24:32 In sistemul iudaic, curatirea sanctuarului, sau ziua cea mare de ispasire, avea loc in ziua a zecea a lunii a saptea iudaice (Lev. 16,29-34), cand marele preot, dupa ce facea ispasire pentru tot Israelul indepartand in felul acesta pacatele din sanctuar, iesea si binecuvanta poporul. Tot asa se credea ca Hristos Marele nostru Preot urma sa Se arate, pentru a curati pamantul prin distrugerea pacatului si a pacatosilor, ca apoi sa binecuvanteze cu nemurire poporul Sau care Il asteapta. Astfel, ziua a zecea a lunii a saptea, Ziua cea mare a Ispasirii, timpul curatirii sanctuarului, care in anul 1844 cadea la douazeci si doua octombrie, a fost considerata ca timp al revenirii Domnului. Acest lucru era in armonie cu dovezile prezentate mai inainte, ca cele 2300 de zile urmau sa se incheie in toamna, iar concluzia parea bine fondata.