35:57 Cand, ca raspuns la rugaciunea sa, viata lui Ezechia a fost prelungita cu cincisprezece ani, imparatul, recunoscator, I-a dat lui Dumnezeu tributul laudei pentru mila Sa cea mare. In aceasta cantare, el spune motivul pentru care se bucura: "Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste, si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta; ci cel viu, Te lauda ca mine astazi" (Is. 38,18.19). Teologia populara il prezinta pe cel mort neprihanit ca fiind in ceruri, intrat in fericire si laudandu-L pe Dumnezeu cu o limba nemuritoare; dar Ezechia n-a putut vedea nici o perspectiva glorioasa in moarte. In cuvintele sale este de acord cu marturia psalmistului: "Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor?" "Nu mortii lauda pe Domnul, si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii" (Ps. 6,5; 115,17).