27:17 Adevaratul temei al inchinarii divine, nu numai acela din ziua a saptea, ci al intregii inchinari, se gaseste in deosebirea dintre Creator si creaturile Sale. Acest fapt important nu se poate invechi niciodata si nu trebuie uitat niciodata". (J.N.Andrews, History of the Sabbath, cap. 27). Totdeauna trebuia pastrat acest adevar in mintea oamenilor, ca Dumnezeu a instituit Sabatul in Eden; si cata vreme faptul ca El este Creatorul nostru continua sa fie motivul pentru care sa ne inchinam Lui, atata vreme Sabatul va continua sa fie semnul si memorialul Sau. Daca Sabatul ar fi fost pastrat pretutindeni, gandurile si afectiunile omului ar fi fost indreptate catre Creator ca obiect al adorarii si al inchinarii si niciodata n-ar fi fost vreun inchinator la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Pazirea Sabatului este un semn al credinciosiei fata de adevaratul Dumnezeu, "Acela care a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor". Urmeaza ca solia care porunceste oamenilor sa se inchine lui Dumnezeu si sa pazeasca poruncile Sale sa ceara in mod deosebit sa pazeasca porunca a patra.