3:2 De pe creasta Muntelui Maslinilor, Isus privea Ierusalimul. Placuta si pasnica era scena care se desfasura in fata Sa. Era sarbatoarea Pastelui si, din toate tarile, copiii lui Iacov se adunasera acolo pentru a participa la marea sarbatoare nationala. In mijlocul gradinilor si al viilor, cu pajisti inverzite, presarate cu corturile pelerinilor, se inaltau colinele in terase, palatele impunatoare si fortaretele masive ale capitalei lui Israel. Fiica Sionului parea sa spuna in mandria ei: "Stau ca imparateasa si nu vad nici o nenorocire". Era atat de fermecatoare si era sigura de favoarea cerului, ca atunci cand, cu veacuri in urma, regele cantaret psalmodia: "Frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant, este Muntele Sionului... cetatea marelui Imparat". (Ps. 48,2). Se puteau vedea cladirile marete ale templului. Razele apusului de soare luminau albul ca de zapada al zidurilor lui de marmura si se reflectau pe poarta de aur, pe turn si pe turnurile mai mici, ascutite. "In frumusetea desavarsita"