Printable ModeTragedia veacurilor, 6
|
6:1 Cap. 4 - Valdenzii 6:2 In mijlocul intunericului care se lasase pe pamant, in timpul indelungatei perioade de suprematie papala, lumina adevarului n-a putut fi stinsa cu totul. In fiecare veac au existat martori pentru Dumnezeu, barbati care au cultivat credinta in Hristos ca singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om, care au socotit Biblia ca fiind singura regula de viata si care au sfintit Sabatul adevarat. Cat de mult datoreaza lumea acestor barbati, posteritatea nu va sti niciodata. Au fost marcati ca eretici, motivele lor au fost criticate, caracterele lor au fost calomniate, scrierile lor au fost interzise, denaturate sau mutilate. Cu toate acestea ei au stat hotarati si, de la un veac la altul, au pastrat credinta in curatia ei ca o mostenire sfanta pentru generatiile ce urmau sa vina. 6:3 Istoria poporului lui Dumnezeu in timpul veacurilor de intunecime care au urmat, datorita suprematiei Romei, este scrisa in ceruri, dar rapoartele omenesti ii rezerva un spatiu restrans. Cateva urme ale existentei lui abia se pot gasi, cu exceptia acuzatiilor prigonitorilor. Politica Romei a fost aceea de a sterge orice urma de opozitie fata de invataturile sau hotararile ei. Ea a cautat sa distruga tot ce era vinovat de erezie, fie persoane, fie scrieri. Expresii de indoiala sau intrebari cu privire la autoritatea dogmelor papale erau suficiente pentru a pierde viata bogatului sau a saracului, celui de sus sau de jos. Roma a incercat sa distruga orice raport al cruzimii ei fata de disidenti. Conciliile papale au hotarat ca acele carti sau scrieri care contin asemenea rapoarte sa fie date 6:4 flacarilor. Inainte de inventarea tiparului, cartile erau putine la numar si intr-o forma nepotrivita de a putea fi pastrate; de aceea nu se puteau face prea multe pentru a-i impiedica pe romanisti sa-si aduca la indeplinire scopul. 6:5 Nici o biserica dinauntrul hotarelor jurisdictiei Romei n-a fost prea mult lasata netulburata ca sa se bucure de libertatea de constiinta. De indata ce papalitatea a castigat puterea, ea a intins mana pentru a-i zdrobi pe toti aceia care refuzau sa recunoasca dominatia ei si, una dupa alta, bisericile s-au supus stapanirii ei. 6:6 In Marea Britanie, crestinismul primar prinsese radacini foarte de timpuriu. Evanghelia primita de bretoni in primele veacuri era atunci necorupta de apostazia romana. Persecutia din partea imparatilor pagani, care se intinsese chiar si la aceste taramuri indepartate, a fost singurul dar pe care primele biserici din Britania l-au primit din partea Romei. Multi crestini din Anglia, care au fugit de persecutie, au gasit scapare in Scotia; de aici adevarul a fost dus in Irlanda si in toate tarile acestea a fost primit cu bucurie. 6:7 Cand saxonii au invadat Britania, paganismul a castigat stapanire. Cuceritorii n-au acceptat sa fie invatati de sclavii lor, iar crestinii au fost constransi sa se retraga in munti si in mlastinile salbatice. Cu toate acestea, lumina, ascunsa pentru o vreme, a continuat sa arda. In Scotia, un secol mai tarziu, ea stralucea cu o lumina care s-a intins pana in tari indepartate. Din Irlanda a venit credinciosul Columba impreuna cu colaboratorii lui, care i-au adunat in jurul lor pe credinciosii imprastiati pe insula singuratica Iona si au facut din ea centrul lucrarii lor misionare. Printre acesti evanghelisti se gasea si un pazitor al Sabatului biblic, si in felul acesta adevarul a fost introdus in popor. La Iona a fost intemeiata o scoala din care au plecat misionari nu numai in Scotia si Anglia, ci si in Germania, Elvetia si chiar Italia. 6:8 Dar Roma isi atintise privirile asupra Britaniei si s-a hotarat sa o aduca sub stapanirea ei. In veacul al saselea, misionarii ei au inceput convertirea saxonilor pagani. 6:9 Ei au fost primiti cu favoruri de catre barbarii cei mandri si i-au convins pe mii dintre ei sa practice credinta romana. Pe masura ce lucrarea inainta, conducatorii papali impreuna cu cei convertiti s-au ciocnit cu crestinii care erau asemenea celor din biserica primara. S-a prezentat un contrast izbitor. Cei din urma erau simpli, umili, avand un caracter, o doctrina si obiceiuri conforme Scripturilor, in timp ce primii dadeau la iveala superstitia, pompa si aroganta papilor. Trimisul Romei a cerut ca aceste biserici crestine sa recunoasca suprematia suveranului pontif. Britanii au raspuns cu blandete ca doreau sa-i iubeasca pe toti oamenii, dar ca papa nu are dreptul la suprematie in biserica, iar ei ii puteau da numai supunerea datorata oricarui urmas al lui Hristos. Au fost facute incercari repetate de a asigura unirea lor cu Roma; dar acesti crestini umili, uimiti de mandria desfasurata de catre trimisii ei, au raspuns categoric ca nu cunosc alt stapan decat pe Hristos. Acum s-a descoperit adevaratul spirit al papalitatii. Conducatorul roman a spus: "Daca nu vreti sa-i primiti pe fratii care va aduc pacea, veti primi dusmanii care va vor aduce razboiul. Daca nu va uniti cu noi pentru a arata saxonilor calea vietii, veti primi de la ei lovitura de moarte" (J.H. Merle D'Aubigné, History of the Reformation of the Sixteenth Century, b.1, cap.2). Acestea nu erau simple amenintari. Razboiul, intriga si inselaciunea au fost folosite impotriva acestor martori ai credintei biblice, pana cand bisericile din Bretania au fost distruse sau obligate sa se supuna autoritatii papei. 6:10 In tarile de dincolo de jurisdictia Romei, au existat timp de multe secole grupe de crestini care au ramas aproape cu totul libere de coruptia papala. Ele erau inconjurate de paganism si, in desfasurarea veacurilor, au fost contaminate de ratacirile lui; dar au continuat sa priveasca Biblia ca singura regula de credinta si au primit multe dintre adevarurile ei. Acesti crestini credeau in perpetuitatea Legii lui Dumnezeu si pazeau Sabatul poruncii a patra. Biserici care au tinut la aceasta credinta si practica au existat in Africa Centrala si printre armenii din Asia. 6:11 Dar printre aceia care au rezistat abuzurilor puterii papale, valdenzii au stat in frunte. Chiar in tara in care papalitatea si-a stabilit scaunul, acolo i s-a rezistat cel mai puternic inselaciunii si coruptiei ei. Timp de veacuri, bisericile Piemontului si-au pastrat independenta; dar in cele din urma a sosit timpul cand Roma a insistat sa se supuna. Dupa lupta fara rezultat impotriva tiraniei ei, conducatorii acestor biserici au recunoscut, chiar impotriva vointei lor, suprematia puterii careia lumea intreaga se parea ca plateste tribut. Insa, au fost unii care au refuzat sa se supuna autoritatii papei sau prelatului. Ei s-au hotarat sa pastreze credinciosia fata de Dumnezeu si sa pastreze curatia si simplitatea credintei lor. S-a produs o despartire. Aceia care au ramas la vechea credinta s-au retras; unii, parasind Alpii natali, au ridicat steagul adevarului in tari straine; altii s-au retras in vaile singuratice si in fortarete stancoase ale muntilor si acolo si-au pastrat libertatea de a se inchina lui Dumnezeu. 6:12 Credinta care timp de veacuri a fost tinuta si invatata de catre crestinii valdenzi era in contrast evident cu invataturile ratacite impuse de Roma. Credinta lor religioasa era intemeiata pe Cuvantul scris al lui Dumnezeu, adevaratul sistem al crestinismului. Dar taranii aceia umili, in ascunzatorile lor nestiute, alungati de lume si legati de truda zilnica in mijlocul turmelor si viilor lor, n-au ajuns prin ei insisi sa cunoasca adevarul in opozitie cu dogmele si ratacirile bisericii apostaziate. Credinta lor nu era primita de curand. Credinta lor era o mostenire de la parinti. Ei se luptau pentru credinta bisericii apostolice - "credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna". (Iuda 3). "Biserica din pustie," si nu ierarhia mandra intronata in marea capitala a lumii, era biserica adevarata a lui Hristos, pastratoarea comorilor adevarului pe care Dumnezeu il incredintase poporului Sau pentru a fi dat lumii. 6:13 Printre cauzele principale care au dus la despartirea 6:14 bisericii adevarate de Roma, a fost ura acesteia din urma fata de Sabatul biblic. Asa cum era prevestit in profetie, puterea papala a aruncat adevarul la pamant. Legea lui Dumnezeu a fost calcata in picioare, in timp ce traditiile si obiceiurile oamenilor au fost inaltate. Bisericile care erau sub conducerea papalitatii au fost constranse de timpuriu sa onoreze, ca zi sfanta, duminica. In mijlocul ratacirii si superstitiei predominante, multi, chiar din poporul adevarat al lui Dumnezeu, au ajuns atat de dezorientati, incat, in timp ce pazeau Sabatul, se retineau de la munca si duminica. Dar lucrul acesta nu i-a multumit pe conducatorii papali. Ei au cerut nu numai ca duminica sa fie sfintita, ci ca Sabatul sa fie profanat; si i-a denuntat in limbajul cel mai puternic pe aceia care indrazneau sa-i dea cinste. Numai fugind de puterea Romei au putut unii sa asculte in pace de Legea lui Dumnezeu. 6:15 Valdenzii au fost printre primele popoare din Europa care au avut o traducere a Sfintelor Scripturi (vezi note suplimentare). Cu sute de ani inainte de Reforma, ei aveau Biblia, in manuscris, in limba lor materna. Ei aveau adevarul nefalsificat, si aceasta a facut din ei obiectul special al urii si persecutiei. Ei au declarat biserica Romei ca fiind Babilonul decazut din Apocalipsa si, cu primejdia vietii lor, s-au impotrivit stricaciunilor ei. In timp ce unii, sub apasarea unei persecutii indelungate, si-au compromis credinta, parasind putin cate putin principiile care-i deosebeau, altii au tinut cu tarie la adevar. Prin veacurile de intunecime si decadere, valdenzi au fost aceia care s-au impotrivit suprematiei Romei, au respins inchinarea la chipuri ca fiind idolatrie si au pazit Sabatul adevarat. Sub cele mai crunte furtuni ale impotrivirii, ei si-au pastrat credinta. Cu toate ca erau spintecati de lancile ducilor de Savoia si arsi pe rugurile Romei, ei au stat neabatuti pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru onoarea Sa. 6:16 Inapoia bastioanelor inalte ale muntilor - in toate veacurile fiind scaparea celor prigoniti si apasati - valdenzii 6:17 si-au gasit ascunzatorile. Aici lumina adevarului a fost pastrata in mijlocul intunericului evului mediu. Aici, timp de o mie de ani, martorii adevarului au pastrat vechea credinta. 6:18 Dumnezeu a pregatit pentru poporul Sau un sanctuar de o grandoare infricosatoare, potrivit cu marile adevaruri date lor in pastrare. Pentru acesti exilati credinciosi, muntii erau un simbol al dreptatii, al neprihanirii de neschimbat a lui Iehova. Ei indreptau atentia copiilor catre crestele care se inaltau deasupra lor intr-o maiestate neschimbatoare si le vorbeau despre Acela in care nu este schimbare, nici umbra de mutare, al carui cuvant este tot atat de durabil ca si muntii cei vesnici. Dumnezeu a intemeiat muntii si i-a incununat cu tarie; nici un alt brat, decat acela al Puterii infinite, nu-i putea misca din locul lor. In acelasi fel El Si-a cladit Legea, temelia guvernarii Sale in cer si pe pamant. Bratul omului poate sa se atinga de semenii lui si sa le ia viata; dar acel brat ar putea mai usor sa dezradacineze muntii din temeliile lor si sa-i arunce in mare decat sa schimbe un singur precept din Legea lui Iehova sau sa stearga una din fagaduintele Sale fata de aceia care implinesc voia Sa. In credinciosia lor fata de Legea Sa, slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa fie tot atat de neclintiti ca si muntii care nu se clatina. 6:19 Muntii care inconjurau vaile lor joase erau o marturie continua despre puterea creatoare a lui Dumnezeu si despre o asigurare a grijii Sale ocrotitoare care nu se schimba. Acei peregrini invatau sa iubeasca simbolurile tacute ale prezentei lui Iehova. Ei nu-si ingaduiau nici o nemultumire pentru greutatile sortii lor; niciodata nu erau singuri in mijlocul singuratatii muntilor. Ei Ii multumeau lui Dumnezeu care le randuia un azil fata de ura si cruzimea oamenilor. Se bucurau de libertatea pe care o aveau de a se inchina inaintea Lui. Adesea, cand erau urmariti de vrajmasi, taria muntilor se dovedea a fi o aparare sigura. De pe stancile cele inalte ei cantau laude lui Dumnezeu, iar armatele Romei n-au putut aduce la tacere cantarile lor de multumire. 6:20 Curata, simpla si arzatoare era evlavia acestor urmasi ai lui 6:21 Hristos. Ei pretuiau principiile adevarului mai presus de case si tarini, prieteni, rude si chiar viata. Ei au cautat cu staruinta sa imprime aceste principii in inimile celor tineri. Din frageda copilarie, tineretul era educat din Scripturi si era invatat sa priveasca cu sfintenie cerintele Legii lui Dumnezeu. Copii ale Bibliei erau rare; de aceea cuvintele ei pretioase erau incredintate memoriei. Multi dintre ei erau in stare sa repete parti intregi atat din Noul, cat si din Vechiul Testament. Gandurile lui Dumnezeu erau asociate cu scenele sublime din natura si cu binecuvantarile umile ale vietii de fiecare zi. Copilasii invatau sa priveasca cu recunostinta spre Dumnezeu, ca fiind datatorul oricarui har si oricarei mangaieri. 6:22 Parintii, oricat de iubitori si de afectuosi ar fi fost, isi iubeau copiii cu prea multa intelepciune pentru a-i familiariza cu ingaduinta de sine. Inaintea lor era o viata de incercari si greutati, poate chiar si moartea de martir. Erau educati din copilarie sa suporte greutatile, sa se supuna disciplinei si totusi sa gandeasca si sa actioneze pe cont propriu. Foarte de timpuriu erau invatati sa poarte raspunderi, sa fie atenti in vorbire si sa cunoasca intelepciunea tacerii. Un cuvant neatent, lasat sa ajunga la urechea vrajmasilor lor, putea pune in primejdie nu numai viata celui care-l rostise, dar chiar viata a sute dintre fratii lui; caci dusmanii adevarului ii urmareau ca lupii care-si vaneaza prada pe aceia care indrazneau sa ceara libertatea credintei religioase. 6:23 Valdenzii jertfisera proprietatea lor lumeasca de dragul adevarului si cu rabdare staruitoare trudeau pentru painea lor. Orice petic de pamant arabil, in munti, era cultivat cu grija; vaile si coastele mai putin fertile erau facute sa aduca rod. Economia si o aspra renuntare de sine formau o parte din educatia pe care copiii o primeau ca singura lor mostenire. Ei erau invatati ca Dumnezeu a stabilit ca viata sa fie o disciplina si ca dorintele lor puteau fi implinite numai prin munca personala, prin prevedere, grija si credinta. Activitatea era anevoioasa si obositoare, dar era sanatoasa, 6:24 exact ceea ce trebuie omului in starea lui decazuta, scoala pe care Dumnezeu a randuit-o pentru educarea si dezvoltarea lui. In timp ce tineretul era obisnuit cu truda si cu greutatile, nu era neglijata nici cultura intelectuala. Ei erau invatati ca toate puterile apartineau lui Dumnezeu si ca toate trebuiau cultivate si dezvoltate pentru slujirea Sa. 6:25 Bisericile valdenzilor, in curatia si simplitatea lor, se asemanau cu biserica din timpurile apostolice. Respingand suprematia papilor si a prelatilor, ei socoteau Biblia ca fiind singura autoritate suprema, infailibila. Pastorii lor, in contrast cu preotii trufasi ai Romei, urmau exemplul Domnului lor care "a venit nu ca sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca". Hraneau turma lui Dumnezeu, conducand-o la pasunile verzi si la apele de odihna ale Sfantului Sau Cuvant. Departe de monumentele pompei si mandriei omenesti, oamenii se adunau nu in biserici marete sau in catedrale imense, ci sub umbra muntilor in vaile Alpilor sau, in timp de primejdie, in fortaretele stancoase, pentru a asculta cuvintele adevarului de la slujitorii lui Hristos. Pastorii nu numai ca predicau Evanghelia, ci ii vizitau pe bolnavi, catehizau copiii, mustrau pe cei gresiti si aplanau certurile, promovand armonia si dragostea frateasca. In vreme de pace, erau sustinuti prin darurile benevole ale poporului; dar, ca si Pavel, facatorul de corturi, fiecare invata o meserie sau o ocupatie prin care, daca ar fi fost necesar, sa-si asigure intretinerea. 6:26 Tinerii primeau educatie de la pastorii lor. In timp ce se dadea atentie ramurilor de cultura generala, Biblia era studiul de capetenie. Evangheliile lui Matei si ale lui Ioan erau invatate pe de rost impreuna cu multe din epistole. Erau folositi si la copierea Scripturilor. Unele manuscrise cuprindeau Biblia intreaga, altele numai parti scurte din ea, la care erau adaugate unele explicatii simple ale textului de catre aceia care erau in stare sa explice Scripturile. In felul acesta 6:27 erau scoase la iveala comorile adevarului, atata vreme ascunse de catre aceia care cautau sa se inalte mai presus de Dumnezeu. 6:28 Prin munca rabdatoare si neobosita, uneori in pesterile adanci si intunecate ale pamantului, la lumina tortelor, Sfintele Scripturi erau scrise verset dupa verset si capitol dupa capitol. Pe masura ce lucrarea inainta, vointa descoperita a lui Dumnezeu stralucea ca aurul curat; cat de stralucitoare, clara si puternica era, datorita incercarilor suferite pentru ea, numai aceia care erau angajati in aceasta lucrare isi puteau da seama. Ingeri din cer ii incurajau pe acesti lucratori credinciosi. 6:29 Satana ii indemnase pe preotii si prelatii papali sa ingroape Cuvantul adevarului sub ruinele ratacirii, ereziei si ale superstitiei; dar a fost pastrat neintinat, in modul cel mai minunat de-a lungul veacurilor de intuneric. El nu purta amprenta omului, ci pecetea lui Dumnezeu. Oamenii au fost neobositi in eforturile lor de a intuneca intelesul clar si simplu al Scripturilor si a face ca marturia lor sa se contrazica; dar, ca si curcubeul peste adancimile intunecate, Cuvantul lui Dumnezeu a rezistat furtunilor care il amenintau cu distrugerea. Asa cum o mina are ascunse in adancuri filoane bogate de aur si argint si toti care vor sa-i descopere rezervele pretioase trebuie sa sape, tot astfel Sfintele Scripturi au tezaurele adevarului care sunt descoperite numai cercetatorului staruitor, umil si care se roaga. Dumnezeu a intentionat ca Biblia sa fie o carte de invatatura pentru toata omenirea, in copilarie, tinerete si maturitate, si sa fie studiata in orice vreme. El a dat Cuvantul Sau oamenilor ca o descoperire a Sa. Orice adevar nou descoperit este o dezvaluire proaspata a caracterului Autorului sau. Studiul Scripturilor este mijlocul divin randuit sa-i aduca pe oameni intr-o legatura mai stransa cu Creatorul lor si sa le dea o cunoastere mai deslusita a vointei Sale. Ea este mijlocul de comunicare dintre Dumnezeu si om. 6:30 In timp ce valdenzii priveau temerea de Dumnezeu ca fiind inceputul intelepciunii, ei nu erau orbi fata de importanta 6:31 legaturii cu lumea, a cunoasterii oamenilor si a vietii active, pentru dezvoltarea mintii si ascutirea intelegerii. De la scolile lor din munti, unii tineri erau trimisi la institutii de invatamant din orasele Frantei sau Italiei, unde se gasea un loc mai bun pentru studiu, cugetare si observatii decat in Alpii lor natali. Tinerii trimisi acolo erau expusi ispitei, vedeau viciul, intalneau agentii tirani ai lui Satana, care le strecurau cele mai subtile erezii si cele mai primejdioase amagiri. Dar educatia lor din copilarie fusese de o asa maniera, incat ii pregatise pentru toate acestea. 6:32 In scolile in care mergeau, ei nu trebuiau sa-si faca nici un confident. Vesmintele lor erau astfel pregatite, incat sa ascunda cea mai mare comoara a lor - manuscrisele pretioase ale Scripturilor. Acestea, ca rod al lunilor si anilor de truda, erau purtate cu ei si, oriunde puteau face lucrul acesta fara sa trezeasca banuiala, aduceau cu atentie unele parti din ele in calea acelora ale caror inimi pareau deschise sa primeasca adevarul. Pe genunchii mamelor lor, tinerii valdenzi fusesera pregatiti avand in vedere acest scop; ei au inteles lucrarea lor si au indeplinit-o cu credinciosie. In aceste institutii de invatamant, erau castigati multi convertiti la credinta adevarata si adesea se dovedea ca principiile ei patrundeau in toata scoala; chiar conducatorii papali nu puteau, prin cercetarea cea mai minutioasa, sa mearga pana la izvorul acestei asa numite erezii stricacioase. 6:33 Duhul lui Hristos este un duh misionar. Prima dorinta a unei inimi renascute este sa-i aduca si pe altii la Mantuitorul. Acesta era spiritul crestinilor valdenzi. Ei socoteau ca Dumnezeu cerea mai mult de la ei decat numai sa pastreze adevarul in curatia lui in propriile biserici; ca asupra lor zacea o raspundere solemna, de a face ca lumina sa straluceasca si pentru aceia care se gaseau in intuneric; prin puterea mare a Cuvantului lui Dumnezeu, ei au cautat sa rupa sclavia pe care Roma o impusese. Pastorii valdenzi erau pregatiti ca misionari, fiecaruia care dorea sa intre in lucrare, cerandu-i-se 6:34 in primul rand sa castige o experienta ca evanghelist. Fiecare trebuia sa slujeasca trei ani intr-un camp misionar, inainte de a primi sarcina unei biserici in patrie. Aceasta slujire, care cerea in cel mai inalt grad lepadare de sine si sacrificiu, era o introducere potrivita pentru viata pastorilor din acele vremuri grele pentru sufletele oamenilor. Tinerii care primeau binecuvantarea pentru slujirea sfanta nu vedeau in fata lor perspectiva bogatiei si slavei pamantesti, ci o viata de truda si primejdie si o posibila soarta de martir. Misionarii erau trimisi doi cate doi, asa cum i-a trimis si Isus pe ucenicii Sai. Cu fiecare tanar era de obicei asociat un om in varsta si cu experienta, tanarul fiind sub calauzirea tovarasului sau, care raspundea de educatia acestuia, si de ale carui sfaturi trebuia sa tina seama. Acesti colaboratori nu erau totdeauna impreuna, dar se intalneau adesea pentru rugaciune si sfatuire, intarindu-se in felul acesta unul pe altul in credinta. 6:35 Daca ar fi facut cunoscut cuiva obiectul misiunii lor, ar fi provocat o infrangere; de aceea ascundeau cu grija adevaratul ei caracter. Fiecare pastor cunostea o meserie, iar misionarii isi aduceau la indeplinire lucrarea sub pretextul unei chemari pamantesti. De obicei, o alegeau pe aceea de negustor sau comis-voiajor. "Duceau matasuri, giuvaieruri si alte articole, pe vremea aceea nu atat de usor de gasit decat la targuri indepartate; si erau bine primiti ca negustori acolo unde ar fi fost dispretuiti ca misionari" (Wylie b.1, cap.7). In toata vremea, inimile lor erau inaltate catre Dumnezeu pentru intelepciunea de a prezenta o comoara mai valoroasa decat aurul sau pietrele pretioase. Ei purtau asupra lor, in ascuns, copii ale Bibliei, in intregime sau parti din ea; si oriunde se prezenta o ocazie, atrageau atentia clientilor la aceste manuscrise. Adesea se trezea in felul acesta un interes de a citi Cuvantul lui Dumnezeu, si unele parti erau lasate cu bucurie acelora care doreau sa-l primeasca. 6:36 Lucrarea acestor misionari a inceput pe campiile si vaile de la poalele muntilor, dar s-a raspandit cu mult peste aceste hotare. Cu picioarele goale, 6:37 in vesminte de proasta calitate si prafuite datorita calatoriei, asa cum erau si acelea ale Mantuitorului lor, ei strabateau marile orase si patrundeau in tari indepartate. Pretutindeni raspandeau samanta pretioasa. In urma lor rasareau biserici, iar sangele martirilor marturisea in favoarea adevarului. Ziua lui Dumnezeu va descoperi secerisul bogat de suflete, stranse in granar prin lucrarea acestor oameni credinciosi. Acoperit si tacut, Cuvantul lui Dumnezeu isi facea drum prin crestinatate si intalnea o primire bucuroasa in caminele si inimile oamenilor. 6:38 Pentru valdenzi, Scripturile nu erau numai un raport al procedeelor lui Dumnezeu cu oamenii din vechime si o descoperire a raspunderilor si datoriilor prezentului, ci si o descoperire a primejdiilor si slavei viitoare. Ei credeau ca sfarsitul tuturor lucrurilor nu era prea departe, iar cand studiau Biblia cu rugaciune si lacrimi, erau si mai adanc impresionati de declaratiile ei pretioase si de datoria lor de a face cunoscut si altora adevarurile ei mantuitoare. Ei vedeau Planul de Mantuire clar descoperit in paginile sfinte si gaseau mangaiere, nadejde si pace in credinta in Isus. Cand lumina ilumina intelegerea lor si le umplea inimile de bucurie, ei tanjeau de dorul ca razele ei sa straluceasca asupra acelora care erau in intunericul ratacirii papale. 6:39 Ei vedeau ca, sub conducerea papei si a preotilor, multimile incercau zadarnic sa obtina iertarea, chinuindu-si trupurile pentru pacatul sufletelor lor. Invatati sa creada ca faptele lor bune ii vor mantui, ei priveau continuu asupra lor, mintile lor preocupandu-se de starea lor pacatoasa, vazandu-se expusi maniei lui Dumnezeu, chinuindu-si sufletul si trupul, si totusi negasind nici o usurare. In felul acesta sufletele constiincioase erau legate de invataturile Romei. Mii de oameni isi paraseau prietenii si rudele si-si petreceau viata in celulele manastirilor. Prin posturi repetate si prin biciuiri crude, prin vegheri in miez de noapte, zacand intinsi timp de ore apasatoare pe pietre reci si umede, in locuinta lor mohorata, prin pelerinaje lungi, prin pocainta umilitoare si chinuri inspaimantatoare, mii de oameni cautau in zadar sa-si gaseasca pacea constiintei. Apasati de sentimentul pacatului si 6:40 urmariti de frica maniei unui Dumnezeu razbunator, multi sufereau pana cand natura istovita ceda si fara nici o raza de lumina sau de nadejde erau coborati in mormant. 6:41 Valdenzii se straduiau sa franga acestor suflete flamande painea vietii, sa le prezinte soliile de pace din fagaduintele lui Dumnezeu si sa-i indrepte spre Hristos ca fiind singura lor nadejde de mantuire. Invatatura ca faptele bune pot face ispasire pentru calcarea Legii lui Dumnezeu ei sustineau ca se intemeiaza pe ratacire. Increderea in meritele omenesti umbreste iubirea nemarginita a lui Hristos. Isus a murit ca jertfa pentru om, deoarece neamul omenesc cazut nu putea face nimic care sa-l recomande inaintea lui Dumnezeu. Meritele unui Mantuitor rastignit si inviat constituie temelia credintei crestine. Dependenta omului de Hristos este tot atat de reala si legatura lui cu El trebuie sa fie tot atat de stransa ca si a bratului de corp sau ca a unei mladite cu butucul de vie. 6:42 Invataturile papilor si preotilor ii condusesera pe oameni sa priveasca caracterul lui Dumnezeu si chiar al lui Hristos ca fiind aspru, posomorat si respingator. Mantuitorul era prezentat ca fiind lipsit de simpatie fata de starea decazuta a omului, incat trebuia sa fie invocata mijlocirea preotilor si a sfintilor. Aceia ale caror minti fusesera iluminate de Cuvantul lui Dumnezeu se straduiau sa-L prezinte acestor suflete pe Hristos ca fiind Mantuitorul lor iubit si milos, stand cu bratele deschise, invitandu-i pe toti sa vina la El cu povara pacatelor, a grijilor si poverilor lor. Ei se straduiau sa indeparteze piedicile pe care Satana le ingramadise pentru ca oamenii sa nu poata vedea fagaduintele si sa vina direct la Dumnezeu, marturisindu-si pacatele si primind iertare si pace. 6:43 Misionarul valdenz descoperea cu ravna mintilor cercetatoare adevarurile pretioase ale Evangheliei. Cu precautie, el oferea parti din Scriptura, scrise cu grija. Cea mai mare bucurie a lor era sa dea nadejde sufletului indurerat de pacat, care vedea numai un Dumnezeu al razbunarii, asteptand sa execute dreptatea. Cu buze tremurande si cu ochii in lacrimi, adesea plecat pe genunchi, descoperea fratilor lui 6:44 fagaduintele pretioase care aratau pacatosului unica nadejde. In felul acesta, lumina adevarului patrundea in multe minti intunecate, indepartand norul de ceata, pana cand Soarele neprihanirii lumina inimile cu razele lui vindecatoare. Adesea era cazul ca unele pasaje ale Scripturii sa fie citite iar si iar, ascultatorul dorind sa-i fie repetate ca si cand ar fi dorit sa se asigure ca auzise corect. Deosebit de dorita era repetarea cuvintelor: "Sangele lui Isus Hristos Fiul Lui ne curateste de orice pacat" (1 Ioan 1,7); "Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica". (Ioan 3,14.15) 6:45 Multi ramasesera neamagiti de pretentiile Romei. Ei vedeau cat de zadarnica este mijlocirea oamenilor sau a ingerilor in favoarea pacatosului. Cand lumina adevarata rasarea in mintea lor, ei exclamau cu bucurie: "Hristos este preotul meu; sangele Lui este jertfa mea; altarul Sau este marturisirea mea". Ei se incredeau cu totul in meritele lui Isus, repetand cuvintele: "Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu". (Evrei 11,6). "Nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, prin care trebuie sa fie mantuiti." (Fapte 4,12) 6:46 Asigurarea iubirii unui Mantuitor parea prea greu de crezut pentru unele din aceste suflete lovite de furtuna pacatului. Atat de mare era usurarea pe care o adusese, ca un potop de lumina revarsat asupra lor, incat pareau rapiti in ceruri. Mainile lor erau puse cu incredere in mana lui Hristos; picioarele lor erau bine fixate pe Stanca Veacurilor. Orice teama de moarte era alungata. Acum puteau sa doreasca temnita si rugul, daca prin acestea puteau onora numele Rascumparatorului lor. 6:47 Cuvantul lui Dumnezeu era adus astfel in locuri tainice si citit uneori unui singur suflet, alteori unor grupe mici care tanjeau dupa lumina si adevar. Adesea, toata noaptea era petrecuta in felul acesta. Atat de mare era mirarea si admiratia ascultatorilor, incat solul milei 6:48 deseori era rugat sa-si intrerupa citirea pana ce mintea putea prinde vestile mantuirii. Adesea se puteau auzi rostindu-se cuvinte ca acestea: "Va primi oare Dumnezeu jertfa mea? Imi va zambi El cu bunavointa? Ma va ierta oare?" Apoi era citat raspunsul: "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna". (Matei 11,28) 6:49 Credinta prindea fagaduinta si se auzea raspunsul plin de bucurie: "Nu mai sunt necesare pelerinaje lungi; nici calatorii obositoare catre locurile sfinte. Pot veni la Isus chiar asa cum sunt, pacatos si nesfant, si El nu va dispretui rugaciunea de pocainta: 'Iertate iti sunt pacatele.' Ale mele, chiar si ale mele pot fi iertate!" 6:50 Un val de bucurie sfanta inunda inima, iar numele lui Isus era preamarit prin cuvinte de lauda si multumire. Acele suflete fericite se reintorceau in caminele lor pentru a raspandi lumina, pentru a repeta si altora, cat puteau mai bine, experienta lor cea noua; si anume ca ei descoperisera Calea vie si adevarata. Era o putere stranie si solemna in cuvintele Scripturii care vorbeau direct inimilor acelora care flamanzeau dupa adevar. Acesta era glasul lui Dumnezeu si el aducea convingere acelora care il auzeau. 6:51 Solul adevarului isi vedea apoi de drum, dar infatisarea lui umila, sinceritatea lui, seriozitatea si ardoarea lui adanca erau subiecte des remarcate. In multe cazuri, ascultatorii nici nu intrebau de unde vine sau unde merge. Fusesera atat de coplesiti, la inceput de surpriza, iar dupa aceea de recunostinta si de bucurie, incat nu se gandisera sa-l intrebe. Cand il rugasera sa-i insoteasca in caminele lor, el le raspunsese ca trebuie sa viziteze oile pierdute ale turmei. Ei se intrebau: Fusese oare un inger din cer? 6:52 In multe cazuri solul adevarului nu mai era revazut. Lua drumul spre alte tari, sau isi ducea viata in vreo temnita necunoscuta, sau poate oasele lui 6:53 albeau pe locul unde marturisise pentru adevar. Dar cuvintele pe care le lasase in urma nu puteau fi distruse. Ele isi faceau lucrarea in inimile oamenilor; rezultatele lor binecuvantate vor fi cunoscute pe deplin numai la judecata. 6:54 Misionarii valdenzi au invadat imparatia lui Satana, dar puterile intunericului s-au trezit la o veghere mai atenta. Toate straduintele pentru inaintarea adevarului erau urmarite de printul raului si el provoca temeri agentilor lui. Conducatorii papali au vazut o prevestire a unei primejdii pentru cauza lor datorita lucrarii acestor calatori umili. Daca lumina adevarului ar fi fost lasata sa straluceasca neimpiedicata, ea ar fi alungat norii grei de ratacire care ii inconjurau pe oameni. Ea urma sa indrepte mintea oamenilor numai spre Dumnezeu si pana la urma avea sa distruga suprematia Romei. 6:55 Chiar si numai existenta acestui popor, care tinea credinta bisericii din vechime, era o marturie permanenta cu privire la apostazia Romei si de aceea provoca cea mai mare ura si persecutie. Refuzul lor de a renunta la Scriptura era de asemenea o jignire pe care Roma nu o putea ingadui. Ea s-a hotarat sa-i stearga de pe pamant. Acum au inceput cruciadele cele mai teribile impotriva poporului lui Dumnezeu din caminul sau de munte. Inchizitorii au fost pusi pe urmele lor, iar scena cu nevinovatul Abel cazand inaintea criminalului Cain se repeta deseori. 6:56 Mereu si mereu erau lasate in paragina tarinele lor fertile, locuintele si bisericile lor erau distruse, astfel ca acolo unde odinioara fusesera campuri infloritoare si casele unor oameni nevinovati, harnici, ramanea numai un pustiu. Asa cum fiara lacoma se infurie si mai tare gustand sangele, la fel mania papistasilor era aprinsa catre o mai mare intensitate datorita suferintelor victimelor. Multi dintre acesti martori, pentru o credinta adevarata, erau haituiti peste munti si vanati in vaile unde se ascundeau, impresurati in paduri dese si pe culmi stancoase. 6:57 Nici o acuzatie nu putea fi adusa impotriva caracterului moral al acestei clase proscrise. Chiar vrajmasii lor ii declarau a fi un popor pasnic, linistit, credincios. Cea mai mare vina era aceea 6:58 ca nu se inchinau lui Dumnezeu dupa cum vroia papa. Pentru aceasta crima, asupra lor erau ingramadite toate umilintele, insultele si chinurile pe care oamenii sau demonii le puteau inventa. 6:59 Cand Roma a fost hotarata sa extermine secta cea urata, papa a emis o bula, prin care-i condamna ca eretici, si i-a dat la moarte (vezi note suplimentare). Nu erau acuzati ca lenesi, necinstiti sau tulburatori ai ordinii; ci se declara ca aveau o aparenta de evlavie si sfintenie care amagea "oile turmei adevarate". De aceea papa a poruncit ca "acea secta rautacioasa si nesuferita sa fie strivita ca serpii veninosi daca refuza sa se lepede" (Wylie, b.16, cap.1). Se astepta acest potentat infumurat sa se intalneasca iarasi cu aceste cuvinte? Stia el ca erau inregistrate in cartile cerului pentru a fi confruntat cu ele la judecata? "Ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din cei mai neinsemnati frati ai Mei", a spus Isus, "Mie Mi le-ati facut." (Mat. 25,40) 6:60 Aceasta bula ii chema pe toti membrii bisericii sa se uneasca intr-o cruciada impotriva ereticilor. Ca o incurajare pentru a se angaja in aceasta lucrare cruda, ea "scutea de toate pedepsele si penalizarile ecleziastice generale si personale; ea ii elibera pe toti aceia care se uneau in cruciada de toate juramintele pe care le-ar fi facut; ea legaliza titlul lor asupra oricarei proprietati pe care ar fi dobandit-o ilegal; si fagaduia iertarea tuturor pacatelor lor pentru aceia care ar fi omorat vreun eretic. Aceasta bula anula toate contractele facute in favoarea valdenzilor, poruncea tuturor slujitorilor lor sa-i paraseasca si interzicea tuturor sa le dea vreun ajutor de orice fel ar fi fost si imputernicea pe toti sa le ia in stapanire proprietatile". (Wylie, b.16, cap.1). Acest document descopera cu claritate spiritul care lucra in spatele scenei. In acesta se aude racnetul balaurului, si nu glasul lui Hristos. 6:61 Conducatorii papali n-au vrut sa modeleze caracterul lor dupa marele standard al Legii lui Dumnezeu, ci si-au ridicat un standard care sa li se potriveasca si s-au hotarat sa-i oblige pe toti sa se conformeze lui pentru ca asa voia Roma. Au avut loc cele mai ingrozitoare tragedii. Preotii si papii corupti si hulitori faceau 6:62 lucrarea pe care le-o incredintase Satana. Mila nu avea loc in firea lor. Acelasi spirit care Il rastignise pe Hristos si ii ucisese pe apostoli, acelasi care il provocase pe Nero cel setos de sange impotriva celor credinciosi din zilele sale era la lucru pentru a curata pamantul de aceia care erau iubiti de Dumnezeu. 6:63 Persecutiile care au bantuit timp de multe veacuri peste acest popor temator de Dumnezeu au fost suportate de acestia cu o rabdare si cu o hotarare care L-au onorat pe Rascumparatorul lor. In ciuda cruciadelor pornite impotriva lor si a macelului salbatic la care au fost supusi, ei au continuat sa-si trimita misionarii pentru a imprastia adevarul pretios. Erau vanati si omorati; dar sangele lor uda samanta semanata, care nu inceta sa aduca roade. In felul acesta, valdenzii au depus marturie pentru Dumnezeu cu multe veacuri inainte de nasterea lui Luther. Imprastiati prin multe tari, ei au semanat semintele Reformei care a inceput in vremea lui Wycliffe, a crescut si s-a adancit in zilele lui Luther si trebuie sa fie dusa mai departe pana la incheierea timpului de catre aceia care sunt gata sa sufere toate lucrurile pentru "Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Isus Hristos". (Apoc. 1,9) |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: