5:43 Dar "miezul zilei papalitatii a fost miezul noptii lumii" (J.A.Wylie, The History of Protestantism, b.1, cap.4). Sfintele Scripturi erau aproape necunoscute nu numai de catre popor, ci si de catre preoti. Ca si fariseii din vechime, conducatorii papali urau lumina care le descoperea pacatele. Legea lui Dumnezeu, masura neprihanirii, fiind indepartata, ei exercitau puterea fara masura si practicau viciul fara frau. Inselatoria, avaritia si desfraul abundau. Oamenii nu se dadeau inapoi de la nici o crima prin care puteau sa castige avere sau pozitie. Palatele papilor si ale prelatilor erau scenele celor mai salbatice dezmaturi. Unii dintre pontifii care domneau erau vinovati de crime atat de revoltatoare, incat conducatorii pamantesti au incercat sa-i detroneze pe acesti demnitari ai bisericii, ca fiind monstri prea josnici pentru a mai putea fi ingaduiti. Timp de veacuri, Europa n-a facut nici un progres in literatura, arte sau civilizatie. O paralizie morala si intelectuala cazuse peste crestinatate.