32:1 Cap. 30 - Vrajmasia dintre om si Satana
32:2 Dumnezeu spune: "Voi pune vrajmasie". Aceasta vrajmasie nu se arata in mod natural. Cand omul a calcat Legea divina, firea lui a devenit pacatoasa si el era in armonie, si nu in lupta cu Satana. In mod natural, nu exista vrajmasie intre omul pacatos si incepatorul pacatului. Amandoi au devenit rai prin apostazie. Cel decazut nu-si gaseste odihna niciodata, in afara de cazul cand castiga simpatie si sprijin, facandu-i si pe altii sa-i urmeze exemplul. Pentru motivul acesta, ingerii cazuti si oamenii nelegiuiti se unesc intr-o tovarasie disperata. Daca Dumnezeu n-ar fi intervenit in mod deosebit, Satana si omul s-ar fi unit intr-o alianta impotriva cerului; si, in loc sa nutreasca vrajmasie contra lui Satana, intreaga familie omeneasca s-ar fi unit in impotrivire contra lui Dumnezeu.
32:3 Satana l-a dus pe om la pacat, asa cum i-a facut pe ingeri sa se razvrateasca, pentru a-si asigura in felul acesta colaborarea in lupta lui impotriva cerului. Intre el si ingerii cazuti n-a fost nici o deosebire in ceea ce priveste ura lor fata de Hristos; in timp ce toate celelalte puncte erau in discordie, ei erau strans uniti
32:4 in opozitia lor contra autoritatii Conducatorului universului. Dar cand Satana a auzit declaratia ca avea sa fie vrajmasie intre el si femeie, intre samanta lui si samanta ei, a stiut ca eforturile lui pentru a corupe firea omeneasca urmau sa fie zadarnicite; ca prin anumite mijloace omul avea sa fie in stare sa reziste puterii sale.
32:5 Vrajmasia lui Satana impotriva neamului omenesc este aprinsa pentru ca, prin Hristos, el este obiectul iubirii si grijii lui Dumnezeu. El doreste sa zadarniceasca planul divin pentru rascumpararea omului, ca sa arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu, desfigurand si intinand lucrarea mainilor Sale; el voia sa produca amaraciune in ceruri si sa umple pamantul de blestem si pustiire. Si el arata tot acest rau ca fiind urmarea lucrarii lui Dumnezeu prin crearea omului.
32:6 Harul pe care Hristos il sadeste in suflet este acela care creeaza in om vrajmasia contra lui Satana. Fara acest har transformator si aceasta putere innoitoare, omul ar fi sclavul lui Satana, un rob totdeauna gata sa implineasca pretentiile lui. Dar principiul nou in suflet creeaza conflict acolo unde pana atunci fusese pace. Puterea pe care o impartaseste Hristos il face pe om in stare sa reziste tiranului si uzurpatorului. Pretutindeni unde se vede oroare fata de pacat, in loc de iubire fata de el, oriunde se rezista acestor patimi care au pus stapanire pe suflet si sunt biruite, acolo se vede efectul unui principiu intru totul de sus.
32:7 Antagonismul care exista intre spiritul lui Hristos si spiritul lui Satana s-a dat pe fata in modul cel mai pronuntat in felul in care lumea L-a primit pe Isus. Iudeii au ajuns sa-L lepede nu atat de mult pentru ca a venit fara bogatie lumeasca, pompa sau grandoare. Ei au vazut ca El detinea puterea care avea sa faca mai mult decat sa compenseze lipsa acestor avantaje exterioare. Insa curatia si sfintenia lui Hristos I-au atras ura celor nelegiuiti. Viata Lui de lepadare de sine si consacrarea Lui fara pacat erau o mustrare continua pentru un popor mandru si senzual. Aceasta a provocat vrajmasia impotriva Fiului lui Dumnezeu. Satana si ingerii cei rai s-au unit cu oamenii pacatosi. Toate fortele apostaziei au conspirat impotriva Luptatorului pentru adevar.
32:8 Aceeasi vrajmasie care s-a dovedit fata de Maestru s-a manifestat si fata de urmasii lui Hristos. Toti aceia care vad caracterul respingator al pacatului si cu putere de sus rezista ispitei vor trezi cu siguranta ura lui Satana si a supusilor sai. Ura fata de principiile cele curate ale adevarului, precum si mustrarea si prigonirea aparatorilor lui vor exista atata vreme cat exista pacat si pacatosi. Urmasii lui Hristos si slujitorii lui Satana nu se pot armoniza. Rusinea crucii nu a incetat. "Toti aceia care vor sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus vor fi prigoniti" (2 Tim. 3,12).
32:9 Agentii lui Satana lucreaza continuu sub conducerea lui pentru a intari autoritatea si a cladi imparatia lui in opozitie cu guvernarea lui Dumnezeu. In scopul acesta, ei cauta sa-i amageasca pe urmasii lui Hristos si sa-i abata de la ascultarea de El. Asemenea conducatorului lor, ei interpreteaza gresit si pervertesc Scripturile pentru a-si atinge scopul. Dupa cum Satana a incercat sa arunce ocara asupra lui Dumnezeu, tot asa si agentii lui cauta sa calomnieze poporul lui Dumnezeu. Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte ii inspira si pe cei rai sa-i nimiceasca pe urmasii Lui. Toate acestea sunt prevestite in acea prima profetie: "Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei". Si aceasta va continua pana la incheierea timpului.
32:10 Satana isi aduna toate fortele si arunca toata puterea in lupta. De ce oare nu intalneste o impotrivire mai mare? De ce soldatii lui Hristos sunt atat de adormiti si indiferenti? Pentru ca, in realitate, au o legatura slaba cu Hristos; pentru ca sunt atat de lipsiti de Duhul Sau. Pacatul nu este pentru ei atat de respingator si de oribil cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu se impotrivesc, asa cum a facut Hristos, cu rezistenta hotarata si categorica. Ei nu-si dau seama de raul nespus de mare si de rautatea pacatului si sunt orbiti atat de caracterul, cat si de puterea printului intunericului. Se da pe fata putina vrajmasie contra lui Satana si a lucrarilor lui, pentru ca este o lipsa de cunoastere atat de mare cu privire la puterea si la rautatea lui, cat si la marea intindere a luptei sale impotriva lui Hristos si a bisericii Sale. Aici multi sunt amagiti. Ei nu stiu ca vrajmasul lor este un general puternic,
32:11 care stapaneste mintile ingerilor rai, si ca, prin planuri bine puse la punct si prin masinatii pricepute, el lupta impotriva lui Hristos, pentru a impiedica mantuirea sufletelor. Printre aceia care poarta numele de crestini si chiar printre slujitorii Evangheliei, rareori se aude vreo referire la Satana, afara poate doar de o mentionare incidentala de la amvon. Ei trec cu vederea dovezile activitatii si succesului lui continuu; ei neglijeaza multele avertismente cu privire la viclenia lui; ei par sa ignore chiar si existenta lui.
32:12 In timp ce oamenii nu cunosc planurile lui, acest dusman veghetor este in orice clipa pe urmele lor. El se amesteca in toate domeniile caminului, pe toate strazile oraselor noastre, in biserici, in consiliile nationale, in tribunale, incurcand, amagind, seducand, ruinand pretutindeni sufletele si trupurile barbatilor, femeilor si copiilor, distrugand familii, semanand ura, concurenta, lupta, razvratire, crima. Iar lumea crestina pare sa priveasca aceste lucruri ca si cand Dumnezeu le-ar fi randuit si trebuie sa existe.
32:13 Satana cauta continuu sa-l invinga pe poporul lui Dumnezeu, daramand barierele care-l despart de lume. Israelul din vechime a fost ademenit la pacat atunci cand s-a aventurat in asociere interzisa cu paganii. In acelasi fel este ratacit si Israelul modern, "a carui minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada chipul lui Dumnezeu" (2 Cor. 4,4). Toti aceia care nu sunt urmasii hotarati ai lui Hristos sunt slujitorii lui Satana. In inima nerenascuta este iubire fata de pacat si o dispozitie de a-l hrani si a-l scuza. Dar in inima renascuta este ura fata de pacat si o rezistenta hotarata impotriva lui. Cand crestinii aleg societatea celor nelegiuiti si necredinciosi, ei se expun ispitei. Satana se ascunde si, pe neobservate, trage valul lui amagitor pe ochii lor. Ei nu vad ca o astfel de tovarasie este intentionata ca sa le produca pagube; si daca devin tot mai asemenea lumii in caracter, in vorbire si in fapte, ei ajung din ce in ce mai orbiti.
32:14 Conformarea fata de obiceiurile lumii converteste biserica spre lume; ea niciodata nu converteste lumea la Hristos. Prietenia cu pacatul il va face in mod inevitabil sa para mai putin respingator. Acela care alege sa se uneasca cu slujitorii lui Satana in curand nu se va mai teme de stapanul lor. Cand pe calea datoriei suntem adusi in incercari, asa cum a fost Daniel la curtea imparatului, putem fi siguri ca Dumnezeu ne va ocroti; dar, daca ne asezam in calea ispitei, mai curand sau mai tarziu vom cadea.
32:15 Ispititorul lucreaza adesea cu cel mai mare succes prin aceia care sunt cel mai putin banuiti ca sunt sub stapanirea lui. Cei inzestrati cu talente si educatie sunt admirati si onorati, de parca aceste calitati ar putea inlocui lipsa temerii lor de Dumnezeu sau le-ar da dreptul la favoarea Sa. Talentul si cultura sunt in ele insele darurile lui Dumnezeu, dar, atunci cand acestea sunt socotite ca pot inlocui evlavia, cand in loc sa aduca sufletul mai aproape de Dumnezeu il indeparteaza de El, atunci ele devin un blestem si o cursa. In mintea multora predomina parerea ca tot ce apare ca fiind curtenie sau rafinament trebuie, intr-un anumit sens, sa-I apartina lui Hristos. Niciodata n-a fost o greseala mai mare ca aceasta. Aceste calitati trebuie sa onoreze caracterul oricarui crestin, caci ele vor exercita o influenta puternica in favoarea religiei adevarate; dar trebuie sa fie consacrate lui Dumnezeu, caci altfel sunt o putere spre rau. Multi barbati cu o inteligenta cultivata si cu maniere placute, care nu se coboara la ceea ce este in general socotit ca o fapta imorala, sunt doar o unealta lustruita in mainile lui Satana. Caracterul amagitor si inselator al influentei si al exemplului acestora face din ei niste dusmani mult mai periculosi pentru cauza lui Hristos decat cei care sunt necultivati si nestiutori.
32:16 Prin rugaciune staruitoare si prin dependenta de Dumnezeu, Solomon a primit intelepciunea care a provocat uimirea si admiratia lumii. Dar a cazut prada ispitei atunci cand s-a indepartat de la Izvorul puterii lui si a plecat, increzandu-se in sine. Atunci, puterile minunate, revarsate peste cel mai intelept dintre regi, au facut din el doar un mijloc mai eficient al vrajmasului sufletelor.
32:17 Cand Satana cauta continuu sa le orbeasca mintile fata de acest fapt, crestinii sa nu uite niciodata ca ei "nu se lupta impotriva carnii si sangelui, ci impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti" (Efes. 6,12). Avertizarea inspirata strabate veacurile pana in timpul nostru: "Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita" (1 Petru 5,8). "Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului" (Efes. 6,11).
32:18 Din zilele lui Adam si pana in vremea noastra, marele nostru vrajmas si-a exercitat puterea de a prigoni si de a distruge. El se pregateste acum pentru ultima lui campanie impotriva bisericii. Toti aceia care cauta sa-L urmeze pe Isus vor ajunge in conflict cu acest vrajmas neinduplecat. Cu cat crestinul imita Modelul divin, cu atat mai sigur va deveni o tinta a atacurilor lui Satana. Toti aceia care sunt angajati in mod activ in lucrarea lui Dumnezeu, cautand sa demaste amagirile celui rau si sa-L prezinte pe Hristos inaintea oamenilor, se vor putea uni cu marturisirea lui Pavel, in care vorbeste despre slujirea lui Dumnezeu cu toata umilinta sufletului, cu multe lacrimi si ispite.
32:19 Satana L-a atacat pe Hristos cu ispitele cele mai amagitoare si mai cumplite, dar a fost respins de fiecare data. Acele lupte au fost duse in favoarea noastra; biruintele acelea ne fac pe noi in stare sa biruim. Hristos va da putere tuturor acelora care-L cauta. Nici un om nu poate fi biruit de Satana fara consimtamantul lui. Ispititorul nu are putere sa stapaneasca vointa sau sa constranga sufletul ca sa pacatuiasca. El poate intrista, dar nu poate contamina. El poate provoca agonie, dar nu poate manji. Faptul ca Hristos a biruit ar trebui sa le inspire urmasilor Lui curaj de a lupta barbateste in lupta impotriva pacatului si a lui Satana.