o alta cruciada. In toate tarile papale ale Europei au fost stranse munitii, bani si oameni. Multimile adunate sub steagul papei au fost asigurate ca pana la urma se va termina cu ereticii husiti. Increzatori in victorie, forta cea mare a intrat in Boemia. Poporul s-a unit pentru a-i respinge. Cele doua armate s-au apropiat una de cealalta pana cand ii mai despartea doar un rau. "Cruciatii erau superiori, dar, in loc sa indrazneasca traversarea raului si sa inceapa lupta cu husitii pe care venisera de departe sa-i intalneasca, au ramas privind in tacere la acei luptatori" (Wylie, b.3, cap.17). Deodata, o groaza misterioasa a cazut peste armata. Fara sa dea nici o lupta, forta aceea puternica s-a rupt si s-a raspandit ca si cum ar fi fost urmarita de o putere nevazuta. Un mare numar dintre ei au fost macelariti de catre armata husita, care a pornit in urmarirea fugarilor, si o prada imensa a cazut in mainile biruitorilor, astfel ca razboiul in loc sa-i saraceasca, i-a imbogatit pe boemi.

8:75 Dupa alti cativa ani, sub un papa nou, a fost pornita o alta cruciada. Ca si mai inainte, au fost adunati oameni si mijloace din

8:76 toate tarile Europei aflate sub jurisdictia papei. Acelora care se angajau in aceasta intreprindere primejdioasa li se promitea mult. Iertarea deplina a celor mai odioase crime era asigurata fiecarui cruciat. Tuturor acelora care mureau in razboi le era fagaduita o rasplata bogata in ceruri. Aceia care supravietuiau urmau sa culeaga onoare si bogatii pe campul de lupta. Din nou a fost adunata o armata care, trecand granita, a intrat in Boemia. Fortele husite s-au retras dinaintea lor, atragandu-i in felul acesta pe cotropitori din ce in ce mai departe inauntrul tarii, dandu-le impresia castigarii biruintei. In cele din urma armata lui Procopiu s-a oprit si, intorcandu-se impotriva dusmanului, a inaintat pentru batalie. Cruciatii, descoperind acum greseala lor, stateau in asteptare. Cand s-a auzit zgomotul apropierii fortelor husite, chiar inainte de a le vedea, din nou panica i-a cuprins pe cruciati. Printi, generali si soldati de rand isi aruncau armurile si fugeau in toate partile. In zadar a incercat legatul papal, care era conducatorul invaziei, sa uneasca aceste forte ingrozite si dezorganizate. In ciuda celor mai disperate incercari, si el a fost prins in valul fugarilor. Dezastrul a fost total si din nou o prada de razboi imensa a cazut in mainile invingatorilor.

8:77 Astfel, si cea de-a doua armata trimisa de cele mai puternice natiuni ale Europei, o oaste de oameni razboinici, curajosi si echipati de lupta, a fugit fara nici o batalie dinaintea aparatorilor unui popor mic si slab. Aici a fost o manifestare a puterii divine. Cotropitorii au fost loviti de o groaza supranaturala. Acela care a imbulzit ostile lui Faraon in Marea Rosie, care a pus pe fuga armatele lui Madian dinaintea lui Ghedeon si a celor trei sute care erau cu el, care intr-o singura noapte a distrus fortele asirianului ingamfat, Si-a intins iarasi mana pentru a nimici puterea apasatorului. "Atunci vor tremura de spaima, fara sa fie vreo pricina de spaima; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tabarasc impotriva ta, ii vei face de rusine, caci Dumnezeu i-a lepadat." (Ps. 53,5)

8:78 Conducatorii papali, pierzand nadejdea cuceririi prin forta, au recurs in cele din urma la diplomatie. A intervenit un compromis prin care, in timp ce se pretindea asigurarea libertatii de constiinta boemilor, in realitate ii trada in puterea Romei. Boemii au specificat patru puncte ca fiind conditii ale pacii cu Roma: predicarea libera a Bibliei; dreptul intregii biserici la paine si vin cu ocazia mesei Domnului si folosirea limbii materne la slujbele religioase; excluderea clerului din toate slujbele si autoritatea lumeasca; iar in cazul delictelor, trebuia aplicata in mod egal pentru preoti si laici jurisdictia tribunalelor civile. In cele din urma, autoritatile papale au fost de acord ca "cele patru puncte ale husitilor sa fie acceptate, dar ca dreptul de a le explica, adica de a hotari interpretarea lor precisa, sa apartina conciliului, cu alte cuvinte papei si imparatului" (Wylie, b.3, cap.18). Pe acest temei s-a intrat intr-o intelegere si Roma a castigat prin prefacatorie si inselaciune ceea ce nu castigase prin lupta; caci primind propria interpretare a prevederilor husite ca si a Bibliei, ea le putea schimba intelesul pentru a merge dupa planurile proprii.

8:79 O mare clasa de oameni din Boemia, vazand ca aceasta le tradase libertatile, n-a fost de acord cu aceasta conventie. S-au produs disensiuni si despartiri care au dus la lupte si varsare de sange in mijlocul lor. In aceste lupte a cazut si nobilul Procopius, iar libertatile din Boemia au disparut.

8:80 Sigismund, tradatorul lui Huss si Ieronim, a devenit rege al Boemiei si, netinand seama de juramantul de a mentine drepturile boemilor, a intarit papalitatea. Dar prin supunerea lui fata de Roma el n-a castigat decat putin. Vreme de 20 de ani viata ii fusese plina de primejdii si truda. Armatele lui fusesera zdrobite, iar tezaurul fusese secatuit de o lupta indelungata si inutila. Iar acum, dupa o domnie de un an, a murit lasand regatul pe marginea unui razboi civil si, ca mostenire posteritatii, un nume stigmatizat de infamie.

8:81 Framantarile, luptele si varsarile de sange au continuat. Din nou armatele straine au invadat Boemia, iar neintelegerile interne

8:82 au continuat sa macine natiunea. Aceia care au ramas credinciosi Evangheliei au fost supusi unei persecutii sangeroase.

8:83 Ca si fratii lor de odinioara care, intrand in conventie cu Roma, au asimilat ratacirile ei, aceia care au ramas la vechea credinta s-au organizat intr-o biserica deosebita, luand numele de "Frati uniti". Aceasta actiune a atras asupra lor blesteme din partea tuturor claselor sociale. Cu toate acestea, hotararea lor a ramas nezdruncinata. Obligati sa-si caute adapostul in paduri si in pesteri, ei se adunau inca pentru a citi Cuvantul lui Dumnezeu si pentru a se uni in rugaciune.

8:84 Prin soli trimisi in mod secret in diferite tari, au descoperit ca ici si colo se aflau "martori izolati ai adevarului, cativa intr-un oras, cativa in altul, ca si ei, obiect al persecutiei; si ca in Muntii Alpi era o biserica veche, stand pe temelia Scripturii si protestand impotriva coruptiilor idolatre ale Romei". (Wylie b.3, cap. 19). Aceasta veste a fost primita cu bucurie mare si s-a legat o corespondenta cu crestinii valdenzi.

8:85 Credinciosi Evangheliei, boemii au asteptat prin noaptea persecutiei lor, in cea mai intunecata ora indreptandu-si privirea catre orizont, ca niste oameni care asteapta dimineata. "Soarta le-a harazit sa treaca prin zile grele, dar... si-au amintit de cuvintele pe care Huss le spusese pentru prima oara si repetate apoi de Ieronim, ca trebuie sa mai treaca un secol inainte de a se crapa de ziua. Acestea au fost pentru taboriti (husiti) ceea ce au fost cuvintele lui Iosif pentru semintia lui Israel din casa robiei: "Eu voi muri, dar Domnul va va vizita si va va scoate de aici" (Idem, b.3, cap.19). "Incheierea secolului al XV-lea a fost martora la cresterea inceata, dar sigura, a bisericilor Fratilor. Cu toate ca erau departe de a fi lasate in pace, s-au bucurat totusi de o liniste relativa. La inceputul secolului al XVI-lea, bisericile lor erau in numar de 200 in Boemia si Moravia" (Ezra Hall Gillett, Life and Times of John Huss, vol.2, p.570). "Cat de placut a fost pentru ramasita care scapase de furia distrugatoare a focului si a sabiei sa i se ingaduie sa vada zorii zilei aceleia pe care o prevestire Huss." (Wylie, f.7, cap.19)

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: