23:4 Atata timp cat lucrarea lui a ajutat la intarirea bisericilor, a fost privita cu bunavointa. Dar cand slujitorii si conducatorii religiei au inceput sa fie ostili invataturii advente, dorind sa puna capat oricarei agitatii cu privire la acest subiect, nu numai ca i s-au impotrivit de la amvon, dar le-au interzis si membrilor privilegiul de a participa la predicile unde se prezenta a doua venire sau chiar sa vorbeasca despre nadejdea lor in adunarile bisericii. In felul acesta credinciosii se aflau intr-o mare incercare si incurcatura. Ei isi iubeau bisericile lor si le era greu sa se desparta de ele. Dar cand au vazut ca marturia Cuvantului lui Dumnezeu le este interzisa si dreptul de a cerceta profetiile este imposibil, au judecat ca loialitatea, credinta fata de Dumnezeu ii oprea sa se supuna. Pe aceia care cautau sa interzica marturia Cuvantului lui Dumnezeu nu-i puteau socoti ca fiind biserica lui Hristos, "stalpul si temelia adevarului". De aceea s-au socotit indreptatiti sa se desparta de ei. In vara anului 1844, aproximativ cincizeci de mii de persoane s-au retras din biserici.