3:3 ea statea ca mandrie a natiunii iudaice. Care copil al lui Israel putea privi scena aceasta fara un simtamant de bucurie si admiratie! Dar mintea lui Isus era ocupata de ganduri cu totul deosebite. "Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea." (Luca 19,41). In mijlocul bucuriei generale a alaiului triumfal, in timp ce ramurile de palmier unduiau, in timp ce osanalele vesele trezeau ecourile colinelor si mii de glasuri Il declarau imparat, Mantuitorul lumii a fost coplesit de o durere neasteptata si tainica. El, Fiul lui Dumnezeu, Cel fagaduit lui Israel, a carui putere invinsese moartea si chemase din mormant pe prizonierii ei, era in lacrimi, nu din cauza unei dureri obisnuite, ci a unei agonii adanci, nestavilite.