3:39 Indelungata rabdare a lui Dumnezeu fata de Ierusalim nu a facut decat sa-i intareasca pe iudei in nepocainta lor. In ura si cruzimea lor fata de ucenicii lui Isus, ei au lepadat ultima oferta a harului. Atunci Dumnezeu Si-a retras protectia de la ei si a indepartat puterea Sa restrictiva, infranatoare, de la Satana si ingerii sai, iar natiunea a fost lasata sub stapanirea conducatorului pe care si l-au ales. Copiii ei refuzasera harul lui Hristos, care i-ar fi facut in stare sa-si supuna pornirile rele, dar acum ele au devenit dominante. Satana a trezit cele mai cumplite si mai josnice pasiuni ale sufletului. Oamenii nu mai judecau, ci erau fara ratiune - stapaniti de pasiune si manie oarba. In cruzimea lor, devenira satanici. In familie si in popor, printre clasele de sus si cele de jos, era neincredere, gelozie, ura, lupta, razvratire, crima. Nicaieri nu era nici o siguranta. Prietenii si rudele se tradau unii pe altii. Parintii isi ucideau copiii, iar acestia pe parintii lor. Conducatorii poporului nu aveau putere sa-i conduca. Pasiuni nestapanite ii facusera tirani. Iudeii primisera o marturie mincinoasa pentru a-L condamna pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. Acum, acuzatii mincinoase faceau ca propria viata sa fie nesigura. Prin actiunile lor, ei spusesera cu multa vreme inainte: "Lasati-ne in pace cu Sfantul lui Israel". (Is. 30,11). Acum, dorinta lor era implinita. Teama de Dumnezeu nu-i mai tulbura. Satana era la carma natiunii si