21:28 Mantuitorului! (Luca 24,32). Intr-un sens mai deplin si mai desavarsit decat inainte, ei "L-au gasit pe Acela despre care a scris Moise in lege si prooroci". Nesiguranta, chinul si disperarea au facut loc unei certitudini desavarsite, unei credinte neumbrite. Nu e de mirare ca dupa inaltarea Sa ei "erau continuu in templu laudandu-L si binecuvantandu-L pe Dumnezeu". Oamenii, stiind numai despre moartea infama a Mantuitorului, se asteptau sa vada pe fata lor expresia amaraciunii, a confuziei si a infrangerii; dar au vazut bucurie si biruinta. Ce pregatire primisera acesti ucenici pentru lucrarea care le statea inainte! Ei trecusera prin cele mai adanci incercari care fusesera posibile in experienta lor si au vazut cum, atunci cand orice viziune omeneasca era pierduta, Cuvantul lui Dumnezeu se implinise triumfand. De aici inainte ce putea slabi credinta si ce putea raci zelul iubirii lor? In cea mai apriga durere, ei avusesera "o mangaiere puternica", o nadejde care era ca "o ancora a sufletului, tare si neclintita" (Evrei 6,18.19). Ei fusesera martori ai intelepciunii si puterii lui Dumnezeu si erau incredintati ca "nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, si nici o alta faptura" nu erau in stare sa-i desparta "de dragostea lui Dumnezeu care este in Hristos Isus, Domnul nostru". "In toate aceste lucruri, spuneau ei, suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit." (Rom. 8,38.39.37). "Cuvantul lui Dumnezeu dainuieste in veac." (1 Petru 1,25). "Si cine ne osandeste? Hristos a murit, mai mult, El a inviat si este chiar la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi." (Rom. 8,34)