41:14 marturisit pacatul si a recunoscut mila lui Dumnezeu fata de el, in timp ce, cu umilinta adanca, a facut apel la legamantul incheiat cu parintii lui si fagaduintele date lui in viziunea de noapte de la Betel, in tara exilului sau. Criza din viata lui Iacov sosise; totul era in joc. In intuneric si in singuratate, el continua sa se roage si sa se umileasca inaintea lui Dumnezeu. Deodata, o mana i se aseza pe umar. Crezand ca un vrajmas cauta sa-i ia viata, se lupta cu atacatorul cu toata puterea si disperarea. Cand s-a crapat de ziua, strainul si-a folosit puterea supranaturala; la atingerea lui, barbatul cel puternic cade neajutorat si rugator pe grumazul misteriosului sau adversar. Iacov stie acum ca s-a luptat cu Ingerul legamantului. Cu toate ca a fost lovit si a suferit o durere ascutita, nu s-a abatut de la tinta. Timp indelungat, suferise remuscari, apasare si necaz pentru pacatul lui; acum trebuia sa primeasca asigurarea ca este iertat. Vizitatorul divin a parut ca vrea sa plece; dar Iacov se prinse de El, cerand binecuvantarea. Ingerul il zori: "Lasa-Ma sa plec, caci se apropie ziua"; dar patriarhul exclama: "Nu Te las pana nu ma vei binecuvanta". Cata incredere, cata hotarare si staruinta sunt manifestate aici! Daca aceasta ar fi fost o cerere indrazneata, ingamfata, Iacov ar fi fost nimicit pe loc; insa el pusese stapanire pe asigurarea data aceluia care-si marturiseste slabiciunea si nevrednicia si se increde in mila unui Dumnezeu care-Si tine legamantul.