21:19 "S-a implinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este la usi", fusese solia lor. La incheierea "vremii" - a celor saizeci si noua de saptamani, din Daniel capitolul 9, care urmau sa se intinda pana la "Unsul", Mesia - Hristos primise ungerea Duhului, dupa ce fusese botezat de Ioan in Iordan. Iar Imparatia lui Dumnezeu, despre care ei spusesera ca este la usi, fusese intemeiata prin moartea lui Hristos. Aceasta imparatie nu era asa cum fusesera ei invatati sa creada, o imparatie pamanteasca. Nu era nici imparatia aceea vesnica, nemuritoare, care va fi intemeiata atunci cand "domnia, stapanirea si puterea tuturor imparatiilor de sub cerul intreg, vor fi date poporului sfintilor Celui Preainalt", acea imparatie vesnica in care "toate puterile Il vor sluji si-L vor asculta". (Daniel 7,27). In Biblie, expresia "Imparatia lui Dumnezeu" este folosita pentru a desemna atat imparatia harului, cat si imparatia slavei. Imparatia harului este scoasa in evidenta de Pavel in Epistola catre Evrei. Dupa ce arata spre Hristos, ca Mijlocitor plin de mila, care "este miscat de simtul slabiciunilor noastre", apostolul spune: "Sa ne apropiem cu incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har". (Evrei 4,15.16). Tronul harului reprezinta imparatia harului, deoarece existenta unui tron implica existenta unei imparatii. In multe din parabolele Sale, Hristos intrebuinteaza expresia "imparatia cerurilor" pentru a descrie lucrarea harului divin asupra inimilor oamenilor.