20:44 putere, problema cu privire la datoria mea fata de lume, intelegand dovada care-mi captivase mintea." (Idem, p. 81). Miller nu putea sa nu simta ca era datoria lui sa faca si altora parte de lumina pe care o primise. Se astepta sa intampine si impotrivire din partea celor neevlaviosi, dar avea incredere ca toti crestinii se vor bucura in nadejdea intalnirii Mantuitorului pe care marturiseau ca-L iubesc. Singura lui teama era ca, in marea lui bucurie produsa de asteptarea glorioasei eliberari, care urma sa aiba loc atat de curand, multi vor primi doctrina fara sa cerceteze indeajuns Scripturile care aratau acest adevar. De aceea a ezitat sa-l prezinte de teama de a nu gresi si astfel sa-i duca si pe altii in ratacire. A inceput deci sa revada dovezile in sprijinul concluziilor la care ajunsese si sa ia in consideratie, cu atentie marita, toate greutatile care se prezentau inaintea mintii lui. Dar curand a constatat ca toate obiectiile sale dispareau ca ceata dinaintea razelor soarelui in fata luminii Cuvantului lui Dumnezeu. Cinci ani petrecuti astfel l-au convins pe deplin cu privire la corectitudinea pozitiei lui.