22:62 Cu o dorinta negraita, aceia care primisera solia, asteptau venirea Mantuitorului lor. Timpul in care asteptau sa-L intalneasca era la usi. Asteptau ceasul acesta cu o deosebita solemnitate. Stateau in dulce comuniune cu Dumnezeu, o pregustare a pacii pe care urmau sa o mosteneasca in stralucirea de sus. Nici unul dintre aceia care au experimentat aceasta nadejde si incredere nu a putut uita acele ceasuri pretioase de asteptare. Cu cateva saptamani inainte de timpul acela, afacerile pamantesti au fost parasite in mare parte. Credinciosii sinceri cercetau cu atentie orice gand si simtamant al inimii, ca si cand ar fi fost pe patul de moarte si ar mai fi avut doar cateva ceasuri pana sa inchida ochii asupra scenelor pamantesti. Nu s-au facut "haine pentru inaltare" (vezi note suplimentare), dar toti simteau nevoia unei dovezi interioare ca erau pregatiti sa se intalneasca cu Mantuitorul; hainele lor albe erau curatia sufletului - caracterul curatit de pacat prin sangele ispasitor al lui Hristos. Daca s-ar mai vedea iarasi, in poporul care marturiseste a fi al lui Dumnezeu, acelasi spirit de cercetare a inimii, aceeasi credinta hotarata si sincera, daca ei ar fi continuat in felul acesta sa se umileasca inaintea Domnului si sa-si inalte cererile la tronul milei, ar fi avut o experienta mai inalta decat au acum. Se vede prea putina rugaciune, prea putina convingere adevarata despre pacat, iar lipsa unei credinte vii ii lasa pe multi lipsiti de harul atat de bogat oferit de Mantuitorul nostru.