43:1 Cap. 41 - Pustiirea pamantului
43:2 "Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit si au ajuns pana la cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei... Turnati-i indoit in potirul in care a amestecat ea! Pe cat s-a slavit pe sine insasi, si s-a desfatat in risipa, pe atat dati-i chin si tanguire! Pentru ca zicea in inima ei: 'Sed ca imparateasa, nu sunt vaduva, si nu voi sti ce este tanguirea!' Tocmai pentru aceea, intr-o singura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea. Si va fi arsa de tot in foc, pentru ca Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Si imparatii pamantului, care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, o vor plange si o vor boci... si vor zice: 'Vai, vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Intr-o clipa ti-a venit judecata!'" (Apoc. 18,5-10).
43:3 "Negustorii pamantului care s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei." "Vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plange, se vor tangui, si vor zice: 'Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era imbracata cu in foarte subtire, cu purpura si cu stacojiu, care era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare! Atatea bogatii intr-un ceas s-au prapadit!'" (Apoc. 18,11.3.15-17).
43:4 Asa sunt judecatile care cad asupra Babilonului in ziua revarsarii maniei lui Dumnezeu. Ea si-a umplut masura nelegiuirii; i-a venit timpul si e coapta pentru nimicire.
43:5 Cand glasul lui Dumnezeu pune capat robiei poporului Sau, se produce o trezire teribila a acelora care au pierdut totul in marea lupta a vietii. In timpul de har, ei au fost orbiti de amagirile lui Satana si si-au indreptatit calea pacatoasa. Cei bogati s-au ingamfat cu superioritatea lor fata de cei mai putin favorizati decat ei; dar ei castigasera bogatiile prin calcarea Legii lui Dumnezeu. Ei neglijasera sa-i hraneasca pe cei flamanzi, sa-i imbrace pe cei goi, sa lucreze cu dreptate si sa iubeasca mila. Ei au cautat sa se inalte pe ei insisi si sa obtina omagiul semenilor. Acum sunt jefuiti de tot ceea ce i-a inaltat si sunt lasati saraci si fara aparare. Ei privesc cu groaza la distrugerea idolilor pe care ii pretuisera mai mult decat pe Creatorul lor. Si-au vandut sufletele pentru distractii si bogatii pamantesti si nu au cautat sa devina bogati in ascultare de Dumnezeu. Urmarea este ca viata lor ajunge un esec; placerile lor sunt schimbate in amaraciune, iar comorile lor sunt date stricaciunii. Castigul unei vieti intregi este spulberat intr-o clipa. Cei bogati deplang distrugerea caselor lor mari si risipirea aurului si argintului lor. Dar plangerile lor sunt aduse la tacere de groaza ca ei insisi trebuie sa piara impreuna cu idolii lor.
43:6 Cei nelegiuiti sunt coplesiti de regrete, nu din cauza neglijarii pacatoase fata de Dumnezeu si de semenii lor, ci pentru ca Dumnezeu a biruit. Ei deplang urmarea acestui fapt; dar nu se pocaiesc de nele-giuirea lor. Daca ar putea, n-ar lasa neincercat nici un mijloc nefolosit pentru a birui.
43:7 Lumea vede chiar grupa aceea pe care a batjocorit-o, a dispretuit-o si a dorit sa o nimiceasca, trecand neatinsa prin boala, furtuna si cutremur. Acela care pentru calcatorii Legii Sale este un foc mistuitor, pentru poporul Sau este o ocrotire sigura.
43:8 Slujitorul care a sacrificat adevarul pentru a castiga favoarea oamenilor isi da acum seama de caracterul si influenta invataturilor lui. Se vede lamurit ca ochiul atotstiutor l-a insotit cand era la amvon, cand mergea pe strada, amestecandu-se cu oamenii in diferitele scene din viata. Orice emotie a
43:9 sufletului, orice rand scris, orice cuvant rostit sau orice fapta care i-a facut pe oameni sa gaseasca scapare la adapostul minciunii a fost o samanta semanata; iar acum, in sufletele pierdute si nenorocite din jurul lui, vede recolta.
43:10 Domnul zicea: "Leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu, zicand: 'Pace, pace!' Si totusi pace nu este." "Pentru ca intristati prin minciuni inima celui neprihanit, cand Eu Insumi nu l-am intristat, si pentru ca intariti mainile celui rau ca sa-l impiedicati sa se lase de calea lui cea rea, fagaduindu-i viata" (Ier. 8,11; Ezech. 13,22).
43:11 "Vai de pastorii care nimicesc si risipesc turma pasunii Mele!"... "Iata va voi pedepsi din pricina rautatii faptelor voastre." "Gemeti, pastori, si strigati! Tavaliti-va in cenusa, povatuitori ai turmelor! Caci au venit zilele junghierii voastre. Nu mai este nici un loc de adapost pentru pastori! Nu mai este nici o scapare pentru povatuitorii turmelor" (Ier. 23,1-2; 25,34-35).
43:12 Atat slujitorii, cat si poporul vad ca n-au mentinut legatura corecta cu Dumnezeu. Ei vad ca s-au rasculat impotriva Autorului oricarei legi drepte si adevarate. Lepadarea preceptelor divine a dat nastere la mii de izvoare ale raului, discordiei, urii, nelegiuirii, pana ce pamantul a devenit un vast camp de lupta, o cloaca de stricaciune. Aceasta este privelistea pe care o vad aceia care au lepadat adevarul si au ales sa iubeasca ratacirea. Nici o limba nu poate exprima dorinta pe care cel neascultator si necredincios o simte fata de tot ce a pierdut pentru totdeauna - viata vesnica. Barbati la care lumea s-a inchinat pentru talentele si elocventa lor vad acum aceste lucruri in adevarata lor lumina. Isi dau seama ce au pierdut prin neascultare si cad la picioarele acelora a caror credinciosie au dispretuit-o si au batjocorit-o si marturisesc ca Dumnezeu i-a iubit.
43:13 Oamenii vad ca au fost dusi in ratacire. Ei se acuza unul pe altul pentru ca i-au condus la distrugere; dar toti se unesc in manifestarea celei mai crude condamnari fata de slujitorii religiei. Pastorii necredinciosi au proorocit lucruri placute; ei i-au condus pe ascultatorii lor sa faca fara valoare Legea lui Dumnezeu si sa-i prigoneasca
43:14 pe aceia care au sfintit-o. Acum, in deznadejdea lor, acesti invatatori marturisesc inaintea lumii lucrarea lor de amagire. Multimile se umplu de furie. "Suntem pierduti!" striga ei, "si voi sunteti cauza pieirii noastre"; si se arunca asupra pastorilor care i-au dus la pieire. Chiar aceia care odinioara ii admirau in cel mai inalt grad vor rosti impotriva lor blestemele cele mai grozave. Chiar mainile care odinioara ii incoronasera cu lauri se vor ridica sa-i distruga. Sabiile care erau destinate sa-i ucida pe copiii lui Dumnezeu sunt acum folosite pentru a-i distruge pe adversarii lor. Pretutindeni este lupta si sange varsat.
43:15 "Vuietul ajunge pana la marginea pamantului; caci Domnul Se cearta cu neamurile, intra la judecata impotriva oricarei fapturi, si da pe cei rai prada sabiei" (Ier. 25,31). Timp de sase mii de ani a continuat marea lupta; Fiul lui Dumnezeu impreuna cu solii ceresti au fost in lupta cu puterea celui rau, pentru a-i avertiza, a-i lumina si a-i salva pe fiii oamenilor. Acum toti au luat hotararea; nelegiuitii s-au unit deplin cu Satana in lupta contra lui Dumnezeu. A venit timpul ca Dumnezeu sa restabileasca autoritatea Legii Sale calcate in picioare. Acum lupta nu mai este numai cu Satana, ci si cu oamenii. "Domnul Se cearta cu popoarele"; "El va da sabiei pe cei nelegiuiti."
43:16 Semnul eliberarii a fost pus asupra acelora "care suspina si gem din cauza tuturor nelegiuirilor care s-au savarsit". Acum iese ingerul mortii, reprezentat in viziunea lui Ezechiel prin barbatii cu armele de nimicire, carora le este data porunca: "Ucideti pe batrani si pe tineri, fete, copii si femei; dar sa nu va atingeti de nici unul din aceia care au semnul; incepeti cu locasul Meu cel sfant". Profetul spune: "Ei au inceput cu batranii care erau inaintea casei" (Ezech. 9,1-6). Lucrarea de distrugere incepe cu aceia care au pretins ca sunt pazitorii spirituali ai poporului. Strajerii falsi sunt primii care cad. Nu exista nimeni care sa aiba mila sau sa crute. Barbati, femei, fete si copii pier deopotriva.
43:17 "Caci iata, Domnul iese din locuinta Lui, sa
43:18 pedepseasca nelegiuirile locuitorilor pamantului; si pamantul va da sangele pe fata, si nu va mai acoperi uciderile" (Is. 26,21). "Dar iata urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta impotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stand inca in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor, si le va putrezi limba in gura. In ziua aceea, Domnul va trimite o mare invalmaseala in ei; unul va apuca mana altuia, si vor ridica mana unii asupra altora" (Zah. 14,12-13). In lupta nebuneasca a patimilor crude si datorita revarsarii grozave a maniei neamestecate cu mila a lui Dumnezeu, cad locuitorii nelegiuiti ai pamantului - preoti, conducatori si popor, bogat si sarac, de sus si de jos. "Cei pe care-i va ucide Domnul in ziua aceea vor fi intinsi de la un capat al pamantului pana la celalalt; nu vor fi jeliti, nici adunati, nici ingropati" (Ier. 25,33).
43:19 La venirea Domnului Hristos, nelegiuitii sunt stersi de pe fata intregului pamant, nimiciti de suflarea gurii Sale si distrusi de stralucirea slavei Sale. Hristos Isi ia poporul in cetatea lui Dumnezeu, iar pamantul este golit de locuitori. "Iata, Domnul desarta tara si o pustieste, ii rastoarna fata si risipeste locuitorii. Tara este pustiita de tot si pradata; caci Domnul a hotarat asa. Ei calcau legile, nu tineau poruncile, si rupeau legamantul cel vesnic! De aceea mananca blestemul tara, si sufera locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prapaditi locuitorii tarii" (Is. 24,1.3.5-6).
43:20 Pamantul intreg pare ca un pustiu trist. Ruinele oraselor si satelor distruse de cutremur, copaci dezradacinati, stanci sfaramate, aruncate de mare sau scoase din pamant, zac raspandite pe suprafata lui, in timp ce vagauni uriase marcheaza locul de unde au fost smulsi muntii din temeliile lor.
43:21 Acum are loc evenimentul prefigurat in ultimul serviciu solemn al zilei de ispasire. Cand lucrarea din sfanta sfintelor se incheia, iar pacatele lui Israel erau indepartate din sanctuar in virtutea sangelui jertfei pentru pacat, atunci era adus inaintea Domnului tapul cel viu; si in fata adunarii, marele preot marturisea pe capul lui "toate nelegiuirile copiilor lui Israel, si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului" (Lev. 16,21). Tot astfel, cand lucrarea de ispasire din Sanctuarul ceresc se va incheia, in prezenta lui Dumnezeu, a ingerilor ceresti si a ostilor celor rascumparati, pacatele poporului lui Dumnezeu sunt puse asupra lui Satana; el va fi declarat vinovat de toate relele pe care le-a provocat sa le infaptuiasca. Si dupa cum tapul era trimis departe, intr-un tinut nelocuit, tot asa si Satana va fi alungat pe pamantul pustiit, o pustietate nelocuita si stearpa.
43:22 Apocalipsa profetizeaza alungarea lui Satana, precum si starea de haos si pustiire la care va fi adus pamantul si declara ca aceasta stare va dainui timp de o mie de ani. Dupa ce prezinta scenele celei de a doua veniri a Domnului si distrugerea celor nelegiuiti, profetia continua: "Apoi am vazut pogorandu-se din cer un inger, care tinea in mana cheia Adancului si un lant mare. El a pus mana pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat in Adanc, l-a inchis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai insele Neamurile, pana se vor implini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme" (Apoc. 20,1-3).
43:23 Faptul ca expresia "fantana adancului" reprezinta pamantul intr-o stare de confuzie si de intunecime se poate vedea si din alte texte biblice. Cu privire la starea pamantului "la inceput", raportul Bibliei spune ca "era pustiu si gol; si intunericul era peste fata adancului"*
43:24 (Gen. 1,2). Profetia ne arata ca va fi readus partial, aproape la aceeasi stare. Privind inainte la ziua cea mare a lui Dumnezeu, profetul Ieremia declara: "Ma uit la pamant, si iata ca este pustiu si gol; ma uit la ceruri si lumina lor a pierit! Ma uit la munti, si iata ca nu este nici un om; si toate pasarile cerurilor au fugit! Ma uit, si iata, locul roditor este un pustiu; si toate cetatile sale sunt nimicite" (Ier. 4,23-26).
43:25 Aici trebuie sa fie locuinta lui Satana si a ingerilor rai timp de o mie de ani. Marginit la pamant, el nu va mai avea intrare la alte lumi, pentru a-i ispiti si a-i supara pe aceia care n-au cazut niciodata. In acest sens este el legat; n-a mai ramas nimeni asupra caruia sa-si poata exercita puterea. Este oprit cu totul de la lucrarea de amagire si de distrugere care, timp de atatea secole, a fost singura lui desfatare.
43:26 Profetul Isaia, privind in viitor la vremea distrugerii lui Satana, exclama: "Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai in inima ta: 'Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi fi ca Cel Preainalt'. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului! Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: 'Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul, si zguduia imparatiile, care prefacea lumea in pustie, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?'" (Is. 14,12-17).
43:27 Timp de sase mii de ani, lucrarea de razvratire a lui Satana "a facut pamantul sa tremure". El "a facut lumea ca un pustiu si a nimicit cetatile de pe el". Si "n-a deschis inchisoarea captivilor". Timp de sase mii de ani, temnita lui l-a primit pe poporul lui Dumnezeu si l-ar fi tinut pentru totdeauna in robie, dar Hristos a sfaramat lanturile si i-a eliberat pe prizonieri.
43:28 Chiar si cei nelegiuiti sunt acum in afara puterii
43:29 lui Satana; iar el, singur, inconjurat doar de ingerii sai, ramane sa-si dea seama de efectele blestemului pe care l-a adus pacatul. "Toti imparatii neamurilor, da, toti, se odihnesc cu cinste, fiecare in mormantul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormantul tau, ca o ramura dispretuita. Tu nu esti unit cu ei in mormant, caci ti-ai nimicit tara, si ti-ai prapadit poporul" (Is. 14,18-20).
43:30 Timp de o mie de ani, Satana va rataci incoace si incolo pe pamantul pustiit, pentru a vedea urmarile razvratirii lui impotriva Legii lui Dumnezeu. In aceasta vreme, suferintele lui vor fi profunde. De la cadere, activitatea neincetata nu i-a dat timp sa reflecteze; dar acum este lipsit de putere si lasat sa contemple partea pe care a avut-o de cand s-a razvratit pentru prima oara impotriva guvernarii divine, sa priveasca inainte, tremurand cu groaza catre viitorul ingrozitor, cand va trebui sa sufere pentru tot raul pe care l-a facut si sa fie pedepsit pentru pacatele pe care le-a determinat sa fie facute.
43:31 Captivitatea lui Satana ii va aduce poporului lui Dumnezeu bucurie si veselie. Profetul spune: "Iar cand iti va da Domnul odihna dupa ostenelile si framantarile tale, si dupa aspra robie care a fost pusa peste tine, atunci vei canta cantarea aceasta asupra imparatului Babilonului (reprezentandu-l aici pe Satana) si vei zice: 'Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a incetat, Domnul a frant toiagul celor rai, nuiaua stapanitorilor. Cel ce in urgia lui lovea popoarele cu lovituri fara ragaz, cel ce in mana lui supunea neamurile este prigonit fara crutare'" (Is. 14,3-6).
43:32 In timpul celor o mie de ani, intre prima si a doua inviere, are loc judecata celor nelegiuiti. Apostolul Pavel arata catre aceasta judecata ca fiind un eveniment ce urmeaza celei de a doua veniri. "De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor"
43:33 (1 Cor. 4,5). Daniel declara ca atunci cand vine Cel Imbatranit de zile "judecata a fost data sfintilor Celui Preainalt" (Dan. 7,22). La data aceasta, cei neprihaniti domnesc ca regi si preoti pentru Dumnezeu. Ioan spune in Apocalipsa: "Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata; ei vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani" (Apoc. 20,4-6). Acum este timpul cand, asa cum a profetizat apostolul Pavel, "sfintii vor judeca lumea" (1 Cor. 6,2). Impreuna cu Hristos ei ii judeca pe cei nelegiuiti, comparand faptele lor cu Biblia, cartea statutara, hotarand fiecare caz dupa faptele facute in trup. Apoi, partea pe care cei nelegiuiti trebuie sa o suporte este masurata dupa faptele lor; si este scrisa in dreptul numelui lor in cartea mortii.
43:34 Satana si ingerii lui sunt judecati de Hristos si de poporul sau. Pavel spune: "Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri?" (1 Cor. 6,3). Iar Iuda declara ca "El a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii care nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta" (Iuda 6).
43:35 La incheierea celor o mie de ani, va avea loc a doua inviere. Atunci, cei nelegiuiti vor invia din morti si se vor prezenta inaintea lui Dumnezeu pentru aducerea la indeplinire a "judecatii scrise". Astfel Apocalipsa, dupa ce descrie invierea celor drepti, spune: "Ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani" (Apoc. 20,5). Iar Isaia declara cu privire la cei nelegiuiti: "Acestia vor fi stransi ca prinsi de razboi si dusi intr-o temnita, vor fi inchisi in gherle, si, dupa un mare numar de zile, vor fi pedepsiti" (Is. 24,22).