24:43 Cu grija si solemnitate, aceia care primisera solia au ajuns la timpul in care sperau sa se intalneasca cu Domnul lor. In fiecare dimineata simteau ca prima lor datorie era sa-si asigure dovada ca sunt primiti de Dumnezeu. Inimile lor erau strans unite si se rugau mult unul cu altul si unul pentru altul. Adesea se adunau in locuri izolate pentru a fi in comuniune cu Dumnezeu si glasul rugaciunii se inalta spre cer de pe campii si din cranguri. Asigurarea aprobarii Mantuitorului le era mai necesara decat hrana zilnica; iar daca vreun nor le intuneca mintea, nu se odihneau pana nu-l indepartau. Si atunci cand simteau dovada harului iertator, doreau sa-L vada pe Acela pe care-L iubea sufletul lor.