25:44 Adevaruri importante cu privire la ispasire erau invatate prin serviciul simbolic. In locul pacatosului era primit un inlocuitor; dar pacatul nu era anulat prin sangele victimei. In felul acesta, se asigurase doar un mijloc prin care el sa poata fi transferat asupra sanctuarului. Prin aducerea sangelui, pacatosul recunostea autoritatea legii, isi marturisea vinovatia pentru calcarea ei si isi exprima dorinta de iertare prin credinta in Rascumparatorul care avea sa vina; dar nu era inca pe deplin liberat de sub condamnarea legii. In Ziua Ispasirii, marele preot, dupa ce sacrifica jertfa de la adunare, intra in Locul preasfant cu sangele acestei jertfe si-l stropea pe scaunul harului, direct deasupra Legii, pentru a da satisfactie cerintelor ei. Atunci, in calitatea lui de mijlocitor, lua pacatele asupra sa si le ducea afara din sanctuar. Punandu-si mainile pe capul tapului de trimis, marturisea toate pacatele, in felul acesta trecandu-le simbolic de la el asupra tapului de trimis. Apoi tapul le ducea in pustie si erau socotite ca fiind indepartate pentru totdeauna de la popor.