45:14 Teoria istorica dezvoltata in "Donatie" este larg discutata in lucrarea cardinalului Mannig's The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ, London, 1862. Argumentele in favoarea "Donatiei" au fost de tip scolastic, iar posibilitatea falsificarii n-a fost mentionata pana la aparitia criticei istorice din secolul XV. Nicholas de Cusa a fost printre primii care au ajuns la concluzia ca, de fapt, Constantin n-a facut niciodata o astfel de donatie. Lorenzo Valla in Italia a facut o demonstratie stralucita a falsitatii ei in anul 1450. Vezi Cristopher B. Coleman's Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Constantine (New York, 1927). Timp de peste un secol insa, credinta in autenticitatea "Donatiei" si a Falselor Decrete a fost vie. De exemplu, Martin Luther la inceput a acceptat decretaliile, dar peste putina vreme i-a spus lui Eck: "Ma impotrivesc acestor decretalii"; iar lui Spalatin: "El (papa) in aceste decretalii denatureaza si rastigneste pe Hristos, adica adevarul".