35:27 Si ce concluzie se poate deduce din aceasta vorbire? Nu-i asa ca suferintele vesnice nu erau o parte din credinta lui religioasa? Asa intelegem noi; si aici descoperim un argument puternic pentru sustinerea unei ipoteze mai placute, mai luminoase, mai binevoitoare cu privire la curatia si pacea universala de la urma. El a fost mangaiat vazand ca fiul lui era mort. Si de ce asa? Pentru ca, prin ochiul profetiei, el putea privi inainte la un viitor glorios, sa vada ca fiul lui, scapat de toate ispitele, eliberat de robie si curatit de stricaciunea pacatului, dupa ce a fost facut indeajuns de sfant si luminat, a fost primit in adunarea spiritelor inaltate in bucurie... Singura lui mangaiere a fost aceea ca, fiind mutat din aceasta stare de pacat si de suferinta, iubitul lui fiu se dusese acolo unde adierile placute ale Duhului Sfant aveau sa se reverse peste sufletul lui intunecat, acolo unde aveau sa fie descoperite mintii lui intelepciunea cerului si adierile dulci ale iubirii nemuritoare si in felul acesta era pregatit cu o fire sfintita sa se bucure de odihna si de societatea mostenirii ceresti.