25:37 Serviciul din sanctuarul pamantesc se facea in cele doua despartituri: preotii slujeau zilnic in Locul sfant, in timp ce, o data pe an, marele preot indeplinea o lucrare deosebita de ispasire in Locul preasfant, pentru curatirea sanctuarului. Zi de zi, pacatosul care se pocaia isi aducea jertfa la usa cortului si, punandu-si mainile pe capul victimei, isi marturisea pacatele, trecandu-le in felul acesta, in simbol, de la el asupra jertfei nevinovate. Animalul era apoi injunghiat. Apostolul spune: "Fara varsare de sange nu este iertare". "Viata trupului este in sange" (Lev. 17,11). Legea lui Dumnezeu calcata cerea viata pacatosului. Sangele, reprezentand viata pacatosului pierduta in faradelege, a carui vinovatie o purta victima, era dus de preot in Locul sfant si stropit inaintea perdelei, in spatele careia era chivotul in care se gasea legea pe care pacatosul o calcase. Prin aceasta ceremonie, prin sange, pacatul era transmis in simbol asupra sanctuarului. In unele cazuri, sangele nu era dus in Locul sfant; dar carnea era atunci mancata de preot, asa cum ii instruise Moise pe fiii lui Aaron, zicand: "Dumnezeu v-a dat sa purtati nelegiuirea adunarii" (Lev. 10,17). Ambele ceremonii simbolizau deopotriva trecerea pacatului de la pacatos asupra sanctuarului.