35:54 Pe ratacirea fundamentala a nemuririi din fire a sufletului se bazeaza invatatura cu privire la starea de constienta in moarte - o invatatura care, asemenea chinurilor vesnice, este opusa invataturilor Scripturilor, contrara ratiunii si simtamintelor noastre de omenie. Dupa credinta populara, cei rascumparati, in ceruri, au cunostinta de tot ce se petrece pe pamant, in mod deosebit de viata prietenilor pe care i-au lasat in urma. Dar cum poate exista un izvor de fericire pentru cei morti sa stie necazurile celor vii, sa fie martori la pacatele savarsite de cei iubiti ai lor si sa-i vada suferind toate necazurile, dezamagirile si grozaviile vietii? Cat de mult se vor bucura de fericirea cereasca aceia care plutesc deasupra prietenilor lor de pe pamant? Si cat de revoltatoare este credinta ca, indata ce suflarea paraseste trupul, sufletul celui nepocait este incredintat flacarilor iadului! Pana la ce adancimi de groaza trebuie sa se cufunde acestia, ca sa-si vada prietenii intrand in mormant nepregatiti, ca sa intre intr-o vesnicie de vai si de pacat! Multi au fost adusi la nebunie de acest gand chinuitor.