Printable ModeTragedia veacurilor, 3
|
3:1 Cap. 1 - Distrugerea Ierusalimului 3:2 De pe creasta Muntelui Maslinilor, Isus privea Ierusalimul. Placuta si pasnica era scena care se desfasura in fata Sa. Era sarbatoarea Pastelui si, din toate tarile, copiii lui Iacov se adunasera acolo pentru a participa la marea sarbatoare nationala. In mijlocul gradinilor si al viilor, cu pajisti inverzite, presarate cu corturile pelerinilor, se inaltau colinele in terase, palatele impunatoare si fortaretele masive ale capitalei lui Israel. Fiica Sionului parea sa spuna in mandria ei: "Stau ca imparateasa si nu vad nici o nenorocire". Era atat de fermecatoare si era sigura de favoarea cerului, ca atunci cand, cu veacuri in urma, regele cantaret psalmodia: "Frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant, este Muntele Sionului... cetatea marelui Imparat". (Ps. 48,2). Se puteau vedea cladirile marete ale templului. Razele apusului de soare luminau albul ca de zapada al zidurilor lui de marmura si se reflectau pe poarta de aur, pe turn si pe turnurile mai mici, ascutite. "In frumusetea desavarsita" 3:3 ea statea ca mandrie a natiunii iudaice. Care copil al lui Israel putea privi scena aceasta fara un simtamant de bucurie si admiratie! Dar mintea lui Isus era ocupata de ganduri cu totul deosebite. "Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea." (Luca 19,41). In mijlocul bucuriei generale a alaiului triumfal, in timp ce ramurile de palmier unduiau, in timp ce osanalele vesele trezeau ecourile colinelor si mii de glasuri Il declarau imparat, Mantuitorul lumii a fost coplesit de o durere neasteptata si tainica. El, Fiul lui Dumnezeu, Cel fagaduit lui Israel, a carui putere invinsese moartea si chemase din mormant pe prizonierii ei, era in lacrimi, nu din cauza unei dureri obisnuite, ci a unei agonii adanci, nestavilite. 3:4 Lacrimile Sale nu erau pentru Sine, desi cunostea bine calea pe care picioarele Sale urmau sa urce. Inaintea Sa era Ghetsemani, scena apropiatei Sale agonii. De asemenea, inaintea Sa era Poarta oilor, prin care timp de veacuri fusesera conduse animalele pentru jertfa si care urma sa se deschida pentru El cand avea "sa fie adus ca un miel la junghiere". (Is. 53,7). Nu prea departe era Calvarul, locul rastignirii. Pe drumul pe care Hristos avea sa calce in curand, urma sa cada groaza unui intuneric des, atunci cand El avea sa Se ofere ca jertfa pentru pacat. Cu toate acestea, nu contemplarea acestor scene arunca umbra asupra Lui in acest ceas de bucurie. Nu o presimtire a groazei Sale supraomenesti intuneca acest spirit neegoist. El plangea pentru miile de condamnati din Ierusalim, datorita orbirii si nepocaintei acelora pe care venise sa-i binecuvanteze si sa-i mantuiasca. 3:5 Istoria de mai bine de o mie de ani, de favoare deosebita si ocrotire, manifestate de Dumnezeu fata de poporul ales, era deschisa in fata ochilor lui Isus. Acolo era Muntele Moria, unde fiul fagaduintei, o victima ce nu se impotrivise, fusese adus la altar, ca simbol al jertfirii Fiului lui Dumnezeu. Acolo, legamantul binecuvantarii, slavita fagaduinta mesianica, fusese confirmat tatalui celor credinciosi (Gen. 22,9.16-18). Acolo, flacarile jertfei care s-au inaltat catre cer din aria lui Ornan indepartasera 3:6 sabia ingerului pierzator (1 Cron. 21) - simbol potrivit al jertfei Mantuitorului si al mijlocirii Sale pentru cei vinovati. Ierusalimul fusese onorat de Dumnezeu mai presus de tot pamantul. Domnul alesese Sionul, El "il dorise ca locuinta a Sa". (Ps. 132,13). Acolo, timp de veacuri, sfintii prooroci isi rostisera soliile de avertizare. Acolo, preotii isi leganasera cadelnitele, iar norul de tamaie impreuna cu rugaciunile inchinatorilor se inaltasera inaintea lui Dumnezeu. Zilnic, acolo fusese oferit sangele mieilor injunghiati, aratand in viitor catre Mielul lui Dumnezeu. Acolo, Iehova Isi descoperise prezenta in norul de slava de deasupra tronului milei. Acolo se gasea inceputul acelei scari tainice, care unea pamantul cu cerul (Gen. 28,12; Ioan 1,51) - acea scara pe care ingerii lui Dumnezeu coborau si urcau si care deschidea lumii drumul catre Sfanta Sfintelor. Daca Israel, ca popor, ar fi pastrat supunerea lui fata de Cer, Ierusalimul ar fi ramas pentru totdeauna ca ales al lui Dumnezeu (Ier. 17,21-25). Dar istoria acestui popor favorizat era un raport de nelegiuire si razvratire. Ei se impotrivisera harului ceresc, abuzasera de privilegiile lor si dispretuisera ocaziile. 3:7 Desi Israel "si-a batut joc de trimisii lui Dumnezeu, i-a nesocotit cuvintele si a ras de proorocii Sai" (2 Cron. 36,16), El inca Se manifestase fata de el ca "Domnul Dumnezeu milos si indurator, indelung rabdator si bogat in bunatate si credinciosie" (Exod 34,6); in ciuda repetatelor respingeri, mila Sa continuase cu insistenta. Cu o iubire mai mare decat aceea a unui tata milos fata de fiul grijii sale, "Dumnezeu daduse din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze, caci voia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau". (2 Cron. 36,15). Cand mustrarea, implorarea si certarea n-au mai avut efect, El le-a trimis cel mai bun dar al Cerului; mai mult chiar, El a revarsat tot cerul in acest singur dar. 3:8 Insusi Fiul lui Dumnezeu a fost trimis sa mijloceasca pentru cetatea nepocaita. Hristos a fost Acela care l-a adus la existenta pe Israel, crescandu-l ca pe o vita aleasa din Egipt (Ps. 80,8). Mana Sa 3:9 ii indepartase pe pagani dinaintea lui. El o sadise "pe un deal foarte roditor". Grija Sa ocrotitoare il inconjurase. Slujitorii Sai fusesera trimisi sa il hraneasca. "Ce as mai fi putut face viei Mele, exclama El, si n-am facut?" (Is. 5,1-4). Desi atunci cand astepta sa faca struguri buni rodise struguri salbatici, El a venit personal la via Sa cu o nadejde arzatoare - aceea ca va fi posibil sa o salveze de distrugere. El Si-a sapat via, a curatit-o si a ingrijit-o. A fost neobosit in straduintele Sale de a salva via pe care El Insusi o sadise. 3:10 Timp de trei ani, Domnul luminii si al slavei mersese incoace si incolo prin mijlocul poporului Sau. El "mergea din loc in loc, facand bine si vindecand pe toti cei ce erau apasati de diavolul", legand inimile zdrobite, aducand eliberare celor ce erau robiti, redand vederea orbilor, facandu-i pe ologi sa mearga si pe cei surzi sa auda, curatindu-i pe leprosi, inviindu-i pe morti si predicand Evanghelia celor saraci (Fapte 10,38; Luca 4,18; Matei 11,5). Tuturor claselor, fara deosebire, le-a fost adresata chemarea plina de har: "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna". (Matei 11,28). 3:11 Desi rasplatisera binele cu rau, iar iubirea Sa cu ura (Ps. 109,5), El urmase neabatut misiunea Sa plina de mila. Niciodata aceia care cautasera harul Sau nu fusesera respinsi. Fiind un calator fara camin, avand zilnic parte de invinuiri si de lipsuri, El traia pentru a sluji nevoilor omenesti si pentru a usura durerile lor, invitandu-i sa primeasca darul vietii. Valurile de mila, respinse de acele inimi indaratnice, se reintorceau cu o mai mare gingasie si o iubire de nedescris. Dar Israel intorsese spatele celui mai bun Prieten al sau si Aceluia care singur il putea ajuta. Invitatiile iubirii Sale fusesera dispretuite, sfaturile Sale fusesera calcate in picioare, iar avertismentele Sale fusesera luate in ras. 3:12 Ceasul nadejdii si al iertarii era gata sa treaca; cupa maniei lui Dumnezeu cel indelung rabdator era aproape plina. Norul care se adunase prin veacurile de apostazie si razvratire, acum intunecat de nenorociri, era gata sa se reverse peste un popor vinovat; 3:13 iar Acela care singur putea sa-i salveze de soarta care statea sa se dezlantuie fusese dispretuit, insultat, lepadat si in curand urma sa fie rastignit. Cand Hristos avea sa atarne pe crucea Calvarului, ziua lui Israel, ca popor favorizat si binecuvantat de Dumnezeu, avea sa se sfarseasca. Chiar si pierderea unui singur suflet este un dezastru care depaseste infinit de mult castigurile si comorile lumii; insa atunci cand Hristos privea asupra Ierusalimului, condamnarea unei cetati intregi, a unui popor intreg, era inaintea Lui - cetatea aceea, natiunea aceea care fusese odinioara poporul ales al lui Dumnezeu, comoara Sa deosebita. 3:14 Proorocii plansesera apostazia lui Israel si nenorocirile teribile care le fusesera partea din cauza pacatelor lor. Ieremia dorise ca ochii sa-i fie un izvor de lacrimi, ca sa planga zi si noapte pe cei ucisi ai fiicei poporului sau, pentru turma Domnului, care era dusa in robie (Ier. 9,1; 13,17). Cat de mare era atunci durerea Aceluia a carui privire profetica cuprindea, nu ani, ci veacuri! El il vedea pe ingerul pierzator cu sabia ridicata impotriva cetatii care fusese multa vreme locuinta lui Iehova. De pe culmea Muntelui Maslinilor, chiar din locul care mai tarziu urma sa fie ocupat de Titus si oastea sa, El privea peste vale la curtile si porticurile sfinte si, cu ochii intunecati de lacrimi, vedea intr-o perspectiva groaznica zidurile inconjurate de ostile vrajmase. Auzea sirurile de armate marsaluind la razboi. Auzea glasul mamelor si al copiilor strigand dupa paine in cetatea asediata. Vedea casa Sa sfanta si frumoasa, palatele si turnurile ei date flacarilor, si in locul unde ele fusesera odinioara, numai un morman de ruine fumegande. 3:15 Privind prin veacuri, vedea poporul legamantului raspandit in toate tarile, "ca niste naufragiati pe un tarm pustiu". In pedeapsa trecatoare, gata sa cada peste copiii sai, El vedea doar primii stropi din cupa maniei pe care, la judecata din urma, aveau sa-i bea pana la drojdii. Mila divina, iubirea compatimitoare, isi gaseste exprimarea in cuvintele pline de jale: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang 3:16 pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut!" O, daca tu, popor favorizat mai presus de oricare altul, ai fi cunoscut timpul cercetarii tale, si lucrurile care puteau sa-ti dea pacea! Am oprit ingerul dreptatii, te-am chemat la pocainta, dar zadarnic. Tu n-ai lepadat doar pe slujitori, pe trimisi si prooroci, ci pe Sfantul lui Israel, pe Mantuitorul tau. Daca esti distrus, tu singur porti raspunderea. "Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata." (Matei 23,37; Ioan 5,40) 3:17 Hristos vedea in Ierusalim un simbol al unei lumi impietrite in necredinta si razvratire si grabindu-se sa suporte judecatile rasplatitoare ale lui Dumnezeu. Vaiurile unui neam cazut, apasand sufletul Sau, au scos de pe buzele Sale acel strigat nespus de amar. El vedea urma pacatului in mizeria omeneasca, in lacrimi si sange; inima Sa era miscata de o mila necuprinsa pentru cei nenorociti si suferinzi de pe pamant; El se straduise sa-i mangaie pe toti. Dar nici chiar mana Sa nu putea intoarce valul nenorocirilor omenesti; putini urmau sa caute singurul lor Izvor de ajutor. El era gata sa-Si dea sufletul la moarte pentru a aduce mantuirea in hotarele lor; dar putini urmau sa vina la El ca sa poata avea viata. 3:18 Maiestatea cerului in lacrimi! Fiul Dumnezeului nemarginit, tulburat in duhul Sau, incovoiat de groaza! Scena a umplut tot cerul de uimire. Aceasta scena descopera grozavia peste masura de mare a pacatului; arata cat de grea este raspunderea chiar si pentru Puterea nemarginita sa-l scape pe cel vinovat de urmarile calcarii Legii lui Dumnezeu. Privind catre generatia din urma, Isus a vazut lumea cuprinsa de o amagire asemanatoare cu aceea care a dus la distrugerea Ierusalimului. Pacatul cel mare al iudeilor a fost lepadarea lui Hristos; pacatul cel mare al lumii crestine va fi respingerea Legii lui Dumnezeu, temelia guvernarii Sale in cer si pe pamant. Preceptele lui Iehova vor fi dispretuite si declarate ca fiind fara valoare. Milioane de oameni in robia pacatului, robi ai lui Satana, condamnati sa sufere moartea a doua, vor refuza sa asculte de cuvintele adevarului 3:19 in ziua cercetarii. Teribila orbire! Ciudata ratacire! 3:20 Cu doua zile inainte de Paste, cand Hristos plecase pentru ultima oara din templu, dupa ce demascase fatarnicia conducatorilor iudei, a iesit din nou cu ucenicii Sai pe Muntele Maslinilor si S-a asezat cu ei pe coasta inverzita, privind spre cetate. Inca o data a privit zidurile, turnurile si palatele ei. Inca o data a privit templul in splendoarea lui orbitoare, o diadema a frumusetii care incorona muntele cel sfant. 3:21 Cu o mie de ani inainte, psalmistul preamarise indurarea lui Dumnezeu fata de Israel, care facuse din Casa cea sfanta locuinta Sa: "Cortul Lui este in Salem si locuinta Lui in Sion". El "a ales semintia lui Iuda, muntele Sionului pe care-l iubeste. Si-a zidit sfantul locas ca cerurile de inalt." (Ps. 76,2; 78,68-69). Templul dintai fusese inaltat in perioada cea mai prospera a istoriei lui Israel. Imparatul David stransese vaste comori pentru scopul acesta, iar planurile pentru constructie au fost facute prin inspiratie divina (1 Cron. 28,12.19). Solomon, cel mai intelept dintre monarhii lui Israel, completase aceasta lucrare. Templul acesta era cea mai mareata cladire pe care o vazuse lumea vreodata. Cu toate acestea, Domnul declarase prin proorocul Hagai cu privire la cel de al doilea templu: "Slava acestuia din urma va fi mai mare decat a celui dintai". "Voi clatina toate neamurile si Dorinta tuturor popoarelor va veni: si voi umplea de slava casa aceasta, zice Domnul ostirilor." (Hagai 2,9.7) 3:22 Dupa distrugerea lui de catre Nebucadnetar, templul a fost recladit, cu aproximativ 500 de ani inainte de nasterea lui Hristos, de catre un popor care se intorsese intr-o tara nelocuita si aproape pustie, dupa o robie de o viata intreaga. Se aflau printre ei batrani care vazusera slava Templului lui Solomon si care plangeau la punerea temeliei acestei cladiri noi, deoarece ea urma sa fie inferioara celei dintai. Simtamantul care predomina este descris cu putere de prooroc: "Cine a mai ramas intre voi din cei ce au vazut casa aceasta in slava ei dintai? Si cum o vedeti 3:23 acum? Asa cum este, nu pare ea ca o nimica in ochii vostri?" (Hagai 2,3; 3,12). Atunci s-a dat fagaduinta ca slava acestei case din urma va fi mai mare decat a celei dintai. 3:24 Dar templul al doilea nu-l egalase pe primul in maretie; nici nu fusese sfintit prin acele dovezi vizibile ale prezentei divine care apartinusera templului dintai. Nu a fost nici o manifestare de putere supranaturala pentru a marca consacrarea lui. Nici un nor de slava nu s-a vazut umpland sanctuarul nou inaltat. Nici foc din cer n-a coborat pentru a mistui jertfa de pe altar. Sechina nu mai exista intre heruvimi in Locul preasfant; chivotul, scaunul harului si Tablele Marturiei nu se mai gaseau acolo. Nici un glas n-a rasunat din cer pentru a face cunoscut preotului voia lui Dumnezeu. 3:25 Timp de veacuri, iudeii incercasera zadarnic sa arate cum s-a implinit fagaduinta lui Dumnezeu, data prin Hagai; dar mandria si necredinta le-au orbit mintea fata de intelesul adevarat al cuvintelor profetului. Templul al doilea nu era onorat cu norul slavei lui Iehova, ci cu prezenta vie a Aceluia in care locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii - care este Dumnezeu Insusi manifestat in trup. "Dorinta tuturor popoarelor" venise fara indoiala in templul Sau atunci cand Omul din Nazaret invata si vindeca in curtile sfinte. Prin prezenta lui Hristos, si numai prin aceasta, cel de al doilea templu il intrecea in slava pe primul. Dar Israel indepartase darul oferit de cer. O data cu umilul Invatator care trecuse in ziua aceea prin poarta lui aurita, slava se departase pentru totdeauna de templu. Cuvintele Mantuitorului se implinisera deja: "Vi se lasa casa pustie". (Matei 23,38) 3:26 Ucenicii se umplusera de teama si uimire la proorocia lui Hristos cu privire la distrugerea templului si doreau sa inteleaga mai deplin sensul cuvintelor Sale. Bogatie, munca si iscusinta arhitectonica fusesera cheltuite timp de peste patruzeci de ani pentru a spori splendorile lui. Irod 3:27 cel Mare risipise pentru el atat bogatii romane, cat si comori iudaice, si chiar imparatul lumii il imbogatise cu darurile sale. Blocuri masive de marmura alba de dimensiuni aproape de neinchipuit, trimise de la Roma pentru acest scop, formau o parte din structura lui, si ucenicii atrasera atentia Domnului lor la aceasta, spunand: "Uita-Te ce pietre si ce zidiri" (Marcu 13,1). 3:28 Acestor cuvinte, Isus le-a dat raspunsul solemn si surprinzator: "Adevarat va spun ca nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu fie daramata". (Matei 24,2) 3:29 Ucenicii asociau distrugerea Ierusalimului cu evenimentele venirii personale a lui Hristos intr-o slava vremelnica, pentru a lua tronul imperiului universal, pentru a-i pedepsi pe iudeii nepocaiti si pentru a sfarama jugul roman de pe grumazul natiunii. Domnul le spusese ca va veni a doua oara. De aceea, la amintirea judecatilor asupra Ierusalimului, mintea lor s-a indreptat catre venirea aceea; si, cand s-au adunat in jurul Mantuitorului pe Muntele Maslinilor, au intrebat: "Cand se vor intampla aceste lucruri si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?" (vers. 3) 3:30 Viitorul a fost acoperit, in mila Sa, fata de ucenici. Daca ar fi inteles la data aceea pe deplin cele doua evenimente teribile - suferintele si moartea Mantuitorului si distrugerea cetatii si a templului lor -, ei ar fi fost coplesiti de spaima. Hristos le-a dat o schita a evenimentelor mai importante, care urmau sa aiba loc inainte de incheierea timpului. Cuvintele Sale n-au fost atunci pe deplin intelese; insa intelesul lor urma sa fie descoperit pe masura ce poporul Sau avea nevoie de sfaturile date in ele. Profetia pe care El a rostit-o avea un inteles dublu; in timp ce prefigura distrugerea Ierusalimului, ea arunca o lumina si asupra grozaviilor marii zile din urma. 3:31 Isus a aratat ucenicilor care ascultau judecatile ce aveau sa cada peste Israelul apostat si indeosebi razbunarea care urma sa vina peste ei din cauza respingerii si rastignirii lui Mesia. Semne neinselatoare vor preceda apogeul teribil. Ceasul ingrozitor va veni deodata 3:32 si pe nesimtite. Mantuitorul i-a avertizat pe urmasii Sai: "De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel, asezata in Locul sfant - cine citeste sa inteleaga; atunci, cei ce vor fi in Iudea, sa fuga la munti". (Mat. 24,15.16; Luca 21,20.21). Cand steagurile idolatre ale romanilor aveau sa fie asezate in Locul sfant, care se intindea cu cativa kilometri in afara zidurilor cetatii, atunci urmasii lui Hristos trebuiau sa-si gaseasca scaparea fugind. Atunci cand semnalul de avertizare era dat, aceia care doreau sa scape nu trebuiau sa mai amane. In toata Iudea, ca si in Ierusalim, semnalul pentru fuga trebuia sa fie ascultat imediat. Acela care se intampla sa fie pe acoperisul casei nu trebuia sa mai coboare in casa, nici chiar pentru a-si salva cele mai valoroase comori. Aceia care lucrau la camp sau in vie nu trebuiau sa piarda vremea cu intoarcerea nici macar pentru haina dezbracata din cauza caldurii zilei. Nu trebuia sa ezite nici un moment, ca sa nu fie cuprinsi de distrugerea generala. 3:33 In timpul domniei lui Irod, Ierusalimul nu numai ca fusese mult infrumusetat, dar prin inaltarea unor turnuri, ziduri si fortarete, care se adaugau la puterea naturala a asezarii lui, fusese facut in aparenta de neinvins. Acela care ar fi incercat la vremea aceea sa prevesteasca in mod deschis distrugerea lui, ar fi fost socotit, ca si Noe in vremea lui, un alarmist nebun. Insa Isus Hristos spusese: "Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece". (Matei 24,35). Din cauza pacatelor poporului, mania fusese manifestata pe fata contra Ierusalimului, iar necredinta lui inversunata facea ca distrugerea sa fie sigura. 3:34 Domnul declarase prin proorocul Mica: "Ascultati dar lucrul acesta, capetenii ale casei lui Iacov, si mai mari ai casei lui Israel, voi, carora va este scarba de dreptate si care suciti tot ce este drept; voi care ziditi Sionul cu sange si Ierusalimul cu nelegiuire! Capeteniile cetatii judeca pentru daruri, preotii lui invata pe popor pentru plata, si proorocii lui proorocesc pentru bani; si mai indraznesc apoi sa se bizuie pe Domnul si zic: 'Oare nu este Domnul in mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!'" (Mica 3,9-11) 3:35 Aceste cuvinte ii descriau cu credinciosie pe locuitorii corupti si plini de sine ai Ierusalimului. In timp ce pretindeau ca pazesc cu strictete preceptele Legii lui Dumnezeu, ei calcau toate principiile ei. Ei Il urau pe Hristos, deoarece curatia si sfintenia Sa descopereau nelegiuirea lor si-L acuzau pe El ca fiind cauza tuturor necazurilor care venisera peste ei ca urmare a pacatelor lor. Desi Il recunosteau ca fiind fara pacat, au declarat ca moartea Lui era necesara pentru siguranta lor ca popor: "Daca-L lasam asa", spuneau conducatorii iudei, "toti vor crede in El, si vor veni Romanii si ne vor nimici si locul nostru si neamul". (Ioan 11,48). Daca Hristos ar fi sacrificat, ei ar putea deveni inca o data un popor puternic si unit. Au rationat in felul acesta si au contribuit la hotararea marelui preot ca ar fi mai bine sa moara un om decat sa piara intreaga natiune. 3:36 In felul acesta, conducatorii iudei cladisera "Sionul cu sange si Ierusalimul cu nelegiuire". (Mica 3,10). Si totusi, in timp ce-L omorau pe Mantuitorul, pentru ca le mustra pacatele, atat de mare era indreptatirea lor de sine, incat se socoteau ca fiind poporul lui Dumnezeu, favorizat, si asteptau ca Domnul sa-i libereze de vrajmasi. "De aceea", continua profetul, "Sionul va fi arat ca un ogor si Ierusalimul va ajunge un morman de pietre si muntele templului o inaltime acoperita de paduri." (vers.12) 3:37 Timp de aproape patruzeci de ani, dupa ce caderea Ierusalimului fusese pronuntata de Hristos Insusi, Domnul a amanat judecatile Sale asupra cetatii si a poporului. Minunata a fost indelunga rabdare a lui Dumnezeu fata de aceia care au respins Evanghelia Sa si fata de ucigasii Fiului Sau. Parabola pomului neroditor reprezenta procedeele lui Dumnezeu cu natiunea iudaica. Porunca se daduse: "Taie-l, la ce sa mai cuprinda pamantul degeaba!" (Luca 13,7), dar mila divina il crutase pentru inca putina vreme. Printre iudei erau multi care nu cunoscusera caracterul si lucrarea lui Hristos. Iar copiii nu se bucurasera de aceste privilegii sau nu primisera lumina pe care parintii lor o lepadasera. Prin 3:38 predicarea apostolilor si a tovarasilor lor, Dumnezeu dorea ca lumina sa se reverse si asupra acestor copii; lor urma sa li se ingaduie sa vada cum s-a implinit profetia nu numai la nasterea si in viata lui Hristos, ci si in moartea si invierea Sa. Copiii nu trebuiau condamnati pentru pacatele parintilor; dar atunci cand, cu toata cunoasterea luminii intregi, data parintilor, copiii au lepadat lumina mai mare data lor, ei au devenit partasi la pacatele parintilor si au umplut masura nelegiuirii lor. 3:39 Indelungata rabdare a lui Dumnezeu fata de Ierusalim nu a facut decat sa-i intareasca pe iudei in nepocainta lor. In ura si cruzimea lor fata de ucenicii lui Isus, ei au lepadat ultima oferta a harului. Atunci Dumnezeu Si-a retras protectia de la ei si a indepartat puterea Sa restrictiva, infranatoare, de la Satana si ingerii sai, iar natiunea a fost lasata sub stapanirea conducatorului pe care si l-au ales. Copiii ei refuzasera harul lui Hristos, care i-ar fi facut in stare sa-si supuna pornirile rele, dar acum ele au devenit dominante. Satana a trezit cele mai cumplite si mai josnice pasiuni ale sufletului. Oamenii nu mai judecau, ci erau fara ratiune - stapaniti de pasiune si manie oarba. In cruzimea lor, devenira satanici. In familie si in popor, printre clasele de sus si cele de jos, era neincredere, gelozie, ura, lupta, razvratire, crima. Nicaieri nu era nici o siguranta. Prietenii si rudele se tradau unii pe altii. Parintii isi ucideau copiii, iar acestia pe parintii lor. Conducatorii poporului nu aveau putere sa-i conduca. Pasiuni nestapanite ii facusera tirani. Iudeii primisera o marturie mincinoasa pentru a-L condamna pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu. Acum, acuzatii mincinoase faceau ca propria viata sa fie nesigura. Prin actiunile lor, ei spusesera cu multa vreme inainte: "Lasati-ne in pace cu Sfantul lui Israel". (Is. 30,11). Acum, dorinta lor era implinita. Teama de Dumnezeu nu-i mai tulbura. Satana era la carma natiunii si 3:40 cele mai inalte autoritati, civile si religioase, se gaseau sub dominatia lui. 3:41 Conducatorii grupurilor potrivnice se uneau uneori pentru a prada si tortura victimele lor nenorocite, pentru ca iarasi sa se arunce unii asupra celorlalti si sa ucida fara mila. Nici chiar sfintenia templului nu putea infrana cruzimea lor groaznica. Inchinatorii erau loviti chiar in fata altarului, iar sanctuarul era manjit cu trupurile celor ucisi. Cu toate acestea, in incumetarea lor oarba si hulitoare, instigatorii acestei lucrari diavolesti declarau in mod deschis ca nu se temeau ca Ierusalimul avea sa fie distrus, deoarece era cetatea lui Dumnezeu. Pentru a-si intari puterea si mai mult, ei ii mituiau pe unii prooroci mincinosi, ca sa vesteasca, chiar in timp ce legiunile romane asediau templul, ca poporul va trebui sa astepte eliberarea de la Dumnezeu. Pana la urma, multimile s-au prins cu putere de credinta ca Cel Preainalt va interveni pentru infrangerea adversarilor lor. Dar Israel refuzase cu dispret ocrotirea divina, iar acum nu mai avea nici o aparare. Nefericitul Ierusalim, sfasiat de certuri interne, cu strazile inrosite de sangele locuitorilor lui, care se omorau unii pe altii, in timp ce ostile dusmane ii distrugeau intariturile si-i ucideau pe oamenii de razboi! 3:42 Toate proorociile facute de Hristos, cu privire la distrugerea Ierusalimului, s-au implinit literal. Iudeii au trait realitatea adevarului din cuvintele Sale de avertizare: "Cu ce masura masurati, vi se va masura". (Mat. 7,2) 3:43 Au aparut semne si minuni care prevesteau distrugerea si prapadul. In miez de noapte, o lumina nenaturala stralucea deasupra templului si altarului. Pe cer, spre apus, se aratau carele oamenilor de razboi, adunandu-se pentru batalie. Preotii care slujeau noaptea in sanctuar erau ingroziti de niste sunete misterioase; pamantul se cutremura si multimi de glasuri erau auzite strigand: "Sa fugim de aici". Poarta dinspre rasarit, care era atat de grea incat abia putea fi inchisa de mai multi oameni si care era asigurata cu bare imense 3:44 de fier, prinse adanc in caldaramul de piatra tare, s-a deschis la miezul noptii, fara vreo unealta omeneasca. (Milman, The History of the Jews, cartea 13) 3:45 Timp de sapte ani, un barbat a colindat strazile Ierusalimului, anuntand nenorocirile care aveau sa vina peste cetate. Zi si noapte el rostea cu glas de tanguire: "Glas de la rasarit; glas de la apus; glas din cele patru vanturi; glas impotriva Ierusalimului si impotriva Templului; glas impotriva mirilor si a mireselor; glas impotriva intregului popor!" (Ibidem). Acest personaj ciudat a fost intemnitat si biciuit, dar nici o plangere nu s-a auzit de pe buzele lui. La toate insultele si tratamentul brutal, el raspundea: "Nenorocire, nenorocire pentru Ierusalim! Nenorocire, nenorocire pentru locuitorii lui!" Strigatul lui de avertizare n-a incetat pana cand a fost ucis in asediul pe care-l prevestise. 3:46 In distrugerea Ierusalimului n-a pierit nici un crestin. Hristos daduse ucenicilor Sai avertizarea si toti aceia care au crezut cuvintele Sale au asteptat semnul fagaduit. "Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti", a spus Isus, "sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el." (Luca 21,20.21). Dupa ce romanii, sub conducerea lui Cestius, au inconjurat cetatea, pe neasteptate au parasit asediul tocmai atunci cand totul parea favorabil unui atac imediat. Asediatii, nemaisperand intr-o rezistenta incununata de succes, erau pe punctul de a se preda, cand generalul roman si-a retras fortele, in aparenta fara nici un motiv. Dar providenta plina de mila a lui Dumnezeu dirija evenimentele pentru binele poporului Sau. Semnul fagaduit fusese dat crestinilor care asteptau, iar acum le-a fost oferita ocazia, ca toti cei care doreau, sa asculte de avertizarea Mantuitorului. Evenimentele au fost in asa fel conduse, incat nici iudeii si nici romanii sa nu impiedice fuga crestinilor. Dupa retragerea lui Cestius, iudeii, iesind din Ierusalim, au urmarit armata care se retragea si, in timp ce ambele forte erau cu totul angajate in lupte, crestinii au avut ocazia sa paraseasca cetatea. In vremea aceasta si tara fusese curatita de dusmanii 3:47 care ar fi incercat sa-i impiedice. In timpul asediului, iudeii erau adunati la Ierusalim pentru Sarbatoarea Corturilor, si in felul acesta, crestinii din toata tara puteau sa scape fara sa fie hartuiti. Fara zabava ei au fugit spre un loc sigur - cetatea Pela, din Perea, dincolo de Iordan. 3:48 Fortele iudaice, urmarind pe Cestius si ostirea lui, s-au aruncat asupra lor cu atata cruzime, incat ii ameninta cu o distrugere totala. Cu mare greutate au reusit romanii sa se retraga. Iudeii au scapat aproape fara pierderi si s-au intors cu prada in triumf la Ierusalim. Dar acest succes aparent le-a adus numai rau. El le-a dat un spirit de rezistenta staruitoare fata de romani, care, in scurta vreme, a adus nenorociri de nedescris asupra cetatii blestemate. 3:49 Teribile au fost dezastrele care au cazut peste Ierusalim atunci cand asediul a fost reluat de catre Titus. Orasul era impodobit in timpul Pastelui, cand milioane de iudei erau adunati inauntrul zidurilor. Rezervele de hrana, care, daca ar fi fost pastrate cu grija, i-ar fi asigurat pe locuitorii lui timp de ani de zile, fusesera distruse mai inainte, datorita invidiei si razbunarii gruparilor care se luptau intre ele, si acum au suferit toate ororile foamei. O masura de grau se vindea cu un talant. Atat de teribile erau chinurile foametei, incat oamenii mancau pielea curelelor si a sandalelor, precum si pielea ce acoperea scuturile. Nenumarati oameni ieseau pe furis noaptea pentru a aduna plante salbatice din afara zidurilor cetatii, chiar daca multi erau prinsi si condamnati la moarte in chinuri groaznice. Adesea, aceia care se intorceau cu bine erau jefuiti de ceea ce culesesera, infruntand atat de multe primejdii. Torturile cele mai salbatice erau aplicate de cei care detineau puterea, pentru a stoarce de la poporul lovit de saracie ultimele resturi pe care le putusera ascunde. Si aceste cruzimi erau deseori practicate de oameni bine hraniti, care doreau numai sa-si asigure rezerve si pentru viitor. 3:50 Mii de oameni au pierit de foame si de ciuma. Sentimentele naturale 3:51 pareau sa fi fost nimicite. Sotii isi jefuiau sotiile, iar ele, la randul lor, isi jefuiau sotii. Copiii puteau fi vazuti smulgand hrana din gura parintilor lor batrani. Intrebarea profetului: "Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza?" si-a primit raspunsul inauntrul zidurilor cetatii blestemate. "Femeile, cu toata mila lor, isi fierb copiii, care le slujesc ca hrana, in mijlocul prapadului fiicei poporului meu" (Is. 49,15; Plang. 4,10). Din nou s-a implinit profetia de avertizare data cu paisprezece veacuri mai inainte: "Femeia cea mai gingasa si cea mai miloasa dintre voi, care, de gingasa si miloasa ce era, nu stia cum sa calce mai usor cu piciorul pe pamant, va privi fara mila pe barbatul care se odihneste la sanul ei, pe fiul si pe fiica ei: ...si din copiii pe care ii va naste, caci, ducand lipsa de toate, ii va manca in ascuns, din pricina stramtorarii si necazului in care te va aduce vrajmasul tau in cetatile tale". (Deut. 28,56.57). 3:52 Conducatorii romani s-au straduit sa arunce groaza in iudei, pentru ca in felul acesta sa-i determine sa se predea. Prizonierii care se impotriveau cand erau luati erau biciuiti, torturati si rastigniti in fata zidurilor cetatii. Sute de oameni erau zilnic executati in felul acesta, iar lucrarea aceasta teribila a continuat asa pana cand, de-a lungul vaii lui Iosafat si la Calvar, crucile inaltate erau in numar atat de mare, incat abia se mai gasea loc de trecere printre ele. Atat de teribil s-a implinit blestemul acela ingrozitor, rostit in fata scaunului de judecata al lui Pilat: "Sangele Lui sa cada asupra noastra si a copiilor nostri". (Matei 27,25) 3:53 Titus ar fi dorit sa puna capat acestei scene ingrozitoare si sa scuteasca in felul acesta Ierusalimul de umplerea masurii blestemului. S-a umplut de groaza cand a vazut trupurile mortilor facute mormane pe vai. Ca fermecat, a privit de pe culmea Muntelui Maslinilor maretul templu si a dat ordin ca nici o piatra sa nu fie atinsa. Inainte de a incepe sa ia in stapanire fortareata, a facut 3:54 un apel staruitor catre conducatorii iudei, ca sa nu-l oblige sa pangareasca locul sfant cu sange. Daca ar fi iesit sa lupte in alta parte, nici un roman n-ar fi violat sfintenia templului. Insusi Iosif Flavius, cu cea mai convingatoare chemare, i-a sfatuit sa se predea, pentru a se salva pe ei, cetatea si locul de inchinare. Dar cuvintele lui au fost intampinate cu blesteme amare. Au aruncat cu sulite in el, ultimul lor mijlocitor omenesc, in timp ce staruia de ei. Iudeii respinsesera indemnurile Fiului lui Dumnezeu, iar acum mustrarea binevoitoare si indemnul ii faceau sa fie si mai hotarati sa reziste pana la urma. Zadarnice au fost eforturile lui Titus de a salva templul; Unul mai mare decat el declarase ca nu va ramane piatra peste piatra. 3:55 Incapatanarea oarba a conducatorilor iudei impreuna cu crimele detestabile care se savarseau in cetatea asediata provocau oroarea si indignarea romanilor, iar, in cele din urma, Titus s-a hotarat sa ia templul cu asalt. S-a hotarat totusi ca, daca va fi posibil, sa fie salvat de la distrugere. Dar poruncile lui au fost calcate. Dupa ce se retrasese in cortul sau pentru noapte, iudeii, iesind din templu, au atacat soldatii prin surprindere. In timpul luptei, o torta aprinsa a fost aruncata de un soldat prin poarta deschisa si indata incaperile, captusite cu cedru, din jurul Locului sfant, erau in flacari. Titus a alergat la locul incaierarii, urmat de generalii si ofiterii sai, si le-a poruncit soldatilor sa stinga focul. Cuvintele lui n-au fost luate in seama. In furia lor, soldatii au aruncat torte aprinse in incaperile alaturate templului si, dupa aceea, cu sabiile au ucis multimea de oameni care-si gasisera adapost acolo. Sangele curgea ca apa, pe treptele templului. Mii si mii de iudei au pierit. Pe deasupra zgomotului luptei, se auzeau glasuri strigand: "I-Cabod!" - s-a dus slava. 3:56 "Titus si-a dat seama ca este imposibil sa potoleasca mania soldatilor; a intrat impreuna cu ofiterii sai si a privit interiorul edificiului sacru. Splendoarea i-a umplut de uimire; si 3:57 pentru ca flacarile nu patrunsesera inca in locul sfant, a facut un ultim efort pentru a-l salva si, iesind inainte, a cerut inca o data soldatilor sa opreasca inaintarea incendiului. Centurionul Liberalis a incercat sa impuna ascultarea cu ajutorul corpului de comanda; insa nici respectul fata de imparat nu a putut opri dusmania crunta impotriva iudeilor; nimic nu a putut domoli furia cumplita si dorinta dupa jaf. Soldatii au vazut totul in jur poleit cu aur, care stralucea orbitor in lumina ciudata a flacarilor; ei au presupus ca in sanctuar erau ascunse comori nebanuite. Un soldat a aruncat, pe neobservate, o torta aprinsa printre usi si, intr-o clipa, toata cladirea era in flacari. Fumul orbitor si flacarile i-au silit pe ofiteri sa se retraga si nobilul edificiu a fost lasat in voia sortii. 3:58 Daca pentru romani a fost un spectacol ingrozitor - ce ar fi fost el pentru iudei? Toata culmea colinei care domina cetatea clocotea ca un vulcan. Una dupa alta, cladirile se prabuseau cu un trosnet ingrozitor si erau inghitite intr-un abis de flacari. Acoperisurile de cedru erau ca o mare de flacari; coloanele impodobite erau ca niste limbi de foc, iar turnurile portilor aruncau coloane de flacari si fum. Colinele invecinate erau luminate; si, prin intuneric, grupe de oameni erau vazute privind cu ingrijorare plina de groaza inaintarea prapadului; pe zidurile si inaltimile cetatii se ingramadeau oameni, unii aveau fetele palide de agonia disperarii, altii amenintau, neputinciosi, cu razbunarea. Strigatele soldatilor romani, alergand in sus si in jos, si urletele rasculatilor care piereau in flacari se amestecau cu vuietul incendiului si cu tunetul grinzilor care se prabuseau. Ecourile muntilor raspundeau aducand inapoi tipetele oamenilor de pe inaltimi; peste tot, de-a lungul zidurilor, rasunau gemete si vaiete; oamenii care piereau de foame isi adunau ultimele puteri pentru a striga de groaza si deznadejde. 3:59 "Masacrul dinauntru a fost si mai ingrozitor decat 3:60 spectacolul de afara. Barbati si femei, batrani si tineri, ostasi si preoti, aceia care luptau ca si aceia care cereau mila au fost macelariti fara deosebire. Numarul celor ucisi il intrecea pe acela al ucigatorilor. Ostasii trebuiau sa se catere pe gramezi de morti pentru a aduce la indeplinire lucrarea de exterminare" (Milman, History of the Jews, cartea 16). 3:61 Dupa distrugerea templului, intreaga cetate a cazut repede in mainile romanilor. Conducatorii iudeilor au abandonat turnurile invincibile, iar Titus le-a gasit pustii. A privit la ele cu uimire si a declarat ca Dumnezeu le daduse in mainile lui, deoarece nici o unealta, oricat de puternica, n-ar fi putut izbuti impotriva acestor bastioane imense. Atat cetatea, cat si templul au fost daramate pana in temelii, iar locul pe care fusese sfantul locas "a fost arat ca un ogor". (Ier. 26,18). In asediul si in macelul care a urmat, au pierit peste un milion de oameni; apoi, supravietuitorii au fost dusi ca robi, vanduti ca sclavi, tarati la Roma pentru a impodobi triumful invingatorului, dati fiarelor salbatice in amfiteatre sau raspanditi ca peregrini fara patrie pe tot pamantul. 3:62 Iudeii isi faurisera singuri catusele; ei isi umplusera paharul razbunarii. In distrugerea totala care a cazut peste ei, ca natiune, si in toate vaiurile care i-au urmat in imprastierea lor, ei n-au facut decat sa culeaga ceea ce ei insisi semanasera. Profetul spunea: "Pieirea ta, Israele, este ca ai fost impotriva Mea", "ai cazut prin nelegiuirea ta". (Osea 13,9; 14,1). Suferintele lor sunt reprezentate adesea ca o pedeapsa care a venit asupra lor, ca urmare a hotararii directe a lui Dumnezeu. In felul acesta, marele amagitor cauta sa-si ascunda lucrarea. Printr-o respingere continua a iubirii si a milei divine, iudeii au facut ca ocrotirea lui Dumnezeu sa le fie retrasa, dar lui Satana i-a fost ingaduit sa-i conduca dupa vointa lui. Cruzimile oribile care au avut loc la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrare a puterii razbunatoare a lui Satana asupra acelora care se supun stapanirii lui. 3:63 Noi nu cunoastem cat de mult Ii datoram lui Hristos pentru pacea si ocrotirea de care ne bucuram. Puterea restrictiva a lui Dumnezeu este aceea care fereste omenirea de a cadea cu totul sub stapanirea lui Satana. Cel neascultator si nerecunoscator are multe motive de recunostinta fata de mila si indelunga rabdare a lui Dumnezeu, care tine in frau puterea cruda si raufacatoare a celui rau. Dar atunci cand oamenii trec peste limitele rabdarii divine, aceasta putere este retrasa. Dumnezeu nu sta inaintea pacatosului ca un executor al sentintei date impotriva nelegiuirii; dar ii lasa pe cei care au respins mila Sa sa culeaga ceea ce au semanat. Orice raza de lumina respinsa, orice avertizare dispretuita sau neluata in seama, orice pasiune ingaduita, orice calcare a Legii lui Dumnezeu este o samanta semanata, care aduce un seceris ce nu da gres. Duhul lui Dumnezeu, caruia pacatosul I s-a impotrivit cu inversunare este in cele din urma retras de la acesta, si atunci nu mai are nici o putere sa-si stapaneasca pornirile rele ale sufletului si nici o ocrotire fata de rautatea si vrajmasia lui Satana. Distrugerea Ierusalimului este o avertizare infricosata si solemna pentru toti aceia care glumesc cu posibilitatile harului divin si se impotrivesc chemarilor milei dumnezeiesti. Niciodata n-a existat o marturie mai hotarata cu privire la ura lui Dumnezeu fata de pacat si la pedeapsa sigura care va cadea peste cel vinovat. 3:64 Profetia Mantuitorului cu privire la caderea judecatilor lui Dumnezeu peste Ierusalim trebuie sa aiba o alta implinire, fata de care acea distrugere teribila era doar o umbra slaba. In soarta cetatii alese putem vedea soarta unei lumi care a respins mila lui Dumnezeu si a calcat in picioare Legea Sa. Intunecate sunt rapoartele decaderii omenesti, la care pamantul a fost martor in decursul lungilor lui veacuri de crima. Inima slabeste si mintea se pierde privind toate acestea. Teribile au fost rezultatele lepadarii autoritatii Cerului. Insa o scena si mai intunecata este prezentata in descoperirea viitorului. Rapoartele trecutului - procesiunea lunga a conflictelor, a agitatiilor si a rascoalelor, "invalmaseala luptei 3:65 si haina de razboi tavalita in sange" (Is. 9,5) - ce sunt toate acestea in contrast cu grozaviile zilei aceleia, cand Duhul infranator al lui Dumnezeu va fi retras cu totul de la cei nelegiuiti si nu va mai tine in frau rabufnirea patimilor omenesti si mania satanica? Lumea va vedea atunci, ca niciodata mai inainte, rezultatele conducerii lui Satana. 3:66 Dar in ziua aceea, ca si in zilele distrugerii Ierusalimului, poporul lui Dumnezeu va fi eliberat - toti aceia care "vor fi gasiti scrisi printre cei vii". (Is. 4,3). Hristos a declarat ca va veni a doua oara pentru a-i strange la Sine pe cei credinciosi: "Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerului pana la cealalta". (Matei 24,30.31). Atunci cei care nu asculta de Evanghelie vor fi nimiciti "de suflarea gurii Sale si vor fi prapaditi cu aratarea venirii Sale". (2 Tes. 2,8). Ca si Israelul din vechime, cei nelegiuiti se pierd singuri; ei cad prin nelegiuirea lor. Printr-o viata de pacat s-au asezat atat de departe de armonia cu Dumnezeu, starea lor a devenit atat de degradata de pacat, incat manifestarea slavei Sale este pentru ei un foc nimicitor. 3:67 Oamenii sa se fereasca a neglija lectia data de Hristos in cuvintele Sale. Asa cum El i-a avertizat pe ucenicii Sai cu privire la distrugerea Ierusalimului, dandu-le un semn al apropierii prapadului, ca sa poata scapa, tot astfel El a avertizat lumea cu privire la ziua distrugerii finale si i-a dat semne ale apropierii ei, incat toti aceia care vor, sa poata scapa de mania viitoare. Isus declara: "Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri". (Luca 21,25; Matei 24,29; Marcu 13,24-26; Apoc. 6,12-17). Aceia care vad acesti prevestitori ai venirii Sale trebuie "sa stie ca este aproape, chiar la usi" 3:68 (Matei 24,33). "De aceea vegheati" sunt cuvintele Sale de indemn (Marcu 13,35). Aceia care iau seama la avertizare nu vor fi lasati in intuneric, pentru ca ziua aceea sa-i surprinda nepregatiti. Dar pentru aceia care nu vor veghea, "Ziua Domnului va veni ca un hot noaptea". (1 Tes. 5,2-5) 3:69 Lumea nu este astazi mai dispusa sa creada solia pentru aceasta vreme de cum erau iudeii sa primeasca avertizarea Mantuitorului cu privire la Ierusalim. Oricand ar veni, ziua Domnului va veni pe neasteptate asupra celor neevlaviosi. Pe cand viata se desfasoara pe drumul ei neschimbat, cand oamenii sunt absorbiti de placeri, de afaceri, de comert, de procurarea banilor, cand conducatorii religiosi preamaresc progresele lumii, iar poporul este leganat intr-o siguranta falsa - atunci, dupa cum un hot prada la miezul noptii locuinta nepazita, tot astfel o prapadenie neasteptata va veni peste cei neglijenti si neevlaviosi "si nu va fi chip de scapare". (vers.3) |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: