41:12 Noaptea de groaza a lui Iacov, atunci cand s-a luptat in rugaciune pentru eliberarea din mana lui Esau (Gen. 32,24-30), reprezinta experienta poporului lui Dumnezeu in ultimul timp de stramtorare. Din cauza inselaciunii practicate pentru a-si asigura binecuvantarea tatalui, care voia sa i-o dea lui Esau, Iacov fugise ca sa-si scape viata, inspaimantat de amenintarile groaznice ale fratelui sau. Dupa ce ramasese timp de multi ani in exil, se hotarase, la porunca lui Dumnezeu, sa se intoarca in tara lui natala cu sotiile si copiii, cu turmele si cirezile. Ajungand la hotarele tarii, s-a umplut de frica la vestea apropierii lui Esau in fruntea unei cete de luptatori, fara indoiala pusi pe razbunare. Ceata lui Iacov, neinarmata si fara aparare, parea sa cada victima neajutorata violentei si macelului. Si, pe langa povara temerii si nelinistii, se mai adauga si povara apasatoare a remuscarii, ca pacatul lui fusese acela care adusese aceasta primejdie. Singura lui nadejde era in harul lui Dumnezeu; singura lui aparare trebuia sa fie rugaciunea. Cu toate acestea, n-a lasat nimic nefacut din partea lui pentru a ispasi raul facut fratelui si pentru a indeparta primejdia care-l ameninta. Tot astfel si urmasii lui Hristos, cand se apropie timpul stramtorarii, fac toate demersurile pentru a fi priviti intr-o lumina potrivita de oameni, pentru a dezarma prejudecata si pentru a indeparta primejdia care ameninta libertatea de constiinta.