Printable ModeTragedia veacurilor, 45
|
45:1 Note suplimentare 45:2 Pagina 51. Titlurile - Intr-un pasaj care este inclus in legea canonica Romano-Catolica, sau Corpus Juris Canonici, Papa Inocentiu III declara ca pontiful roman este "vicerege pe pamant, nu doar al unui simplu om, ci chiar al lui Dumnezeu"; si, intr-o nota marginala, lucrul acesta este explicat, deoarece el este viceregele lui Hristos, care este "Dumnezeu adevarat si om adevarat" (vezi Decretales Domini Gregorii Papae IX - Decretaliile Domnului Papa Grigore IX), cartea 1, De translatione Episcoporum (cu privire la mutarea episcopiilor), titlul 7, cap. 3; Corpus Juris Canonici (ed. a doua Leipzig ed. 1881) col. 99; (Paris 1612), tom. 2 Decretalii col. 205. Documentele care au constituit Decretaliile au fost adunate de Gratian, care preda la Universitatea din Bologna in jurul anului 1140. Lucrarea lui a fost editata si reeditata de Papa Grigore IX intr-o editie aparuta in anul 1234. Alte documente au aparut in anii urmatori din timp in timp, incluzand Extravagantes, adaugata spre incheierea sec. XV. Toate acestea impreuna cu Decretum al lui Gratian au fost publicate sub titlul de Corpus Juris Canonici in 1582. Papa Pius X a autorizat codificarea in legile canonice in anul 1904, iar codul care a rezultat a intrat in vigoare in anul 1918. 45:3 Pentru titlul de "Domnul Dumnezeu Papa", vezi nota explicativa cu privire la Extravagantes ale Papei Ioan XXII, titlul 14, cap. 4, Declaramus. Intr-o editie Antwerp a lucrarii Extravagantes, datata 1584, cuvintele "Dominum Deum nostrum Papam" - "Domnul Dumnezeul nostru Papa" - se intalnesc in col. 153. In editia din Paris, cu data de 1612, ele se intalnesc in col. 140. In cateva editii publicate dupa anul 1612, cuvantul Deum (Dumnezeu) a fost omis. 45:4 Pagina 46, 53. Infailibilitate - Cu privire la doctrina infailibilitatii, asa cum a fost stabilita la Conciliul Vatican din anul 1870-1871, vezi Philip Schaff. The Creeds of Christendom, vol. 2, Dogmatic Decrees of the Vatican Council, pp. 234-271, unde sunt date atat textul latin, cat si cel englez. Pentru discutie, vezi conceptia romano-catolica, The Catholic Encyclopedia, vol. 7, art. "Infallibility" de Patrick J. Toner, p. 790; James Cardinal Gibbons, the Faith of Our Fathers (Baltimore: John Murphy Company, ed. 110 din 1917), cap. 7,11. Pentru opozitia romano-catolica fata de doctrina infailibilitatii papale, vezi Johann Joseph Ignaz von Döllinger (Pseudonim "Janus") The Pope and the Council (New York: Charles Scribner's Sons 1869); si W.J. Sparrow Simpson, Roman-Catholic Opposition to Papal Infallibility (London: John Murray, 1909). Pentru conceptia necatolica, vezi George Salmon, Infallibility of the Church (London: John Murray, ed. rev. 1914). 45:5 Pagina 48. Inchinarea la icoane - "Inchinarea la icoane... a fost una din acele coruptii ale crestinatatii care si-au facut loc in biserica pe ascuns si aproape pe neobservate. Aceasta coruptie nu s-a dezvoltat dintr-o data ca alte erezii, caci in cazul acela ar fi intampinat o mustrare si o interdictie hotarata; ci inceputul s-a facut incetul cu incetul sub o aparenta placuta, asa de progresiv s-a introdus o practica dupa alta in legatura cu ea, incat biserica s-a afundat in practicarea idolatriei, nu numai fara nici o impotrivire eficienta, dar aproape fara nici un protest hotarat; si cand in cele din urma s-a facut incercarea de a o dezradacina, s-a constatat ca raul era prea adanc infipt pentru a accepta indepartarea... Trebuie mers pe urmele ei pana la tendinta idolatra a inimii omenesti si pana la inclinarea lui de a sluji creaturii in locul Creatorului... 45:6 Chipurile si picturile cu fost introduse la inceput in biserici nu pentru a li se aduce inchinare, ci mai degraba in locul cartilor, pentru a da invatatura acelora care nu puteau sa citeasca sau pentru a produce evlavie in mintea altora. Cat de mult a raspuns scopului acestuia este discutabil; dar, chiar fiind de acord ca aceasta a fost intentia pentru o vreme, in scurt timp a incetat sa mai fie asa si s-a constatat ca tablourile si chipurile aduse in biserica, in loc sa lumineze, au intunecat mai degraba mintile celor nestiutori - au injosit mai degraba decat au inaltat evlavia inchinatorului. Astfel ca, desi au urmarit sa indrepte mintile oamenilor catre Dumnezeu, ele au sfarsit prin a le intoarce de la El, la inchinarea fata de lucrurile create." - J. Mendham, The Seventh General Council, the Second of Nicaea, Introduction, p. III-VI. 45:7 Pentru un raport al lucrarilor si hotararilor celui de al doilea conciliu de la Nicea, anul 787, intrunit pentru a pune temelia inchinarii la icoane, vezi Baronius, Ecclesiastical Annals, vol. 9, p. 391-407 (Antwerp, 1612); J. Mendham, The Seventh General Council, the Second of Nicaea; Ed. Stilingfleet, Defense of the Discourse Concerning the Idolatry Practiced in the Church of Rome (London, 1686); A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers, seria a II-a, vol. 14, p. 521-587 (New York 1900); Charles J. Hefele, A History of the Councils of the Church, from the Original Documents, b. 18, cap. 1, sec. 332, 333; cap. 2, sec. 345-352 (T. and T.Clark ed. 1896), vol. 5, p. 260-304; 342-372. 45:8 Pagina 49. Legea duminicala a lui Constantin - Legea data de imparatul Constantin la 7 martie 321, cu privire la ziua de odihna, abtinerea de la munca, spune astfel: "Toti judecatorii, orasenii si muncitorii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui. Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea graului in brazde sau pentru plantarea viilor in santuri. In felul acesta, castigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta". Joseph Cullen Ayer, A.Source Book for Ancient Church History (New York: Charles Scribner's Sons 1913), div. 2, per. 1, cap. 1, sec. 59, pp. 284-285. 45:9 Originalul latin se gaseste in Codex Justiniani (codul lui Justinian), cart. 3, 45:10 titl. 12, legea 3. Legea este redata in latina si in trad. engleza in Philip Schaff's History of the Christian Church, vol. 3, perioada 3, cap. 7, sec. 75, p. 380, nota de subsol nr. 1; si in James A. Hessey's Bampton Lectures, Sunday, lecture 3, par. 1, ed. 3, ed. Murray's printing din 1866, p. 58. Vezi discutia in Schaff, la care ne-am referit mai sus; in Albert Newman, A.Manual of Church History (Philadelphia: The American Baptist Publication Society, ed. 1933), ed. rev. vol. 1, pp. 305-307; si in Le Roy E.Froom, The Prophetic Faith of Our Fathers Washington, D.C. (Review and Herald Publishing Assn, 1950),vol. 1, pp. 376- 381. 45:11 Pagina 50. Datele profetice - Un principiu important in interpretarea profetica legata de timpul profetic este principiul zi-an, si in cadrul acestui principiu, o zi profetica este un an calendaristic de timp istoric. Inainte ca israelitii sa intre in tara Canaanului, au trimis douasprezece iscoade ca sa cerceteze tara. Iscoadele au cutreierat patruzeci de zile si, la intoarcerea lor, evreii, ispaimantati de raportul lor, au refuzat sa se ridice, sa mearga si sa ocupe Tara Fagaduintei. Urmarea a fost ca Domnul a rostit asupra lor o sentinta: "Dupa cum in patruzeci de zile ati iscodit tara, tot asa patruzeci de ani veti purta pedeapsa faradelegii voastre; adica un an de fiecare zi: si veti sti atunci ce insemneaza sa-Mi retrag Eu mana de la voi" (Numeri 14,34). O metoda similara pentru calcularea timpului viitor este aratata prin profetul Ezechiel. Patruzeci de ani de pedeapsa pentru faradelegi astepta regatul lui Iuda. Domnul spusese prin profet: "Dupa ce vei ispravi aceste zile, culca-te a doua oara pe coasta dreapta, si poarta nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; iti pun cate o zi pentru fiecare an" (Ezech. 4,6). Acest principiu zi-an are o aplicabilitate insemnata in interpretarea timpului din profetia celor "doua mii trei sute de seri si dimineti" (Dan. 8,14) si a perioadei de o mie doua sute saizeci de zile, aratata in diferite alte locuri sub denumirea de "o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme" (Dan. 7,25), "42 de luni" (Apoc. 11,2; 13,5) si "1260 de zile" (Apoc. 11,3; 12,6) "si trei zile si jumatate" (Apoc. 11,9). 45:12 Pagina 52. Scrieri plasmuite - Printre documentele care in prezent sunt socotite ca fiind plasmuite, Donatia lui Constantin si Decretele Pseudo-Isidoriene sunt de importanta capitala. Donatia lui Constantin este denumirea traditionala data in vremea evului mediu unui document despre care s-a presupus ca a fost adresat de catre Constantin cel Mare Papei Silvestru I, care s-a gasit pentru prima oara intr-un manuscris parisian (Codex lat. 2777), probabil la inceputul secolului IX. Din secolul XI a fost folosit ca un argument puternic in favoarea pretentiilor papale si, ca urmare, din secolul XII a fost obiectul unei controverse viguroase. In acelasi timp, dand posibilitatea de a privi papalitatea ca fiind o intermediara intre Imperiul Roman original si cel medieval si astfel sa formeze baza teoretica a continuitatii pentru primirea legii romane in evul mediu, aceasta n-a avut o influenta mica asupra istoriei pamantesti" - The New 45:13 Schaff - Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, vol. 3 art. Donation of Constantin, p. 484-485. 45:14 Teoria istorica dezvoltata in "Donatie" este larg discutata in lucrarea cardinalului Mannig's The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ, London, 1862. Argumentele in favoarea "Donatiei" au fost de tip scolastic, iar posibilitatea falsificarii n-a fost mentionata pana la aparitia criticei istorice din secolul XV. Nicholas de Cusa a fost printre primii care au ajuns la concluzia ca, de fapt, Constantin n-a facut niciodata o astfel de donatie. Lorenzo Valla in Italia a facut o demonstratie stralucita a falsitatii ei in anul 1450. Vezi Cristopher B. Coleman's Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Constantine (New York, 1927). Timp de peste un secol insa, credinta in autenticitatea "Donatiei" si a Falselor Decrete a fost vie. De exemplu, Martin Luther la inceput a acceptat decretaliile, dar peste putina vreme i-a spus lui Eck: "Ma impotrivesc acestor decretalii"; iar lui Spalatin: "El (papa) in aceste decretalii denatureaza si rastigneste pe Hristos, adica adevarul". 45:15 Este bine stabilit ca "Donatia" este: (1) un fals, (2) lucrarea unui om sau a unei perioade, (3) plasmuitorul a folosit documente mai vechi, (4) falsul si-a avut originea in jurul anilor 752 si 778. In ceea ce ii priveste pe catolici, ei au parasit apararea autenticitatii documentului o data cu Baronius, Ecclesiastical Annals, in 1592. A se consulta pentru cel mai bun text, K.Zeumer, in the Festgabe fur Rudolf von Gneist (Berlin 1888). Tradus in Treatise al lui Coleman, la care ne-am referit mai sus, si in Ernest F.Henderson. Select Historical Documents of the Middle Ages (New York 1892), p. 319; Briefwechsel (Weimar ed.), pp. 141-161. Vezi si the New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religions Knowledge (1950), vol. 3, p. 484; F. Gregorovius, Rome in the Middle Ages, vol.2, p. 329; si Johann Joseph Ignaz von Dollinger, Fables Respecting the Popes of the Middle Ages (London 1871). 45:16 "Scrierile false" la care se refera textul cuprind si "Decretaliile Pseudo-Isidoriene", impreuna cu alte falsuri. Decretaliile Pseudo-Isidoriene sunt cu precizie scrisori nascocite, atribuite primilor Papi de la Clement (A.D. 100) pana la Grigore cel Mare (A.D. 600), incorporate intr-o colectie a secolului IX, presupunandu-se ca fiind facute de "Isidor Mercator". Numele de "Decretaliile Pseudo-Isidoriene" a fost in uz de la aparitia criticismului din secolul XV. 45:17 Pseudo-Isidor a luat ca baza a falsurilor lui colectia de canoane in vigoare, denumite Hispana Gallica Augustodunensis, reducand in felul acesta primejdia de a fi descoperite, din moment ce colectiile de canoane erau alcatuite in general prin adaugarea de material nou la cel vechi. In felul acesta, plasmuirile lui au iesit mai putin in evidenta atunci cand au fost introduse in materialul autentic. Falsitatea fabricatiilor Pseudo-Isidoriene este admisa astazi in mod incontestabil, fiind dovedita cu dovezi interne, prin cercetarea izvoarelor, a metodelor folosite si prin faptul ca acest material n-a fost cunoscut inainte de anul 852. Istoricii sunt de acord ca anii 850 sau 851 constituie data cea mai probabila pentru incheierea acestei colectii, deoarece documentul este citat pentru prima oara in The Admonitio of the capitulary of Quiercy, in 857. 45:18 Autorul acestor falsuri nu este cunoscut. S-ar putea ca sa fi emanat 45:19 de la o noua partida agresiva a bisericii care s-a format in secolul IX la Rheims, Franta. S-a cazut de acord ca episcopul Hincmar din Rheims a folosit aceste Decretalii in depozitiile sale de la Rothad of Soissons, si care a adus Decretaliile la Roma in anul 864, si le-a predat Papei Nicolae I. 45:20 Printre aceia care au pus la indoiala autenticitatea lor a fost Nicholas de Cusa (1401-1464), Charles Dumoulin (1500-1566) si George Cassender (1513-1564). Dovada irecuzabila a falsitatii lor a fost comunicata de David Biondel, 1628. 45:21 O editie mai veche este data in Migne Patrologia Latina, CXXX. Pentru cel mai vechi si mai bun manuscris, a se vedea P. Hinschius, Decretalis Pseudo-Isidorianiae at capitula Angilramni (Leipzig, 1863). A se consulta The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge (1950), vol. 9, pp. 343-345. A se vedea si H.H.Milman, Latin Christianity (vol. 9), vol. 3; Johann Joseph Ignaz von Döllinger, The Pope and the Council (1869); si Kenneth Scott Latourette, A History of the Expansion of Christianity (1939), vol. 3; The Catholic Encyclopedia, vol. 5, art. "False Decretals", si Fournier, "Etudes sur les Fausses Decretals", in Revue d'Historique Ecclesiastique (Louvain) vol. 7 (1906) si vol. 8 (1907). 45:22 Pagina 56. Dictatul lui Hildebrand - (Grigore VII) Pentru traducerea latina originala a se vedea Baronius, Annales Eclesiastici, an. 1076, vol. 17, pp. 405, 406 a editurii din Paris 1869; si Monumenta Germaniae Historica Selecta, vol. 3, p. 17. Pentru traducerea engleza, vezi Frederic A. Ogg, Source Book of Medieval History (New York: American Book Co. 1907) cap. 16, sec. 45, pp. 262-264; si Oliver J. Thatcher si Edgar H. Mc.Neal, Source Book for Medieval History (New York: Charles Scribner's Sons, 1905), sec. 3, fisa 65, pp. 136-139. 45:23 Pentru discutarea temeiului Dictatului, vezi James Bryce, The Holy Roman Empire, rev. ed. cap. 10; si James W.Thompson si Edgar N. Johnson, An Introduction to Medieval Europa, 300-1500, p. 377- 380. 45:24 Pagina 55. Purgatoriul - Dr. Joseph Faa Di Bruno defineste purgatoriul astfel: "Purgatoriul este o stare de suferinta dupa viata aceasta, in care sunt retinute - pentru un timp - acele suflete care, despartindu-se de aceasta viata, dupa ce pacatele lor de moarte au fost iertate, iertati de vinovatia si pedeapsa vesnica ce li se cuvenea; dar care mai au de suferit si o pedeapsa temporara pentru pacatele lor, ca si acele suflete care parasesc lumea, facan-du-se vinovate de pacate ce pot fi iertate" - Catholic Belief (1884 ed.; imprimatur Archbishop of New York), p. 196. 45:25 Vezi si K.R. Hagenbach Compendium of the History of Doctrines (T. and T.Clark ed.), vol. 1, pp. 234-237, 405,408; vol. 2, pp. 135-150, 308, 309; Charles Elliot, Delineation of Roman Catholicism, b. 2, cap. 12; The Catholic Encyclopedia, vol. 12, art. "Purgatoriul". 45:26 Indulgentele - Pentru o istorie amanuntita a doctrinei indulgentelor, a se vedea Mandell Creighton, A History of the Papacy From the Great 45:27 Schism to the Sack of Rome (London: Longmans, Green and Co. 1911), vol. 5, pp. 56-64, 71; W. H.Kent, "Indulgences", The Catholic Encyclopedia, vol. 7, pp. 783- 789; H.C.Lea, A History of Auricular Confession and Indulgences in the Latin Church (Philadelphia: Lea Brothers and Co., 1896); Thomas M.Lindsay, A History of the Reformation (New York Charles Scribner's Sons 1917), vol. 1, pp. 216-227; Albert Henry Newman, A Manual of Church History (Philadelphia: the American Baptist Publication Society, 1953), vol. 2, pp. 53,54,62; Leopold Ranke, History of the Reformation in Germany (editia a 2-a, London, 1845, tradusa de Sarah Austin, vol. 1, pp. 331, 335-337, 343-346); Preserved Smith, The Age of the Reformation (New York: Henry Holt and Company, 1920), pp. 23-25,66. 45:28 Cu privire la operele cu caracter practic ale invataturii despre indulgente in perioada Reformei, vezi o lucrare de Dr. C. Lea, intitulata Indulgentele in Spania, publicata in Papers of the American Society of Church History, vol. 1, pp. 129-171. Despre valoarea acestei informatii suplimentare Dr. Lea spune in paragraful din introducere: "Netulburata de controversa care a izbucnit intre Luther, Dr.Eck si Silvester Prierias, Spania a continuat linistita sa urmeze caile vechi si batatorite si ne ofera documente oficiale incontestabile, care ne ajuta sa examinam problema in lumina ei curata a istoriei." 45:29 Pagina 56. Liturghia - Pentru invatatura cu privire la liturghie, asa cum s-a stabilit la conciliul din Trent, vezi The Canons and Decrees of the Council of Trent in Philip Schaff, Creeds of Christendom, vol.2, pp. 126-139, unde sunt date atat textul latin, cat si cel englez. Vezi si H. G. Schreder, Canons and Decrees of the Council of Trent (St. Louis, Missouri: B.Herder, 1941). 45:30 Pentru discutiile despre liturghie, vezi The Catholic Encyclopedia vol.5, art. "Eucharist", de Joseph Pohle, pl.572; Nikolaus Gihr, Holy Sacrifice of the Mass, Dogmatically, Liturgically, Ascetically, Explained, a 12-a editie (St. Louis, Missouri; B. Herder, 1937); Josef Andreas Jungmann The Mass of the Roman Rite, Its Origins and Development, tradusa din l. Germana de Francis A. Brunner (New York: Benziger Bros, 1951). Pentru conceptia noncatolica, vezi John Calvin, Institutes of the Christian Religion, b.4, cap.17, 18; si Edward Bouverie Pusey, The Doctrine of the Real Presence (Oxford, England: John H. Parker, 1855). 45:31 Pagina 62. Traducerile valdenze ale Bibliei - Cu privire la descoperirile recente ale manuscriselor valdenze, vezi M. Esposito, "Sur quelques manuscrits de l'anciene literature des Vaudois du Piemont", in Revue d'Historique Ecclesiastique (Louvain, 1951), p.130; F.Jostes, "Die Waldenserbibeln", in Historisches Jahrbuch, 1894; D. Lortsch, Historie de la Bible en France (Paris, 1910), cap.10. 45:32 O scriere clasica, facuta de unul dintre "barbosii" valdenzi, Jean Leger, este Historie Generale des Elises Evangeliques des Vallées de Piemont (Leyden, 1669), care a fost scrisa in vremea marilor persecutii si contine informatii de mana intai cu sublinieri. 45:33 Pentru literatura textelor valdenze, vezi A. de Stefano, Civilta Medioevale (1944); and Riformatori ed eretici nel medioeve (Palermo 1938); J.D. Bounous, The Waldensian Patois of Pramol (Nashville, 1936); and A. Dondaine, Archivum Fratrum Praedicatorum (1946). 45:34 Pentru istoria valdenzilor, unele dintre lucrarile cele mai recente si mai demne de incredere sunt: E. Comba, History of the Waldenses in Italy (vezi editia italiana publicata la Torre Pellice, 1934); E. Gebhart, Mystics and Heretics (Boston 1927); G. Gonnet, Il Valdismo Medioevale, Prolegoment (Torre Pellice, 1935); si Jalla, Histoire des Vaudois et leurs colonies (Torre Pellice, 1935). 45:35 Pagina 67. Sabatul printre Valdenzi - Sunt scriitori care au sustinut ca valdenzii au facut o practica generala din pazirea Sabatului zilei a saptea. Aceasta conceptie a izvorat din surse care in originalul latin ii descriu pe valdenzi ca pe unii care pazeau dies dominicalis, sau ziua Domnului (duminica), dar care printr-o practica ce-si are originea in reforma cuvantul duminica a fost tradus prin "Sabat". 45:36 Dar exista o dovada istorica pentru pazirea Sabatului zilei a saptea printre valdenzi. Un raport al Inchizitiei in fata careia au fost adusi unii valdenzi din Moravia, in mijlocul secolul XV, declara ca printre valdenzi "nu putini, desigur, sarbatoresc Sabatul 45:37 impreuna cu iudeii". - Johann Joseph Ignaz von Döllinger, Beitrage zur Sektengeschichte des Mittelalters (Rapoarte asupra istoriei sectelor din evul mediu), München 1890, ed. a 2-a p. 661. Nu poate fi nici o indoiala, desigur, ca aceasta sursa indica pazirea Sabatului zilei a saptea. 45:38 Pagina 74. Edictul impotriva Valdenzilor - O parte considerabila a textului bulei papale emise de Inocentiu VIII, in 1487, impotriva valdenzilor (originalul careia se gaseste in Biblioteca Universitatii din Cambridge) este redat intr-o traducere engleza in John Dowling's History of Romanism (1871), b. 6, cap.5, sec.62. 45:39 Pagina 82. Wycliffe - Istoricul descopera ca numele lui Wycliffe are multe forme de pronuntare. Pentru o cercetare completa a acestora, vezi J. Dahmus, The Prosecution of John Wyclyffe (New Haven: Yale University Press, 1952), p.7. 45:40 Pagina 83. Infailibilitatea - vezi nota pentru p.50. 45:41 Pentru textul original al bulelor papale emise impotriva lui Wycliffe impreuna cu traducerea engleza vezi J.Dahmus, The Prosecution of John Wycliffe (New Haven: Yale University Press, 1952), pp.35-49, si John Foxe, Acts and Monuments of the Church (London: Pratt Townsend. 1870), vol.3, pp.4-13. 45:42 Pentru un sumar al acestor bule trimise arhiepiscopului de Canterbury, Regelui Edward si cancelarului Universitatii din Oxford, vezi Merle d'Aubigné, The History of the Reformation in the Sixteenth Century (London: Blackie and Son, 1885); vol.4 div. 7, p.93; August Neander, General 45:43 History of the Christian Church (Boston: Crocker and Brester, 1862), vol.5, pp.146-147; George Sargeant, History of the Christian Church (Dallas: Frederick Publishing House, 1948). p.323; Gotthard V. Lechler, John Wycliffe and His English Precursors (London: The Religius Tract Society, 1878), pp.162-164; Philip Schaff, History of the Christian Church (New York: Charles Scribner's Sons, 1915), vol.5, pt.2, p.317. 45:44 Pagina 101. Conciliul din Constanta - O sursa primara cu privire la Consiliul de la Constanta este Richendal Ulrich, Das Concilium so zu Constanz gehalten ist worden (Augsburg, 1483, Incun.). Un studiu interesant, recent, al acestui text intemeiat pe "Aulendorf Codex" se gaseste in Colectia Spencer din Biblioteca publica din New York, editata de Karl Kup. Ultrich von Richental's Chronicle of the Council of Constance (New York, 1936). Vezi si H. Finke (ed.), Acta Concilii Constanciensis (1896), vol.I; Hefele, Conciliengeshichte (9 vol.), vol.6, 7; L. Mirbt, Quellem zur Geschihte des Papsttums (1934); Milman, Latin Christianity, vol.7, p.426-524; Pastor, The History of the Popes (34 vols.), vol.1, p.194. 45:45 Publicatii mai recente despre Conciliu sunt K.Zähringer, Das Kardinal, Kollegium auf dem Konstanzer Conzil (Münster, 1935); The F. Grogau, The Conciliar Theory as It Manifested Itself at the Council of Constance (Washington, 1949); Fred A. Kremple, Cultural Aspects of the Council of Constance and Basel (Ann Arbor, 1955); John Patrick McGowan, d'Aily and the Council of Constance (Washington: Catholic University 1936). 45:46 Pentru Jan Hus vezi John Hus, Letters, 1904; E.J. Kitts, Pope John XXIII, and Master John Hus (London, 1910); D.S. Schaff, John Hus (1915); Schwarze, John Hus (1915); and Mathew Spinka, John Hus and the Czech Reform (1941). 45:47 Pagina 237 . Iezuitii - Pentru o declaratie cu privire la originea, principiile si telurile "Societatii lui Isus", asa cum au fost subliniate de membrii acestui ordin, vezi o lucrare intitulata Concerning Jesuits, editata de Rev. John Gerard, S.J., si publicata la Londra in anul 1902 de Societatea Adevarului Catolic. In aceasta lucrare se spune: "Resortul intregii organizatii a societatii este un spirit de totala ascultare. Fiecare, scrie Sf.Ignatiu, sa fie convins ca toti aceia care traiesc in ascultare ar trebui sa se lase miscati si calauziti de providenta divina prin superiorii lor, ca si cum ar fi un trup mort care se lasa purtat oriunde si sa fie tratat oricum, sau ca toiagul unui batran de care se slujeste si care-l tine in mana cum vrea". 45:48 Aceasta supunere absoluta este innobilata de motivul ei si trebuie sa fie, continua intemeietorul... prompta, cu bucurie si staruitoare... ascultatorul religios implineste cu bucurie ceea ce i-au incredintat superiorii lui pentru binele general, asigurat ca prin aceasta el corespunde in adevar vointei divine". The Contess R. de Courson in Concerning Jesuits, Pagina. 6. 45:49 Vezi si L.E.Dupin, A.Compendious History of the Church, cent. 16, cap. 33, (London, 1713, vol. 4, p. 132-135); Mosheim, Ecclesiastical History, cent. 16, sec. 3, p.1, cap.1, par.10 (inclusiv nota); The Encyclopedia Britanica (ed. 9-a), art. "Iezuitii". C.Paroissen, The Principles of the Jesuits, Developed in a collection of Extracts From Their Own Authors (London, 1860 - an earlier edition appeared in 1839); W.C.Cartwright, The Jesuits, Their Constitution and Teaching (London, 1876); E.L.Taunton, The History of the Jesuits in England, 1580-1773 (London, 1901). 45:50 Vezi si H.Boemer, The Jesuits (traducere dupa The German, Philadelphia, Castle Press, 1928); E.Goetheim, Ignatius Loyola and the Gegenreformation (Halle, 1895); T.Campbell, The Jesuits, 1534-1921 (New York, 1922); E.L.Taunton, The History of the Jesuits in England, 1580-1773 (London, 1901). 45:51 Pagina 238. Inchizitia - Pentru punctul de vedere romano-catolic, vezi The Catholic Encyclopedia, vol.8, art. "Inchizitia" de Joseph Blötzer, p.26; si E.Vacandard, The Inquisition: A Critical and Historical Study of the Coercive Power of the Church (New York: Longmans, Green and Company, 1908). 45:52 Pentru conceptia anglo-catolica vezi Hoffman Nickerson, The Inquisition: A Political and Military Study of Its Establishment. Pentru conceptia noncatolica vezi Philip Van Limborch, History of the Inquisition, Henry Charles Lea, A History of the Inquisition of the Middle Ages, 3 vol. A History of the Inquisition of Spain, 4 vols. si The Inquisition in the Spanish Dependencies; si H.S.Turberville. Medieval Heresy and the Inquisition (London: C.Lockwood si Son, 1920 - o conceptie intermediara). 45:53 Pagina 271. Cauzele Revolutiei Franceze - Cu privire la consecintele indepartate ale lepadarii Bibliei si a religiei Bibliei de catre poporul Frantei, vezi H.von Sybel, History of the French Revolution, b.5, cap.1, par., 3-7; Henry Thomas Buckle, History of Civilization in England, cap. 8, 12.14 (New York, 1895, vol.I, p. 364-366, 369-371,437, 540, 541, 550), Blackwood's Magazine, vol.34, nr.215 (November, 1833), p.739; J.G.Lorimer, An Historical Sketch, of the Protestant Church in France, cap.8, par. 6.7. 45:54 Pagina 272. Eforturi de a suprima si de a distruge Biblia - Conciliul din Toulouse care s-a intrunit aproximativ pe vremea cruciadei impotriva albigenzilor a hotarat: "Interzicem posedarea de catre laici a copiilor Vechiului si Noului Testament... le interzicem cu strictete sa aiba cartile de mai sus in dialectul local. Lorzii districtelor sa caute cu grija pe eretici in locuinte, in colibe si in paduri, chiar si adaposturile lor subterane sa fie distruse" - Concil. Tolosanum, Pope Grigory IX, Anno, chr, 1229, Canons 14 and 2. Acest Conciliu s-a tinut pe vremea cruciadei impotriva albigenzilor. 45:55 "Aceasta molima (Biblia) a luat o asa amploare, incat unii oameni 45:56 si-au randuit preoti dintre ei, si chiar unii evanghelisti care au denaturat si au distrus adevarul Evangheliei si au facut evanghelii noi pentru scopurile lor... (ei stiu ca) predicarea si explicarea Bibliei este cu totul interzisa membrilor laici" - Acts of Inquisition, Philip van Limborach, History of the Inquisition, cap.8. 45:57 Conciliul din Tarragona, 1234, a hotarat ca "Nimeni sa nu aiba cartile Vechiul si Noului Testament in limba romanica si daca cineva le are, trebuie sa le predea episcopului local in termen de opt zile dupa promulgarea acestui decret, pentru a fi arse, fie ca este cleric sau laic, altfel va fi suspectat pana se va fi curatit de orice banuiala". - D.Lortsch, Histoire de la Bible en France, 1910, p.14. 45:58 La Conciliul din Constanta in anul 1415, Wycliffe a fost condamnat post-mortem de Arundel, arhiepiscopul de Canterbury, ca fiind "un ticalos otravit de erezia condamnabila care a inventat o noua traducere a Bibliei in limba lui materna". 45:59 Opozitia Bisericii Romano-Catolice fata de Biblie a continuat de-a lungul veacurilor si a crescut in mod deosebit pe vremea infiintarii Societatii Biblice. La 8 decembrie 1866, Papa Pius IX in enciclica lui Quanta cura, a publicat expunerea a optzeci de rataciri sub zece titluri diferite. Sub titlul IV, gasim enumerate: "Socialism, comunism, societati clandestine, societati biblice... ciume de acest fel trebuie distruse prin toate mijloacele posibile". 45:60 Pagina 285. Domnia teroarei - Pentru o introducere scurta si demna de incredere in istoria Revolutiei Franceze vezi L.Gershoy, The French Revolution (1932); G.Lefevre, The Coming of the French Revolution (Princeton, 1947); and H.von Sybel, History of the French Revolution (1869), 4 vols. 45:61 Monitorul Oficial era ziarul guvernamental pe vremea revolutiei si era o sursa primara, continand un raport autentic cu privire la hotararile Adunarilor, textele complete ale documentelor etc. A fost retiparit. Vezi si A.Aulard, Christianity and the French Revolution (London, 1927), in care raportul este continuat pana in anul 1802 - un studiu excelent; W.H.Jervis, The Gallican Church and the Revolution (London, 1882), o lucrare sub ingrijirea unui anglican, dar care manifesta preferinta pentru catolicism. 45:62 Cu privire la relatia intre biserica si stat, in Franta, in timpul Revolutiei Franceze, vezi Henry H.Walsh, The Concordate of 1801; A study of Nationalism in Relation to Church and State (New York, 1933); Charles Ledre, L'Eglise de France souls la Revolution (Paris, 1949). 45:63 Unele studii contemporane cu privire la insemnatatea religioasa a Revolutiei apartin urmatorilor: G.Chais de Sourcesol. Le Livre des Manifestes (Avignon 1800), in care autorul a incercat sa acrediteze cauzele izbucnirii, precum si insemnatatea ei religioasa etc.); James Bicheno, The Signs of the Times (London, 1794); James Winthrop, A. Systematic Arrangement of Several Scripture Prophecies Relating to Antichrist; With Their Application to the Course of History 45:64 (Boston, 1795); si Lathrop, The Prophecy of Daniel Relating to the Time of the End (Springfield, Massachusetts, 1811). 45:65 Pentru starea bisericii in timpul Revolutiei vezi W.M.Sloan, The French Revolution and Religious Reform (1901); P.F.La Gorce, Histoire Religieuse de la Revolution (Paris, 1909). 45:66 Pentru legaturile cu papalitatea vezi G.Bourgin, La France et Rome de 1788-1797 (Paris, 1808), intemeiata pe colectiile secrete ale Vaticanului; A.Latreille, L'Eglise Catholique et la Revolution (Paris, 1950), indeosebi intereseaza Pius VI si criza religioasa, 1775-1799. 45:67 Cu privire la protestanti in timpul Revolutiei, vezi Pressenssé (ed.) The Reign of Terror (Cincinnati, 1869). 45:68 Pagina 285. Masele Si clasele privilegiate - Cu privire la conditiile sociale care predominau in Franta inainte de perioada Revolutiei vezi H. von Holst, Lowell Lectures on the French Revolution, lecture 1; si Taine, Ancien Regime, and A.Young, Travels in France. 45:69 Pagina 288. Razbunarea - Pentru alte amanunte cu privire la caracterul razbunator al Revolutiei Franceze vezi Thos, H.Gill, The Papal Drama, b.10; Edmond de Pressensé, The Church and the French Revolution, b.3, cap.1. 45:70 Pagina 289. Atrocitatile domniei teroarei - Vezi M.A.Thiers, History of the French Revolution, vol.3, pp. 42-44,62-74,106 (New York, 1890 tradusa de F.Shoberl); F.A.Mignet, History of the French Revolution, cap. 9, par. 1 (Bohn, 1894); A.Alison, History of Europe, 1789-1815, vol.1, cap. 14 (New York 1872, vol.1, pp. 293- 312). 45:71 Pagina 292. Raspandirea Scripturilor - In anul 1804, dupa spusele lui Mr.William Canton de la Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate, "toate Bibliile existente in lume sub forma de manuscrise sau tiparite, cuprinzand toate traducerile din toate tarile, se ridicau la peste patru milioane... Diferitele limbi in care au fost scrise aceste patru milioane, care includ unele limbi disparute, cum sunt cea moeso-gothica a lui Ulfilas si cea anglo-saxona a lui Beda, se apreciaza ca ridicandu-se la cincizeci" - What Is the Bible Society? rev. ed. 1904, p.23. 45:72 Societatea Biblica Americana a raportat o distribuire, intre anii 1816 si 1955, de 481.149.365 de Biblii, Testamente si parti din Testamente. La acestea se pot adauga peste 600.000.000 de Biblii sau parti din Scriptura distribuite de Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate. Numai in anul 1955 Societatea Biblica Americana a distribuit in total 23.819.733 de Biblii, Testamente si parti din Testamente in toata lumea. 45:73 Scripturi, in intregime sau in parte, se tipareau in decembrie 1955, in 1092 de limbi si mereu se adauga limbi noi. 45:74 Pagina 293. Misiunile externe - Activitatea misionara in prima biserica crestina nu s-a inmultit pana in vremurile moderne. In jurul anului 1000, ea aproape murise si a fost urmata de campaniile militare ale cruciadelor. Epoca Reformei a fost martora la o slaba lucrare misionara cu exceptia aceleia pe care o faceau iezuitii la inceput. Miscarea pietista a produs cativa misionari. Lucrarea Bisericii Morave din secolul XVIII a fost remarcabila si englezii au mai format unele societati misionare pentru lucrarea in America de Nord colonizata atunci. Dar marea reinviorare a activitatii misionare externe incepe in jurul anului 1800, la "vremea sfarsitului" (Dan. 12,4). In anul 1792 s-a intemeiat Societatea Misionara Baptista, care l-a trimis pe Carey in India. In anul 1795 a fost organizata Societatea Misionara din Londra, si in anul 1799, o alta societate care in anul 1812 a devenit Societatea Misionara Bisericeasca. La scurt timp dupa aceea a fost intemeiata Societatea Misionara Wesleyana. In Statele Unite s-a format, in anul 1812, Comitetul American al Imputernicitilor pentru Misiunea Externa, iar Adoniram Judson a fost trimis in acelasi an la Calcutta. El s-a stabilit in anul urmator in Burma. In anul 1814 a luat fiinta Uniunea Misionara Baptista Americana. Comitetul Prezbiterian al Misiunilor Externe a luat fiinta in anul 1837. 45:75 "In anul 1800... majoritatea covarsitoare a crestinilor erau descendenti ai acelora care fusesera castigati inainte de anul 1500... Acum, in secolul XIX, s-a produs o mare expansiune a crestinismului. Pentru inceput, nu s-a patruns in prea multe continente sau tari mai insemnate ca in cele trei secole anterioare. Acest lucru ar fi fost imposibil, pentru ca in toate tarile mari de pe pamant, in afara de Australia, si aproape printre toate popoarele mai numeroase din toate partile cu o civilizatie inaintata, crestinismul fusese introdus inainte de anul 1800. Ceea ce a avut loc acum a fost castigarea de noi puncte de sprijin in regiunile si printre popoarele la care se ajunsese deja o expansiune fara precedent atat in tinuturile noi, cat si a celor vechi; si patrunderea crestinismului in marea majoritate a acestor tari, insule, popoare si triburi care fusesera castigate anterior. 45:76 In secolul XIX raspandirea crestinismului s-a datorat in primul rand unei mari reinvieri a vietii religioase, care isi avea originea in imboldul crestin... Niciodata, in timpuri asemanatoare, n-a dat nastere imboldul crestin la atatea miscari noi. Niciodata nu avusese un efect atat de mare asupra popoarelor Europei apusene. Din aceasta vigoare abundenta a izvorat activitatea misionara, care in timpul secolului XIX a crescut atat de mult puterea numerica si influenta crestinatatii." - Kenneth Scott Latourette, A History of the Expansion of Christianity, vol. IV, The Great Century A.D. 1800 - A.D. 1914 (New York: Harper and amp; Brothers, 1941), pp. 2-4. 45:77 Pagina 347. Datele Profetice - Dupa calculul iudaic, luna a cincea (Ab) din al saptelea an al domniei lui Artaxerxe a fost de la 23 iulie pana la 21 august anul 457 i.Hr. Dupa sosirea lui Ezra la Ierusalim, in toamna acestui an, a intrat in vigoare decretul imparatului. Pentru siguranta datei de 457 i.Hr., ca fiind anul al saptelea al lui Artaxerxe, vezi S.H.Horn and K.H.Wood, The 45:78 Chronology of Ezra 7. Washington, D.C.; Review and Herald Publishing Assn, 1953); E.G.Kraeling, the Broklyn Museum Aramaic Papyri, New Haven of London, 1953, p. 191-193; The Seventh-day Adventist Bible Commentary (Washington D.C.; Review and Herald Publishing Assn, 1954), vol.3, p. 97-110. 45:79 Pagina 341. Caderea Imperiului Otoman - Impactul turcilor musulmani asupra Europei dupa caderea Constantinopolului, in anul 1453, a fost atat de dur precum fusesera cuceririle catastrofale ale musulmanilor sarazini timp de un secol si jumatate dupa moartea lui Mahomed, asupra Imperiului Roman de Rasarit. In perioada Reformei, Turcia constituia o amenintare continua la portile rasaritene ale crestinatatii europene; scrierile reformatorilor sunt pline de condamnare a puterii otomane. Atat scriitorii crestini, de la data de cand au fost preocupati de rolul Turciei in evenimentele viitoare ale lumii, cat si comentatorii profetiei au vazut puterea turceasca si declinul ei prevazut in Scriptura. 45:80 Pentru ultimul capitol sub expresia: "ceasul, luna, ziua si anul" profetic, ca parte a trambitei a saptea. Josiah Litch a facut o aplicatie cu privire la timpul profetic, fixand incetarea independentei Turciei in august 1840. Pozitia lui Litch poate fi gasita in lucrarea sa, The Probability of the Second Coming of Christ About A.D. 1843 (publicata in iunie 1838), An Address to the Clergy (publicata in primavara anului 1840; a doua editie, cu date istorice in sprijinul preciziei calculelor anterioare cu privire la perioada profetica ce se intinde pana la caderea Imperiului Otoman, a fost publicata in anul 1841); si un articol in Signs of the Times and Expositor of Prophecy, 1 aug. 1840. Vezi si articolul din Signs of the Times and Expositor of Prophecy, 1 feb. 1841; si J.N.Loughborough, The Great Advent Movement (1905 ed.), pp. 129-132. Cartea lui Uriah Smith, Thoughts on Daniel and the Revelation, rev. ed. of 1944, discuta calculul profetic al acestei profetii la Pagina. 506-517. 45:81 Pentru istoria de inceput a Imperiului Otoman si declinul puterii turcesti vezi si William Miller, The Ottoman Empire and Its Successors, 1801-1927 (Cambridge, England University Press, 1936); George G.S.L.Eversley, The Turkish Empire From 1288 la 1914 London: T.Fisher Unwin, Ltd. ed. a 2-a, 1923); Joseph von Hammer-Purgstall, Geschichte des Osmannischen Reichs (Pesth: C.A.Hartleben, ed.2-a, 1834-36), 4; vol. Herbert A.Gibbons, Foundation of the Ottoman Empire, 1300-1403 (Oxford; University Press, 1916); Arnold J.Toynbee and Kenneth B.Kirkwood, Turkey (London, 1926). 45:82 Pagina 347. Ascunderea Bibliei de popor - Cu privire la atitudinea Bisericii Romano-Catolice fata de raspandirea Bibliei in traducerile poporului printre laici, vezi The Catholic Encyclopedia, art. "Biblia"; si G.P.Fisher, The Reformation, cap. 15, 45:83 par. 16 (1873 ed. pp. 530-532); J.Cardinal Gibbons, The Faith of Our Fathers, cap.8 (a 49-a editie, 1897), pp. 98-117; John Dowling, History of Romanism, b.7, cap.2, sec. 14; and b.9, cap.3, sec. 24-27 (1871 ed. pp.491-496, 621-625); L.F.Bungener, History of the Council of Trent, pp.101-110 (a 2-a ed. Edinburgh, 1853, tradusa de d.D.Scott); G.H.Putnam, Books and Their Makers During the Middle Ages, vol.1, part.2, cap.2, par. 49.54-56). 45:84 Vezi si William Muir, The Arrested Reformation (Morgan and Scott, 1912), pp.37-43; Harold Grimm, The Reformation Era (Macmillan, 1954), p.285. Index of Prohibited Books (Vatican Polyglot Press, 1930), p.IX, X; Timothy Hurley, A. Commentary on the Present Index Legislation (New York: Benziger Brothers, 1908) p.71; traducere din The Great Encyclical Letters of Leo XIII (New York: Benziger Brothers, 1903), p.413. 45:85 Cititorul va recunoaste ca textul acestui volum si notele lui de "Apendice" au fost scrise mai inainte de Conciliul Vatican II, cu politica lui schimbata cu privire la citirea Sfintelor Scripturi. 45:86 Pagina 381. Haine pentru inaltare - Povestea ca adventistii si-au facut haine cu care sa se inalte pentru "a intampina pe Domnul in vazduh" a fost nascocita de aceia care au dorit sa aduca batjocura asupra predicarii ad-vente. Ea a fost vehiculata atat de staruitor, incat multi au crezut-o, dar o cerce-tare atenta i-a dovedit netemeinicia. Timp de mai multi ani, s-a oferit o recom-pensa substantiala pentru acela care ar fi adus o dovada ca asa ceva a avut loc vreodata, dar n-a fost produsa niciodata. Nici unul dintre aceia care au iubit venirea Mantuitorului n-a fost atat de necunoscator al invataturilor Scripturii, incat sa presupuna ca hainele pe care le puteau confectiona ar fi fost trebuincioa-se pentru ocazia aceea. Singura haina de care sfintii vor avea nevoie pentru a-L intampina pe Domnul este neprihanirea lui Hristos. Vezi Is. 61,10; Apoc. 19,8. 45:87 Pentru respingerea cu intelepciune a legendei hainelor de inaltare, vezi Francis D.Nichol, Midnight Cry (Washington, D.C.; Review and Herald Publishing Assn, 1944) cap. 25-27 si Appendices H., vezi si LeRoy Edwin Froom, Prophetic Faith of Our Fathers (Washington, D.C.: Review andHerald Publishing Assn, 1954), vol. 4, p. 822- 826. 45:88 Pagina 418. Cronologia profetica - Dr. George Bush, profesor de ebraica si literatura orientala la Universitatea din New York, intr-o scrisoare adresata lui William Miller si publicata in Advent Herald and Signs of the Times Reporter, Boston, March 6 and 13, 1844, a facut o declaratie importanta cu privire la acceptarea calculului sau cu privire la timpurile profetice. Dr. Bush scria: 45:89 "Niciodata nu vi se va reprosa, dupa parerea mea, nici dumneavoastra si nici prietenilor dumneavoastra, ca ati devotat prea mult timp si atentie studiului cronologiei profetice si ca ati lucrat mult la determinarea datelor inceputului si incheierii acestor mari perioade. Daca aceste perioade sunt date cu adevarat de catre Duhul Sfant in cartile profetice, au fost date fara indoiala cu scopul 45:90 de a fi studiate si probabil, in cele din urma, sa fie intelese pe deplin; si nici un om care incearca sa faca lucrul acesta nu trebuie acuzat de nebunie plina de incumetare... Luand o zi ca temei profetic pentru un an, cred ca sunteti sustinut atat de exegeza sanatoasa, cat si de numele mari ale lui Mede, Sir Isaac Newton, episcopul Newton, Kirby, Scott, Keith, cat si de o oaste intreaga de altii care au ajuns de multa vreme, in principiu, la aceleasi concluzii asupra acestei probleme. Toti sunt de acord ca perioadele principale mentionate de Daniel si de Ioan se incheie aproximativ in acest veac al lumii si ar fi o logica ciudata aceea care ar incerca sa va convinga de erezie, sustinand, in fond, aceleasi conceptii care se inalta atat de proeminent in notitele acestor profeti eminenti. Rezultatele dumneavoastra in acest domeniu de cercetare nu ma socheaza atat de mult, incat sa afecteze vreun interes important cu privire la adevar si datorie. Greseala dumneavoastra, pe cat inteleg, se gaseste in alte directii decat in cronologia dumneavoastra. Ati gresit cu totul in ceea ce priveste natura evenimentelor care trebuie sa aiba loc atunci cand se incheie aceste perioade. Aceasta este fata si capul care sufera explicatia dv." Vezi Le Roy Edwin Froom, Prophetic Faith of Our Fathers (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Assn, 1950), vol.1, cap. 1.2. 45:91 Pagina 458. O solie intreita - Apoc. 14,6.7 profetizeaza vestirea primei solii ingeresti. Apoi profetul continua: "Apoi a urmat un alt inger zicand: 'A cazut, a cazut Babilonul'... Si a urmat al treilea inger. Cuvantul redat aici "a urmat" inseamna "a merge impreuna", "a veni dupa altul", "a merge cu el", vezi Henry George Liddeli and Robert Scott Greek English Lexicon (Oxford: Clarendon Press, 1940), vol.1, p. 52. El mai inseamna "a insoti". Vezi George Abbott-Smith, A.Manual Greek Lexicon of the New Testament (Edinburgh: T. and T.Clark, 1950), p.17. Este acelasi cuvant folosit in Marcu 5, 24. "Isus a mers cu el; si mult popor Il urma si se inghesuia in jurul Lui." El mai este folosit si de cei o suta patruzeci si patru de mii de rascumparati. Apoc. 14,4 unde spune: "Acestia urmeaza pe Miel oriunde merge El". In ambele locuri se vede ca ideea intentionata sa fie transmisa este aceea de "mergere impreuna" "in tovarasie cu cineva". Asa gasim in 1 Cor. 10,4, unde citim despre copiii lui Israel ca "au baut din aceeasi stanca duhovniceasca ce venea dupa ei", cuvantul "venea" este tra-ducerea aceluiasi cuvant grec, iar marginalele redau "a mers cu ei". Din acestea intelegem ca ideea din Apoc. 14,8.9 nu este aceea ca al doilea si al treilea inger au venit dupa primul, la un timp anumit, ci ca au venit cu el. Cele trei solii nu sunt decat o solie intreita. Ele sunt trei numai in ordinea ridicarii lor. Dar, dupa ce s-au ridicat, merg impreuna si sunt inseparabile. 45:92 Pagina 455. Suprematia episcopilor Romei - Pentru imprejurarile deosebite referitoare la pretentia de suprematie din partea episcopilor din Roma, vezi Robert Francis Cardinal Bellarmine, Power of the Popes in Temporal Affairs (exista o traducere engleza in Biblioteca Congresului din Washington D.C.); Henry Edward Cardinal Manning, The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ (London: Burns and Lambert ed. 2-a 1862); and James Cardinal Gibbons, Faith of Our Fathers (Baltimore: John Murphy Co., ed. 110-a, 1917), cap. 5.9. 10012. Pentru autorii protestanti, vezi Trevor Gervase Jalland, The Church and the Papacy (London: Society for Promoting Christian Knowledge, 1944, a Bampton Lecture); 45:93 and Richard Frederick Littledale, Petrine Claims (London: Society for Promoting Christian Knowledge, 1899). Pentru izvoarele din primele secole in favoarea teoriei petrine, vezi James T.Shotwell and Louise Ropes Loomis, The See of Petre (New York: Columbia University Press, 1927). Pentru asa-zisa "Donatie a lui Constantin" vezi Christopher B.Coleman, The Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Constantine (New York, 1914), care da textul latin integral si traducerea impreuna cu critica totala a documentelor si a tezelor lui. 45:94 Pagina 593. Biserica din Etiopia Si Sabatul - Pana in anii din urma, Biserica Copta din Etiopia a pazit Sabatul zilei a saptea. Etiopienii au pazit de asemenea duminica, prima zi a saptamanii, de-a lungul istoriei lor ca popor crestin. Aceste zile erau marcate de slujbe deosebite in biserici. Pazirea Sabatului zilei a saptea a incetat in realitate in Etiopia de astazi. Pentru rapoarte ale martorilor oculari privitor la zilele religioase in Etiopia, vezi Pero Gomes de Teixeira, The Discovery of Abyssinia by the Portughese in 1520 (tradus in Engleza la Londra: British Museum, 1938), p.79; Father Francisco Alverez, Narrative of the Portuguese Embassy to Abyssinia During the Years 1520-1527, in the records of the Hakluyt Society (London, 1881), vol. 64, p. 22-49; Michael Russell, Nubia and Abyssinia (quoting Father Lobo, Catholic missionary in Ethiopia in 1622) (New York: Harper and amp; Brothers, 1837), p. 226-229; S.Giacomo Baratti, Late Travels Into the Remote Countries of Abyssinia (London: Benjamin Billingsley 1670), p. 134-137; Job Ludolphus, A.New History for Ethiopia London: Smith, 1682), p. 234-357; Samuel Gobat, Journal of Three Years' Residence in Abyssinia (New York; ed. din 1850), pp.55-58, 83-98. Pentru alte lucrari cu privire la aceasta intrebare vezi Peter Heylyn, History of the Sabbath, ed. 2, 1636, vol.2, pp. 198-200; Arthur P.Stanley, Lectures on the History of the Eastern Church (New York; Charles Scribner's Sons, 1882), lecture 1, par. 1; C.F.Rey Romance of the Portuguese in Abyssinia (London: F.H. and G.Witherley, 1929), p.p. 59, 253-297. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: