23:19 Dar bisericile, in general, n-au primit avertizarea. Slujitorii lor, care erau strajeri "asupra casei lui Israel" ar fi trebuit sa fie primii in cunoasterea semnelor venirii lui Isus, n-au invatat adevarul nici din marturia profetilor si nici din semnele timpurilor. Pentru ca nadejdile si ambitiile pamantesti le umplusera inimile, iubirea fata de Dumnezeu si credinta in Cuvantul Sau s-au racit. Iar cand a fost prezentata doctrina adventa, ea n-a facut decat sa trezeasca prejudecatile si necredinta lor. Faptul ca solia era, intr-o mare masura, predicata de laici a fost folosit ca argument impotriva ei. Ca si in vechime, marturia lamurita a Cuvantului lui Dumnezeu a fost intampinata cu intrebarea: "A crezut vreunul din conducatori sau farisei?" Si vazand cat de grea era sarcina de a combate argumentele scoase din perioadele profetice, multi descurajau studiul profetiilor, invatand ca aceste carti profetice erau pecetluite si nu puteau fi intelese. Multimile, increzandu-se orbeste in pastorii lor, au refuzat sa asculte avertizarea; si altii, desi convinsi de adevar, nu indrazneau sa-l marturiseasca spre a nu fi "scosi afara din sinagoga". Solia pe care Dumnezeu o trimisese pentru incercarea si curatirea bisericii a descoperit cu toata siguranta cat de mare era numarul acelora care isi lipisera sentimentele de acest pamant, mai mult decat de Hristos. Legaturile care-i tineau prinsi de pamant erau mai puternice decat atractiile cerului. Ei au ales sa asculte de glasul intelepciunii omenesti si s-au indepartat de solia adevarului venita sa cerceteze inima.