English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Tragedia veacurilor, 25


25:1 Cap. 23 - Ce este sanctuarul?

25:2 Textul din Scriptura, care mai presus de toate celelalte a fost temelia si pivotul central al credintei advente, a fost acesta: "Pana vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi sfantul Locas va fi curatit" (Dan.8,14). Acestea fusesera cuvintele cunoscute de toti credinciosii apropiatei reveniri a Domnului. Pe buzele a mii de oameni era repetata aceasta profetie ca un cuvant de ordine al credintei lor. Toti simteau ca de evenimentele profetizate aici depindeau cele mai stralucite asteptari si cele mai scumpe nadejdi. Aceste zile profetice fusesera aratate ca incheindu-se in toamna anului 1844. La fel ca restul lumii crestine, adventistii sustineau atunci ca pamantul sau o parte din el era sanctuarul. Astfel, ei intelegeau ca astfel curatirea sanctuarului insemna curatirea pamantului prin focul zilei din urma si ca aceasta urma sa aiba loc la a doua venire. De aici s-a tras concluzia ca Hristos urma sa vina pe pamant in anul 1844.

25:3 Dar timpul stabilit trecuse si Domnul nu Se aratase. Credinciosii stiau ca sfantul Cuvant al lui Dumnezeu nu greseste. Atunci interpretarea lor trebuia sa fi fost gresita; dar unde era greseala? Multi au taiat nodul dificultatilor, negand ca cele 2300 de zile se incheiau in anul 1844. Si nu puteau aduce nici o dovada in sustinerea lor decat faptul ca Hristos n-a venit la data cand a fost asteptat. Ei sustineau ca, daca zilele profetice s-ar fi sfarsit in anul 1844, Hristos ar fi trebuit sa curateasca sanctuarul, curatind pamantul prin foc;

25:4 si ca, daca n-a venit, inseamna ca profetia nu s-a incheiat atunci.

25:5 Acceptarea acestei concluzii insemna renuntarea la calculul anterior al perioadelor profetice. Dar se constatase temeinic ca cele 2300 de zile incepusera atunci cand a intrat in vigoare decretul lui Artaxerxe, cu privire la refacerea si cladirea Ierusalimului, in toamna anului 457 in.Hr. Luand aceasta data ca punct de plecare, se vedea o armonie desavarsita in aplicarea tuturor evenimentelor profetizate in explicarea acelei perioade din Daniel 9,25-27. Saizeci si noua de saptamani, adica primii 483 de ani din cei 2300 urmau sa ajunga pana la Mesia, Cel Uns; iar botezul lui Hristos si ungerea cu Duhul Sfant, anul 27 d.Hr., implinea exact specificarea facuta. La mijlocul saptamanii a saptezecia, Mesia urma sa fie omorat. La trei ani si jumatate de la botezul Sau, Hristos a fost rastignit, adica in primavara anului 31 d.Hr. Astfel, cele saptezeci de saptamani - sau 490 de ani - erau rezervate pentru Iudei. La incheierea acestei perioade, natiunea a sigilat lepadarea lui Hristos prin persecutarea ucenicilor Sai, iar apostolii s-au indreptat catre neamuri in anul 34 d.Hr. Primii 490 de ani din cei 2300 fiind incheiati atunci, mai ramaneau 1810 ani. Si incepand cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se terminau in anul 1844. "Atunci, spunea ingerul, sanctuarul va fi curatit". In modul acesta, toate prevederile anterioare ale profetiei s-au implinit indiscutabil la timpul stabilit.

25:6 In acest calcul, totul era lamurit si armonios, in afara faptului ca nu s-a vazut nici un eveniment, petrecandu-se in anul 1844, care sa corespunda curatirii sanctuarului. Dar a tagadui ca zilele s-au sfarsit la data aceea insemna sa se arunce confuzie asupra intregii probleme si sa se renunte la pozitiile care fusesera stabilite prin implinirea fara gres a profetiei.

25:7 Insa Dumnezeu Si-a condus poporul in marea miscare adventa, puterea si slava Sa au insotit lucrarea si El nu putea ingadui ca ea sa se incheie in intuneric si in dezamagire sau sa fie socotita drept ratacita si fanatica. El nu avea sa lase Cuvantul Sau acoperit de indoiala si de nesiguranta.

25:8 Cu toate ca multi renuntasera la calculul de mai inainte al perioadelor profetice si negau conceptia corecta a miscarii intemeiata pe ea, altii nu erau dispusi sa renunte la punctele de credinta si la o experienta care erau sustinute de Scripturi si de marturiile Duhului lui Dumnezeu. Acestia erau convinsi ca au adoptat principii sanatoase de interpretare in studiul lor cu privire la profetii si ca era de datoria lor sa tina la aceste adevaruri deja descoperite, continuand acelasi drum de cercetare biblica. Cu rugaciuni staruitoare, ei si-au revizuit pozitia si au studiat Scripturile ca sa descopere greseala facuta. Si pentru ca n-au vazut nici o greseala in calculul lor cu privire la perioadele profetice, au fost condusi sa examineze mai atent subiectul sanctuarului.

25:9 In cercetarea lor, au descoperit ca nu exista nici o dovada in Scripturi care sa sustina conceptia populara ca pamantul este sanctuarul; dar au gasit in Biblie o explicatie a subiectului sanctuarului, despre natura lui, despre locul asezarii sale si serviciile din el; marturia scriitorilor sfinti era atat de clara si cuprinzatoare, incat clarificarea problemei era mai presus de orice indoiala. Apostolul Pavel spune in Epistola catre Evrei: "Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un locas pamantesc de inchinare. In adevar, s-a facut un cort. In partea dinainte, numita 'Locul Sfant', era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului; dupa perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema 'Locul preasfant'. El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron, care infrunzise, si tablele Legamantului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispasirii cu umbra lor" (Evrei 9,1-5).

25:10 Sanctuarul la care se refera Pavel aici era tabernacolul cladit de Moise la porunca lui Dumnezeu, ca fiind locasul de pe pamant al Celui Preainalt. "Sa-Mi faceti un locas sfant, si Eu voi locui in mijlocul lor" (Exod 25,8) a fost indrumarea data lui Moise cand fusese pe munte cu Dumnezeu.

25:11 Izraelitii calatoreau prin pustie, iar cortul a fost in asa fel construit, incat sa poata fi purtat din loc in loc; cu toate acestea, era o constructie de o deosebita maretie. Peretii erau din scanduri drepte, acoperite cu aur si puse in suporti de argint, iar acoperisul era facut dintr-o serie de invelitori, sau cortine, cele din exterior din piei, iar cele din interior, din tesaturi fine, brodate frumos cu heruvimi. In afara de curtea exterioara, care cuprindea altarul arderilor de tot, tabernacolul era format din doua despartituri, numite Sfanta si Sfanta Sfintelor, separate printr-o perdea sau acoperitoare bogata si frumoasa, o perdea asemanatoare inchidea si intrarea in prima despartitura.

25:12 In Sfanta se gasea candelabrul asezat spre miazazi, cu cele sapte candele care luminau sanctuarul atat ziua, cat si noaptea; la miazanoapte era masa cu painile prezentei, iar inaintea perdelei care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor era altarul tamaierii, din aur, de pe care norul de tamaie impreuna cu rugaciunile lui Israel se inaltau zilnic inaintea lui Dumnezeu.

25:13 In Sfanta Sfintelor se gasea chivotul, o lada din lemn pretios, acoperit cu aur, avand in ea cele doua table de piatra pe care Dumnezeu scrisese Legea Celor Zece Porunci. Pe chivot, ca un capac pentru lada cea sfanta, era tronul harului, o piesa minunat lucrata, pe care se aflau heruvimi, cate unul la fiecare capat, totul fiind lucrat din aur masiv. In aceasta despartitura se manifesta prezenta divina prin norul de slava dintre heruvimi.

25:14 Dupa stabilirea evreilor in Canaan, cortul acesta a fost inlocuit cu Templul lui Solomon care, cu toate ca era o constructie stabila si la o scara mult mai mare, a pastrat aceleasi proportii si a fost mobilat la fel. In forma aceasta, sanctuarul a existat - in afara de timpul cat a zacut in ruine pe vremea lui Daniel - pana la distrugerea lui de catre romani, in anul 70 d.Hr.

25:15 Acesta este singurul sanctuar care a existat vreodata pe pamant si despre care Biblia ne da amanunte. Pavel a declarat ca acesta

25:16 era sanctuarul legamantului dintai. Dar oare noul legamant nu are nici un sanctuar?

25:17 Deschizand din nou Epistola catre Evrei, cercetatorii dupa adevar au descoperit ca Pavel vorbeste de existenta unui al doilea sanctuar, al noului legamant, in cuvintele citate mai inainte: "Si in adevar, legamantul dintai avea si el randuieli de slujba divina si un sanctuar pamantesc". Folosirea cuvantului "si" da de inteles ca Pavel a vorbit si mai inainte despre acest sanctuar. Astfel ca, intorcandu-se la inceputul capitolului dinainte, ei au citit: "Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot, care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, ca slujitor al Locului preasfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul" (Evrei 8,1-2).

25:18 Aici este descoperit Sanctuarul noului legamant. Sanctuarul primului legamant a fost ridicat de om, cladit de Moise; acesta este insa edificat de Domnul, si nu de om. In primul sanctuar slujeau niste preoti pamantesti; in acesta, Hristos, Marele nostru Preot, slujeste la dreapta lui Dumnezeu. Primul se afla pe pamant, celalalt este in ceruri.

25:19 Apoi, cortul construit de Moise a fost facut dupa un model. Domnul il instruise astfel: "Sa faceti cortul si toate vasele lui dupa chipul pe care ti-l voi arata". Si din nou i-a fost data insarcinarea: "Vezi sa faci dupa chipul, care ti s-a aratat pe munte" (Exod 25,9.40). Iar Pavel spune ca primul tabernacol "era o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe", ca locasurile lui sfinte erau "chipurile lucrurilor care sunt in ceruri"; ca preotii care aduceau daruri dupa lege slujeau dupa "chipul si umbra lucrurilor ceresti" si ca "Hristos n-a intrat intr-un locas facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu" (Evrei 9,9. 23; 8,5; 9,24).

25:20 Sanctuarul din ceruri, in care slujeste Hristos in favoarea noastra, este marele original, a carui copie era sanctuarul construit de Moise. Dumnezeu a pus Duhul Sau peste claditorii sanctuarului pamantesc. Indemanarea artistica, manifestata in construirea lui, era o dovada a intelepciunii divine. Peretii aveau aspectul aurului masiv, reflectand in toate partile lumina celor sapte candele ale candelabrului de aur. Masa cu painile pentru punerea inainte si altarul tamaierii straluceau ca aurul aprins. Covoarele mari, care formau tavanul, brodate cu figuri de ingeri in albastru, purpuriu si caramiziu, se adaugau la frumusetea scenei. Iar dincolo de perdeaua a doua se afla sfanta Sechina, manifestarea vizibila a slavei lui Dumnezeu, inaintea careia nimeni, in afara de marele preot, nu putea sa intre si sa traiasca.

25:21 Splendoarea neasemuita a sanctuarului pamantesc reflecta, pentru viziunea omeneasca, slava acelui Templu ceresc, unde Hristos, inaintemergatorul nostru, slujeste pentru noi inaintea tronului lui Dumnezeu. Locul locasului Regelui regilor, in care mii de mii Ii slujesc si de zece mii de ori zece mii stau inaintea Lui (Dan.7,10); templul acela plin de slava tronului celui vesnic, unde serafimii, pazitorii stralucitori ai lui, isi acopera fetele in adorare, isi putea gasi, in cea mai mareata cladire inaltata vreodata de maini omenesti, doar o slaba reflectare a slavei si a imensitatii lui. Cu toate acestea, sanctuarul pamantesc si slujbele ce se tineau acolo au dat invataturi importante cu privire la Sanctuarul ceresc si la marea lucrare ce se face acolo pentru rascumpararea omului.

25:22 Locurile sfinte ale Sanctuarului din ceruri erau reprezentate prin cele doua despartituri ale sanctuarului de pe pamant. Cand apostolului Ioan i-a fost aratata in vedenie o priveliste a Templului lui Dumnezeu din ceruri, el a vazut acolo "sapte sfesnice de foc arzand inaintea tronului" (Apoc. 4,5). A vazut un inger "avand o cadelnita de aur; si i s-a dat tamaie multa ca sa o aduca impreuna cu rugaciunile sfintilor pe altarul de aur care este inaintea scaunului de domnie" (Apoc. 8,3). Aici profetului i s-a ingaduit sa vada prima despartitura

25:23 a Sanctuarului din ceruri; si acolo a vazut "cele sapte candele de foc" si "altarul de aur", reprezentate prin sfesnicul de aur si prin altarul tamaierii din sanctuarul de pe pamant. Iarasi, "Templul lui Dumnezeu a fost deschis" (Apoc. 11,19) si a privit dincolo de perdeaua dinauntru in Sfanta Sfintelor. Acolo a vazut "chivotul legamantului Sau", reprezentat prin lada sfanta, construita de Moise pentru a pune acolo Legea lui Dumnezeu.

25:24 In felul acesta, aceia care studiau acest subiect au gasit dovada indiscutabila a existentei unui Sanctuar in ceruri. Moise a facut sanctuarul pamantesc dupa un model care i-a fost aratat. Pavel ne spune ca modelul acela era Sanctuarul cel adevarat, care se gaseste in ceruri. Iar Ioan marturiseste ca l-a vazut in ceruri.

25:25 In Templul din ceruri, locuinta lui Dumnezeu, tronul Sau este intemeiat pe neprihanire si judecata. In Locul Preasfant se afla Legea Sa, marea regula a dreptatii dupa care trebuie sa fie masurata intreaga omenire. Chivotul, care contine tablele Legii, este acoperit cu tronul harului, inaintea caruia Hristos mijloceste cu sangele Sau in favoarea pacatosului. In felul acesta este reprezentata unirea dintre dreptate si mila in planul pentru rascumpararea omului. Numai intelepciunea infinita putea planui aceasta unire si numai puterea infinita o putea aduce la indeplinire; este o unire care umple tot cerul de uimire si adorare. Heruvimii din sanctuarul pamantesc, care priveau cu respect catre tronul milei, reprezinta oastea cereasca, ce urmareste cu interes lucrarea de mantuire. Aceasta este taina harului in care ingerii doresc sa priveasca - pentru ca Dumnezeu sa ramana drept in timp ce il indreptateste pe pacatosul pocait si sa reinnoiasca legatura Sa cu neamul omenesc cazut; ca Hristos sa Se coboare pentru a ridica multimi nenumarate din prapastia distrugerii, pentru a le imbraca in hainele nepatate ale neprihanirii Sale si pentru a le uni cu ingerii care n-au cazut niciodata, ca sa locuiasca pentru vesnicie in prezenta lui Dumnezeu.

25:26 Lucrarea lui Hristos, ca Mijlocitor al omului, este prezentata in acea frumoasa profetie a lui Zaharia, cu privire la Acela "al carui Nume este Odrasla". Profetul spune: "Va zidi podoaba imparateasca, va sedea

25:27 si va stapani pe scaunul Lui (al Tatalui) de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, si o desavarsita unire va domni intre ei amandoi" (Zaharia 6,12.13).

25:28 "El va cladi Templul Domnului." Prin jertfa si mijlocirea Sa, Hristos este atat temelia, cat si Ziditorul bisericii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel Il prezinta ca fiind "Piatra din capul unghiului"; in care toata cladirea bine legata creste ca sa fie un templu sfant in Domnul in care si noi", zice el, "suntem claditi ca sa fim un locas al lui Dumnezeu prin Duhul" (Efes. 2,20-22).

25:29 "El va purta slava." Lui Hristos Ii apartine slava mantuirii pentru neamul omenesc decazut. De-a lungul veacurilor vesnice, cantarea mantuitilor va fi: "A Lui, care ne-a iubit, si care ne-a spalat de pacatele noastre prin sangele Sau... a Lui sa fie slava si stapanirea in vecii vecilor" (Apoc. 1,5.6).

25:30 "El va sedea si va conduce de pe tronul Sau si va fi preot pe tronul Sau." Acum, "pe tronul slavei Sale", imparatia slavei inca n-a fost intemeiata. Dumnezeu nu-I "va da scaunul de domnie al tatalui Sau David", o imparatie care "nu va avea sfarsit", pana cand lucrarea Sa de Mantuitor nu va fi incheiata (Luca 1,32.33). Ca preot, Hristos sta cu Tatal pe tronul Sau (Apoc. 3,21). Pe tron, impreuna cu Cel vesnic, sta Acela care exista prin Sine Insusi si care "suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui", care "in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat", ca sa poata veni "in ajutorul celor ce sunt ispititi". "Daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor." (Is. 53,4; Evrei 4,15; 2,18; 1 Ioan 2,1). Mijlocirea Sa o face cu trupul Sau frant si cu o viata fara pata. Mainile ranite, coasta strapunsa, picioarele zdrobite mijlocesc pentru omul cazut, a carui salvare a castigat-o cu un pret atat de mare.

25:31 "O desavarsita unire va domni intre Ei amandoi." Iubirea Tatalui, nu mai mica decat a Fiului, este izvorul de mantuire pentru neamul omenesc pierdut. Isus le spunea ucenicilor Sai inainte

25:32 de a-i parasi: "Nu va spun ca voi ruga pe Tatal pentru voi; caci Tatal Insusi va iubeste" (Ioan 16,26.27). Dumnezeu era "in Hristos, impacand lumea cu Sine" (2 Cor. 5,19). Iar in slujirea din Sanctuarul de sus, "o desavarsita unire va fi intre Ei amandoi". "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16).

25:33 La intrebarea: "Ce este sanctuarul?", s-a raspuns lamurit in Scripturi. Termenul "sanctuar", asa cum este intrebuintat in Biblie, se refera mai intai la cortul construit de Moise, ca o preinchipuire a lucrurilor ceresti; iar in al doilea rand, la "adevaratul cort" din ceruri, catre care arata sanctuarul pamantesc. La moartea lui Hristos, serviciul slujbelor simbolice a luat sfarsit. "Adevaratul cort" din cer este Sanctuarul noului legamant. Si cum profetia din Daniel 8,14 s-a implinit in aceasta dispensatiune, sanctuarul la care se refera el trebuie sa fie Sanctuarul noului legamant. La incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, pe pamant nu se mai gasea nici un sanctuar de multe veacuri. In felul acesta, profetia: "Pana vor trece 2300 de zile, si atunci sanctuarul va fi curatit" arata indiscutabil catre Sanctuarul din ceruri.

25:34 Dar mai ramane sa se dea raspuns la cea mai importanta intrebare: "Ce este curatirea sanctuarului?" Scripturile Vechiului Testament ne spun ca exista o astfel de slujba in legatura cu sanctuarul pamantesc. Dar poate fi ceva in cer care trebuie curatit? In Evrei capitolul 9, curatirea atat a sanctuarului pamantesc, cat si a celui ceresc este clar prezentata: "Si, dupa Lege, aproape totul este curatit cu sange; si fara varsare de sange, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri, au trebuit curatite in felul acesta cu sange de animale, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatite cu jertfe mai bune decat acestea" (Evrei 9,22.23), chiar cu sangele pretios al lui Hristos.

25:35 Curatirea, atat in serviciul tipic, cat si in cel real, trebuia facuta cu sange; in primul, cu

25:36 sange de animale, in cel de al doilea, cu sangele lui Hristos. Ca motiv pentru care curatirea trebuie sa fie facuta cu sange, Pavel spune ca fara varsare de sange nu este iertare. Iertarea, sau indepartarea pacatului, este lucrarea care trebuie sa fie adusa la indeplinire. Dar cum ajungea pacatul sa fie in legatura cu sanctuarul, atat in cer, cat si pe pamant? Acest lucru se poate intelege numai daca ne gandim la serviciul simbolic; caci preotii care oficiau pe pamant au slujit drept "chipul si umbra lucrurilor ceresti" (Evrei 8,5).

25:37 Serviciul din sanctuarul pamantesc se facea in cele doua despartituri: preotii slujeau zilnic in Locul sfant, in timp ce, o data pe an, marele preot indeplinea o lucrare deosebita de ispasire in Locul preasfant, pentru curatirea sanctuarului. Zi de zi, pacatosul care se pocaia isi aducea jertfa la usa cortului si, punandu-si mainile pe capul victimei, isi marturisea pacatele, trecandu-le in felul acesta, in simbol, de la el asupra jertfei nevinovate. Animalul era apoi injunghiat. Apostolul spune: "Fara varsare de sange nu este iertare". "Viata trupului este in sange" (Lev. 17,11). Legea lui Dumnezeu calcata cerea viata pacatosului. Sangele, reprezentand viata pacatosului pierduta in faradelege, a carui vinovatie o purta victima, era dus de preot in Locul sfant si stropit inaintea perdelei, in spatele careia era chivotul in care se gasea legea pe care pacatosul o calcase. Prin aceasta ceremonie, prin sange, pacatul era transmis in simbol asupra sanctuarului. In unele cazuri, sangele nu era dus in Locul sfant; dar carnea era atunci mancata de preot, asa cum ii instruise Moise pe fiii lui Aaron, zicand: "Dumnezeu v-a dat sa purtati nelegiuirea adunarii" (Lev. 10,17). Ambele ceremonii simbolizau deopotriva trecerea pacatului de la pacatos asupra sanctuarului.

25:38 Aceasta era lucrarea care avea loc zi de zi, in tot cursul anului. Pacatele lui Israel erau in felul acesta trecute asupra sanctuarului si devenea necesara o lucrare deosebita pentru indepartarea lor. Dumnezeu a poruncit sa se faca o ispasire pentru

25:39 fiecare dintre despartiturile sfinte: "Astfel sa faca ispasire pentru sfantul locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor". O ispasire era facuta si pentru altar, ca "sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel" (Lev. 16,16.19).

25:40 O data pe an, in marea Zi de Ispasire, preotul intra in Locul preasfant pentru curatirea sanctuarului. Lucrarea indeplinita acolo completa ciclul anual al slujbelor. In Ziua Ispasirii, erau adusi doi tapi la usa cortului si se arunca sortul pentru ei, "unul pentru Domnul si altul pentru tapul de trimis" (vers. 8). Tapul pe care cadea sortul pentru Domnul urma sa fie injunghiat ca jertfa pentru pacat in favoarea poporului. Si preotul urma sa duca sangele lui dincolo de perdea si sa-l stropeasca pe tronul milei si in fata lui. Sangele urma sa fie stropit si pe altarul tamaierii, care se gasea in fata perdelei.

25:41 "Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului cel viu si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta. Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie sa-i dea drumul" (vers. 21.22). Tapul de trimis nu se mai intorcea in tabara lui Israel, iar barbatului care-l ducea i se cerea sa se spele si sa-si spele si hainele cu apa inainte de a se intoarce in tabara.

25:42 Intreaga ceremonie era destinata sa-i impresioneze pe izraeliti cu privire la sfintenia lui Dumnezeu si la ura Sa fata de pacat; sa le arate apoi ca nu puteau veni in legatura cu pacatul fara sa se intineze. Fiecarui om i se cerea sa-si intristeze sufletul in timp ce se facea aceasta lucrare de ispasire. Toate treburile trebuiau lasate la o parte si intreaga

25:43 adunare a lui Israel trebuia sa petreaca ziua in smerenie solemna inaintea lui Dumnezeu, cu rugaciune, post si adanca cercetare de inima.

25:44 Adevaruri importante cu privire la ispasire erau invatate prin serviciul simbolic. In locul pacatosului era primit un inlocuitor; dar pacatul nu era anulat prin sangele victimei. In felul acesta, se asigurase doar un mijloc prin care el sa poata fi transferat asupra sanctuarului. Prin aducerea sangelui, pacatosul recunostea autoritatea legii, isi marturisea vinovatia pentru calcarea ei si isi exprima dorinta de iertare prin credinta in Rascumparatorul care avea sa vina; dar nu era inca pe deplin liberat de sub condamnarea legii. In Ziua Ispasirii, marele preot, dupa ce sacrifica jertfa de la adunare, intra in Locul preasfant cu sangele acestei jertfe si-l stropea pe scaunul harului, direct deasupra Legii, pentru a da satisfactie cerintelor ei. Atunci, in calitatea lui de mijlocitor, lua pacatele asupra sa si le ducea afara din sanctuar. Punandu-si mainile pe capul tapului de trimis, marturisea toate pacatele, in felul acesta trecandu-le simbolic de la el asupra tapului de trimis. Apoi tapul le ducea in pustie si erau socotite ca fiind indepartate pentru totdeauna de la popor.

25:45 Astfel, serviciul era indeplinit ca o preinchipuire si ca "o umbra a lucrurilor ceresti". Iar ceea ce se facea in simbol in slujba sanctuarului pamantesc se face in realitate in lucrarea Sanctuarului ceresc. Dupa inaltarea Sa, Mantuitorul nostru Si-a inceput lucrarea ca Marele nostru Preot. Pavel spune: "Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu" (Evrei 9,24).

25:46 Lucrarea preotului in cursul anului din prima despartitura a sanctuarului, "dincolo de perdea", care constituia usa si despartea Sfanta de curte, reprezinta lucrarea de slujire in care a intrat Hristos la inaltarea Sa. Lucrarea preotului in slujba zilnica era de a prezenta inaintea lui Dumnezeu sangele jertfei

25:47 pentru pacat impreuna cu tamaia care se inalta o data cu rugaciunile lui Israel. Tot astfel, Hristos mijloceste cu sangele Sau inaintea Tatalui in favoarea pacatosilor si aduce, impreuna cu parfumul pretios al propriei neprihaniri, rugaciunile credinciosilor pocaiti. Aceasta a fost lucrarea de slujire in prima despartitura a Sanctuarului din ceruri.

25:48 Acolo a fost indreptata credinta ucenicilor lui Hristos atunci cand El S-a inaltat dinaintea lor. Si aici s-a concentrat speranta lor pe care, spune Pavel, "o avem ca o ancora a sufletului, tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inaintemergator, cand a fost facut Mare Preot in veac... si a intrat, odata pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica" (Evrei 6,19.20; 9,12).

25:49 Timp de optsprezece veacuri, aceasta lucrare de slujire a continuat in prima despartitura a Sanctuarului. Sangele lui Hristos mijlocea in favoarea credinciosilor pocaiti, le asigura iertarea si primirea la Tatal, dar pacatele lor ramaneau inca in rapoartele din carti. Si asa cum in serviciul simbolic se facea o lucrare de ispasire la incheierea anului, tot astfel, inainte ca lucrarea lui Hristos pentru mantuirea oamenilor sa se incheie, o lucrare de ispasire trebuie facuta pentru indepartarea pacatului din Sanctuar. Acesta este serviciul care a inceput atunci cand s-au incheiat cele 2300 de zile. La data aceea, asa cum a fost proorocit de profetul Daniel, Marele nostru Preot a intrat in Locul Preasfant pentru a indeplini ultima parte a lucrarii Sale solemne - curatirea Sanctuarului.

25:50 Dupa cum pacatele poporului din vechime erau asezate prin credinta asupra jertfei pentru pacat si, prin sangele ei, transferate in simbol asupra sanctuarului pamantesc, tot asa si in noul legamant, pacatele celor care se pocaiesc sunt asezate prin credinta asupra lui Hristos si transferate, in fapt, asupra Sanctuarului ceresc. Si asa cum curatirea simbolica a celui pamantesc era indeplinita prin indepartarea pacatelor prin care fusese manjit, tot astfel curatirea celui ceresc trebuie realizata prin

25:51 indepartarea sau stergerea pacatelor, care sunt inregistrate acolo. Dar mai inainte ca aceasta sa se poata face, trebuie sa aiba loc o examinare a cartilor cu rapoarte, pentru a stabili cine este indreptatit prin pocainta de pacat si prin credinta in Hristos la binefacerile ispasirii Sale. De aceea, curatirea Sanctuarului implica o lucrare de cercetare - o lucrare de judecata. Aceasta lucrare trebuie indeplinita inainte de venirea lui Hristos pentru a-Si rascumpara poporul; caci atunci cand vine, "rasplata este cu El ca sa dea fiecaruia dupa faptele lui" (Apoc. 22,12).

25:52 In felul acesta, cei care au urmat lumina cuvantului profetic au vazut ca, in loc sa vina atunci pe pamant, la incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, Hristos a intrat in Locul Preasfant din Sanctuarul ceresc, pentru a indeplini lucrarea de incheiere a ispasirii ca pregatire pentru revenirea Sa.

25:53 S-a mai inteles ca, in timp ce jertfa pentru pacat arata catre Hristos ca fiind jertfa, iar marele preot Il reprezenta pe Hristos ca Mijlocitor, tapul de trimis il simboliza pe Satana, autorul pacatului, asupra caruia vor fi asezate, in cele din urma, pacatele celor cu adevarat pocaiti. Cand marele preot, in virtutea sangelui jertfei pentru pacat, indeparta pacatele din sanctuar, le aseza pe capul tapului de trimis. Cand Hristos, in virtutea propriului sange, indeparteaza pacatele poporului Sau din Sanctuarul ceresc la incheierea slujirii Sale, le va aseza asupra lui Satana care, conform judecatii, trebuie sa poarte pedeapsa finala. Tapul era trimis intr-un tinut nelocuit, pentru a nu se mai intoarce niciodata in adunarea lui Israel. Tot astfel va fi izgonit si Satana din fata lui Dumnezeu si a poporului Sau si va fi adus la inexistenta prin distrugerea finala a pacatului si a pacatosilor.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: