28:1 Cap. 26 - O lucrare de reforma
28:2 Lucrarea de reforma a Sabatului, care urma sa fie adusa la indeplinire in zilele de pe urma, este prevestita in proorocia lui Isaia: "Asa vorbeste Domnul: 'Paziti ce este drept, si faceti ce este bine; caci mantuirea Mea este aproape sa vina, si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, si de fiul omului care ramane statornic in el, pazind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana, ca sa nu faca nici un rau!... Si pe strainii, care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca, si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la muntele Meu cel sfant, si-i voi umple de veselie in Casa Mea de rugaciune'" (Isaia 56,1.2.6.7).
28:3 Aceste cuvinte isi au aplicatia in era crestina, asa cum este aratat in context: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care strange pe cei risipiti ai lui Israel: 'Voi mai strange si alte popoare la cei stransi acum din el'" (vers. 8). Aici este profetizata adunarea neamurilor de catre Evanghelie. Si o binecuvantare este rostita asupra acelora care cinstesc Sabatul. In felul acesta, obligativitatea pazirii poruncii a patra se extinde dincolo de rastignirea, invierea si inaltarea lui Hristos, pana in timpul in care slujitorii Sai urmau sa predice tuturor popoarelor vestea cea buna.
28:4 Domnul porunceste prin acelasi profet: "Inveleste aceasta marturie, pecetluieste aceasta descoperire, intre ucenicii Mei" (Is. 8,16). Sigiliul Legii lui Dumnezeu se gaseste in porunca a patra. Dintre toate Cele Zece Porunci, numai aceasta scoate in evidenta numele si titlul Legiuitorului. Ea Il declara a fi Creatorul cerului si al pamantului si in felul acesta arata cerintele Sale cu privire la respect si inchinare mai presus de toti ceilalti. In afara de aceasta porunca, nu mai este nici una in Decalog care sa arate prin a cui autoritate a fost data Legea. Cand Sabatul a fost schimbat de puterea papala, sigiliul a fost scos din Lege. Ucenicii lui Isus sunt chemati sa-l reabiliteze prin ridicarea Sabatului poruncii a patra la pozitia lui legitima, ca memorial al Creatorului si ca semn al autoritatii Sale.
28:5 "La Lege si la marturie." Cand doctrine si teorii contradictorii abunda, Legea lui Dumnezeu este masura fara gres prin care sunt puse la proba toate parerile, doctrinele si teoriile. Profetul zice: "Daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta" (vers. 20).
28:6 Si din nou este data porunca: "Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov pacatele ei!" Nu lumea pacatoasa, ci aceia pe care Domnul ii arata ca fiind "poporul Meu" trebuie sa fie mustrati pentru nelegiuirile lor. El declara mai departe: "In toate zilele Ma intreaba, si vor sa afle caile Mele, ca un neam, care ar fi infaptuit neprihanirea, si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului sau" (Is. 58,1.2). Aici este scoasa in evidenta o clasa de oameni care se socotesc drepti si, in aparenta, dau pe fata un mare interes pentru slujirea lui Dumnezeu; dar mustrarea solemna si categorica a Cercetatorului inimilor ii dovedeste ca pe unii care calca in picioare poruncile divine.
28:7 Profetul arata in felul acesta catre randuiala care a fost uitata: "Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte, vei ridica din nou temeliile strabune; vei fi numit 'Dregator de sparturi'. 'Cel ce drege drumurile, si face tara cu putinta de locuit'. Daca iti vei opri piciorul
28:8 in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul" (vers. 12-14). Aceasta profetie se aplica si timpului nostru. O spartura a fost facuta in Legea lui Dumnezeu atunci cand Sabatul a fost schimbat de catre puterea Romei. Dar a venit timpul ca aceasta institutie divina sa fie restabilita. Spartura trebuie refacuta, iar temelia multor generatii sa fie recladita.
28:9 Sfintit prin odihna si binecuvantarea Creatorului, Sabatul a fost tinut de Adam, in nevinovatia sa din Edenul sfant; de Adam cel cazut si pocait, atunci cand a fost alungat din starea lui fericita. A fost tinut de toti patriarhii, de la Abel pana la Noe cel neprihanit, la Avraam si la Iacov. Cand poporul ales era in robia Egiptului, multi, in mijlocul idolatriei care predomina, au pierdut cunoasterea Legii lui Dumnezeu; dar cand Domnul l-a eliberat pe Israel, El a vestit Legea Sa intr-o maretie infricosata adunarii poporului, ca sa-I cunoasca voia, sa se teama si sa asculte de El pe vecie.
28:10 Din ziua aceea si pana astazi, cunoasterea Legii lui Dumnezeu a fost pastrata pe pamant, iar Sabatul poruncii a patra a fost tinut. Cu toate ca "omul faradelegii" a reusit sa calce in picioare ziua sfanta a lui Dumnezeu, chiar si in timpul suprematiei lui, in locuri tainuite, au fost ascunse suflete credincioase care i-au dat cinstire. Din timpul Reformei au existat unii, in toate generatiile, care au respectat pazirea lui. Chiar daca adesea au facut lucrul acesta in mijlocul persecutiei, a fost data o marturie permanenta cu privire la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu si a obligatiei sfinte fata de Sabatul creatiunii.
28:11 Aceste adevaruri, asa cum au fost prezentate in Apocalipsa capitolul 14, in legatura cu "Evanghelia vesnica", vor deosebi biserica lui Hristos la vremea venirii Sale. Caci, ca rezultat,
28:12 intreita solie ingereasca spune: "Aici sunt cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus". Aceasta solie este ultima care va fi data inainte de venirea Domnului. Indata dupa proclamarea ei, Fiul omului este vazut de profet venind in slava pentru a culege secerisul pamantului.
28:13 Aceia care au primit lumina privitoare la Sanctuar si la imutabilitatea Legii lui Dumnezeu s-au umplut de bucurie si de uimire cand au vazut frumusetea si armonia sistemului de adevaruri care s-a deschis intelegerii lor. Ei doreau ca aceasta lumina, care li se parea atat de pretioasa, sa o impartaseasca tuturor crestinilor si nu puteau decat sa creada ca va fi primita cu bucurie. Dar adevarurile care aveau sa-i puna in conflict cu lumea n-au fost primite de multi dintre aceia care pretindeau ca sunt urmasi ai lui Hristos. Ascultarea de porunca a patra cerea o jertfa de la care marea majoritate s-a dat inapoi.
28:14 Cand erau prezentate cerintele Sabatului, multi judecau din punct de vedere omenesc. Ei spuneau: "Totdeauna am tinut duminica, au tinut-o si parintii nostri si multi oameni buni si evlaviosi au tinut-o fericiti pana la moarte. Daca ei au avut dreptate, si noi avem. Pazirea acestui Sabat nou ne va scoate din armonie cu lumea si nu vom mai avea nici o influenta asupra ei. Ce poate nadajdui sa realizeze o grupa mica de pazitori ai zilei a saptea in fata lumii intregi, care sarbatoreste duminica?" Prin argumente asemanatoare au incercat si iudeii sa justifice respingerea lui Hristos. Parintii lor fusesera primiti de Dumnezeu prin prezentarea jertfelor si de ce n-ar putea si copiii lor sa gaseasca mantuirea urmand aceeasi cale? Tot astfel si in zilele lui Luther, papistasii socoteau ca adevaratii crestini au murit in credinta catolica si deci acea religie este indestulatoare pentru mantuire. Rationamente ca acestea se vor dovedi o adevarata piedica in calea oricarei inaintari in credinta si practica religioasa.
28:15 Multi sustineau ca pazirea duminicii fusese o doctrina intemeiata si un obicei foarte raspandit in biserica timp de multe
28:16 veacuri. Impotriva acestui argument s-a aratat ca Sabatul si pazirea lui erau mult mai vechi si mult mai raspandite, tot atat de vechi cat lumea, avand aprobarea ingerilor si a lui Dumnezeu. Deja atunci cand au fost puse temeliile pamantului, cand stelele diminetii au cantat si toti fiii lui Dumnezeu au strigat de bucurie, atunci a fost pusa temelia Sabatului (Iov 38,6.7; Gen. 2,1-3). In mod indreptatit deci, aceasta institutie cere respectul nostru; n-a fost randuita de o autoritate omeneasca si nu se sprijina pe nici o traditie omeneasca; a fost intemeiata de Cel Vechi de zile si poruncita de Cuvantul Sau cel vesnic.
28:17 Atunci cand atentia oamenilor a fost atrasa asupra subiectului reformei Sabatului, slujitorii populari au denaturat Cuvantul lui Dumnezeu, interpretand marturia lui astfel incat sa linisteasca mintile intrebatoare. Iar cei care nu cercetau Scripturile pentru ei s-au multumit sa accepte concluziile care erau in armonie cu dorintele lor. Prin argumente, prin falsificari, prin traditiile parintilor si prin autoritatea bisericii, multi au incercat sa se impotriveasca adevarului. Aparatorii lui au fost condusi la Biblie pentru a apara validitatea poruncii a patra. Oamenii umili, inzestrati numai cu Cuvantul adevarului au respins atacurile celor invatati care, cu surpriza si manie, au constatat ca falsificarea lor era fara putere impotriva judecatii simple si deschise a oamenilor care erau versati in Scripturi mai mult decat in subtilitatile scolastice.
28:18 In lipsa marturiilor Bibliei in favoarea lor, multi staruiau cu o perseverenta neobosita, uitand cum acelasi rationament fusese folosit impotriva lui Hristos si a apostolilor: "Pentru ce mai marii nostri nu inteleg problema Sabatului? Doar putini cred ca voi. Nu se poate ca voi sa aveti dreptate si toti barbatii invatati din lume sa fie gresiti".
28:19 Pentru a respinge aceste argumente, nu era nevoie decat sa citeze invataturile Scripturii si istoria procedeelor lui Dumnezeu cu poporul Sau din toate veacurile. Dumnezeu lucreaza prin aceia care aud si asculta de glasul Sau, prin aceia care vor vorbi, daca va fi nevoie,
28:20 adevaruri nepopulare, prin aceia care nu se tem sa mustre pacatele zilei. Motivul pentru care El nu alege prea des oameni invatati si din pozitii inalte, ca sa initieze miscari de reforma, este ca ei se incred in crezurile lor, in teoriile si in sistemele lor teologice si simt ca nu au nevoie sa fie invatati de Dumnezeu. Numai aceia care au o legatura personala cu Izvorul intelepciunii pot intelege sau explica Scripturile. Oamenii care au mai putin din invatatura scolilor sunt adesea chemati sa vesteasca adevarul, nu pentru ca sunt neinvatati, ci pentru ca nu sunt prea multumiti de ei insisi si pot fi invatati de Dumnezeu. Ei invata in scoala lui Hristos, iar umilinta si ascultarea ii fac mari. Incredintandu-le cunoasterea adevarului Sau, Dumnezeu le acorda o cinste pe langa care onoarea pamanteasca si marirea omeneasca sunt fara valoare.
28:21 Majoritatea adventistilor au lepadat adevarurile privitoare la Sanctuar si la Legea lui Dumnezeu si multi au renuntat chiar si la credinta lor in miscarea adventa, adoptand conceptii nesanatoase si contradictorii cu privire la profetiile care se aplicau acestei lucrari. Unii au fost dusi in ratacire din cauza repetatelor fixari de date ale venirii lui Hristos. Lumina care stralucea acum asupra subiectului Sanctuarului ar fi trebuit sa le arate ca nici o perioada profetica nu se intinde pana la a doua venire, ca timpul precis al venirii Sale nu este profetizat. Dar, intorcand spatele luminii, au continuat sa stabileasca data dupa data pentru venirea Domnului si tot de atatea ori au fost dezamagiti.
28:22 Cand cei din biserica din Tesalonic au acceptat invataturi eronate cu privire la venirea lui Hristos, apostolul Pavel i-a sfatuit sa probeze nadejdile si asteptarile lor, cu grija, prin Cuvantul lui Dumnezeu. El le-a indreptat privirea catre profetiile ce descopereau evenimentele care aveau loc inainte ca Hristos sa vina si le-a aratat ca nu aveau nici un temei sa-L astepte in zilele lor. "Nimeni sa nu va amageasca in vreun fel" (2 Tes. 2,3) sunt cuvintele avertizarii lui. Daca si-ar fi ingaduit asteptari care nu erau aprobate de Scripturi, ar fi fost dusi pe un
28:23 drum gresit de actiune; dezamagirea urma sa-i expuna dispretului necredinciosilor si aveau sa fie in primejdia caderii in descurajare si ispititi sa se indoiasca de adevarurile esentiale pentru mantuirea lor. Indemnul apostolului catre tesaloniceni contine o lectie importanta, pentru aceia care traiesc in zilele de pe urma. Multi adventisti au socotit ca, daca nu-si pot fixa credinta pe un timp precis al venirii Domnului, atunci nu vor fi zelosi si staruitori in lucrarea de pregatire. Insa, cand nadejdile lor au fost insufletite mereu si mereu numai pentru a fi nimicite, credinta lor a primit o asa lovitura, incat au ajuns in imposibilitatea de a mai fi impresionati de marile adevaruri ale profetiei.
28:24 Predicarea unui timp precis pentru judecata, in vestirea primei solii, a fost poruncita de Dumnezeu. Calcularea perioadelor profetice, pe care s-a intemeiat solia aceea, fixand incheierea celor 2300 de zile in toamna anului 1844, a fost discreditata. Eforturi repetate de a gasi date noi pentru inceputul si incheierea perioadelor profetice si judecata nesanatoasa pentru a sustine aceste pozitii nu numai ca a indepartat mintile de la adevarul prezent, ci au si aruncat dispret asupra tuturor eforturilor de a explica profetiile. Cu cat se stabileste mai des un timp pentru a doua venire si cu cat acesta este mai mult predicat, cu atat mai bine se slujesc planurile lui Satana. Dupa ce a trecut timpul, el a provocat batjocura si dispretul asupra aparatorilor lui si, in felul acesta, a aruncat ocara asupra marii miscari advente din anii 1843 si 1844. Aceia care staruie in aceasta ratacire vor stabili pana la urma o data prea indepartata in viitor pentru venirea lui Hristos. In felul acesta, vor fi determinati sa se bazeze pe o siguranta falsa si multi nu se vor trezi la realitate decat atunci cand va fi prea tarziu.
28:25 Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare pentru experienta trecuta a poporului advent. Dumnezeu l-a condus pe poporul Sau in miscarea adventa asa cum i-a condus pe copiii lui Israel din Egipt. In timpul marii dezamagiri, credinta lor a fost incercata asa cum a fost si a evreilor la Marea Rosie. Daca ei
28:26 si-ar fi pus increderea in mana calauzitoare care fusese cu ei in experienta lor trecuta, ar fi vazut salvarea lui Dumnezeu. Daca toti aceia care au lucrat uniti in lucrarea din anul 1844 ar fi primit solia ingerului al treilea si ar fi vestit-o in puterea Duhului Sfant, Domnul ar fi lucrat cu putere, impreuna cu eforturile lor. Un potop de lumina ar fi fost revarsat asupra lumii. Cu ani mai inainte, locuitorii pamantului ar fi fost avertizati, incheierea lucrarii ar fi fost terminata, iar Hristos ar fi venit pentru mantuirea poporului Sau.
28:27 N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel sa rataceasca patruzeci de ani in pustie; El dorea sa-i duca direct in tara Canaanului si sa-i impamanteneasca acolo, ca un popor sfant si fericit. Dar "n-au putut intra din cauza necredintei" (Evrei 3,19). Din cauza abaterii si a apostaziei, au pierit in pustie si altii au fost chemati sa intre in tara fagaduita. La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos sa fie amanata atata vreme, iar poporul Sau sa ramana atatia ani in aceasta lume a pacatului si durerii. Dar necredinta i-a despartit de Dumnezeu. Pentru ca au refuzat sa faca lucrarea pe care El le-o daduse, altii au fost chemati sa vesteasca solia. Din mila fata de lume, Hristos Isi amana venirea, pentru ca pacatosii sa aiba ocazia sa auda avertizarea si sa gaseasca in El un scut inainte de a se revarsa mania lui Dumnezeu.
28:28 Si acum, ca in primele veacuri, prezentarea unui adevar care mustra pacatele si ratacirile timpului va trezi impotrivire: "Caci oricine face raul, uraste lumina, si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele" (Ioan 3,20). Cand oamenii vad ca nu-si pot mentine pozitia cu ajutorul Scripturilor, multi se hotarasc sa o sustina cu orice risc si, cu un spirit de rautate, ataca motivele si caracterul acelora care apara un adevar nepopular. Acelasi procedeu a fost urmat in toate veacurile. Ilie a fost declarat ca fiind cel care il nenoroceste pe Israel, Ieremia a fost socotit tradator, Pavel, un profanator al templului. Din zilele acelea si pana astazi, aceia care
28:29 au vrut sa ramana credinciosi adevarului au fost denuntati ca fiind razvratiti, eretici sau dezbinatori. Multimile care sunt prea necredincioase pentru a primi cuvantul sigur al profetiei vor primi, cu o credulitate indiscutabila, o acuzatie impotriva acelora care indraznesc sa mustre pacatele zilei. Acest spirit se va dezvolta din ce in ce mai mult. Iar Biblia invata lamurit ca se apropie o vreme cand legile statului vor fi atat de mult in conflict cu Legea lui Dumnezeu, incat oricine va voi sa asculte de toate preceptele divine va trebui sa faca fata acuzatiei si pedepsei ca un raufacator.
28:30 Vazand toate acestea, care este datoria vestitorului adevarului? Va ajunge oare la concluzia ca adevarul n-ar trebui sa fie prezentat, din moment ce singurul efect al lui este sa-i trezeasca pe oameni, sa fuga sau sa reziste in fata cerintelor lui? Nu; la fel ca primii reformatori, el nu are nici un motiv temeinic sa retina marturia Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca provoaca impotrivire. Marturisirea de credinta facuta de sfinti si de martiri a fost scrisa pentru folosul generatiilor care au urmat. Acele exemple vii de sfintenie si de integritate statornica ne-au fost lasate pentru a inspira curaj acelora care acum sunt chemati sa dea marturie pentru Dumnezeu. Ei au primit harul si adevarul nu numai pentru ei, ci ca prin ei cunoasterea lui Dumnezeu sa lumineze intregul pamant. A dat Dumnezeu lumina slujitorilor Sai in aceasta generatie? Atunci ei trebuie sa o lase sa lumineze in lume.
28:31 In vechime, Dumnezeu a spus unei persoane care vorbea in numele Sau: "Dar casa lui Israel nu va voi sa te asculte, pentru ca nu vrea sa M-asculte". Cu toate acestea, El a spus: "Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta" (Ezech. 3,7; 2,7). Slujitorului lui Dumnezeu din acest timp ii este data porunca: "Inalta-ti glasul ca o trambita, si arata poporului Meu nelegiuirile lui si casei lui Iacov pacatele ei". (Is. 58,1)
28:32 Pe masura ocaziilor pe care le au, toti aceia care au primit lumina adevarului se gasesc sub aceeasi solemna si infricosata raspundere cum a fost profetul lui Israel, caruia Cuvantul Domnului i-a spus: "Acum, fiul omului, te-am pus
28:33 strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti Cuvantul care iese din gura Mea, si sa-i instiintezi din partea Mea. Cand zic celui rau: 'Raule, vei muri negresit!' si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta. Dar daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul" (Ezech. 33,7-9).
28:34 Piedica cea mare in primirea si vestirea adevarului este faptul ca aceasta implica neplaceri si batjocura. Acesta este singurul argument impotriva adevarului, pe care aparatorii lui nu l-au putut contrazice. Dar lucrul acesta nu i-a facut pe adevaratii urmasi ai lui Hristos sa se clatine. Ei nu asteapta ca adevarul sa devina popular. Fiind convinsi de datoria lor, ei primesc de bunavoie crucea pe care apostolul Pavel socotea ca "incercarile noastre usoare de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava"; impreuna cu cel din vechime, care "socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului" (2 Cor. 4,17; Evrei 11,26).
28:35 Oricare ar fi marturisirea lor, numai aceia care slujesc lumii in inima lor lucreaza din interes, mai degraba decat din principiu, in lucrurile religioase. Trebuie sa alegem dreptatea, pentru ca este drept, si sa lasam urmarile pe seama lui Dumnezeu. Barbatilor de principiu, de credinta si de curaj, lumea le este in mare masura indatorata pentru reformele ei mari. Prin astfel de oameni trebuie dusa mai departe lucrarea de reforma pentru timpul acesta.
28:36 Asa zice Domnul: "Ascultati-Ma, voi care cunoasteti neprihanirea, popor, care ai in inima Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, si nu tremura de ocarile lor. Caci ii va manca molia ca pe o haina, si-i va roade viermele cum roade lana; dar neprihanirea Mea va dainui in veci, si mantuirea Mea se va intinde din veac in veac" (Is. 51,7.8).