Printable ModeTragedia veacurilor, 20
|
20:1 Cap. 18 - Un reformator american 20:2 Un fermier cinstit si drept, care ajunsese sa se indoiasca de autoritatea divina a Scripturilor si care totusi dorea sincer sa cunoasca adevarul, a fost barbatul ales in mod deosebit de Dumnezeu pentru a fi in avangarda vestirii celei de a doua veniri a lui Hristos. Asemenea multor reformatori, William Miller se luptase la inceputul vietii cu saracia si a invatat astfel marile lectii ale perseverentei si ale tagaduirii de sine. Membrii familiei din care provenea se caracterizau printr-un spirit de independenta si iubitori de libertate, prin putere de rezistenta, de patriotism fierbinte - trasaturi care predominau si in caracterul sau. Tatal sau fusese capitan in armata Revolutiei si sacrificiilor facute de el in lupte si suferintelor din acea perioada zbuciumata se datoreaza saracia din prima parte a vietii lui Miller. 20:3 Avea o constitutie fizica sanatoasa si chiar in copilarie facuse dovada ca are o putere intelectuala mai mult decat obisnuita. Pe masura ce crestea, aceasta devenea si mai accentuata. Mintea lui era activa si bine dezvoltata si avea o sete neobisnuita de a cunoaste. Cu toate ca nu se bucurase de avantajele educatiei dintr-un colegiu, dragostea lui pentru studiu si deprinderea unei cugetari ingrijite, precum si a unui spirit critic au facut din el un barbat cu o judecata sanatoasa si cu vederi largi. El avea un caracter moral fara repros si o reputatie de invidiat, fiind unanim respectat pentru integritatea, echilibrul si darnicia lui. Prin consecventa si perseverenta a castigat de timpuriu competenta, 20:4 mentinandu-si in continuare obiceiul lui de a studia. A indeplinit diferite slujbe civile si militare de incredere, iar drumurile catre bogatie si onoruri ii pareau larg deschise. 20:5 Mama lui avea o evlavie curata si el, din copilarie, fusese impresionat de problemele religioase. Cu toate acestea, din tinerete fusese dus in societatea deistilor, a caror influenta era foarte puternica datorita faptului ca acestia erau in majoritate cetateni buni, oameni cu trasaturi umanitare si caritabile. Traind asa cum traiau ei, in mijlocul unor institutii crestine, caracterele lor fusesera modelate pana la un anumit punct de mediul inconjurator. Capacitatile deosebite care le-au castigat respectul si increderea se datorau Bibliei; si totusi aceste daruri bune devenisera atat de pervertite, incat exercitau o influenta impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Unindu-se cu acesti barbati, Miller a ajuns sa nutreasca sentimentele lor. Interpretarile Scripturii din acea perioada prezentau greutati care ii pareau de netrecut; totusi aceasta credinta noua, care punea deoparte Biblia, nu-i oferea nimic mai bun in schimb, asa ca a ramas mai departe nemultumit. Totusi, timp de 12 ani a continuat sa sustina aceste vederi. Dar la varsta de 34 de ani, Duhul Sfant l-a impresionat, convingandu-l ca este pacatos. In toate cautarile sale de pana atunci, n-a putut gasi o asigurare a fericirii dincolo de mormant. Viitorul ii parea intunecat si sumbru. Referindu-se mai tarziu la simtamintele lui din vremea aceea, spunea: 20:6 "Gandul nimicirii ma ingheta si ma ducea la deznadejde, iar ziua socotelilor era pentru toti o distrugere sigura. Cerurile erau ca arama, deasupra capului, iar pamantul de sub picioare era ca fierul. Vesnicia - ce era oare? Si moartea - de ce mai exista? Cu cat gandeam mai mult, cu atat eram mai departe de explicatie. Cu cat ma adanceam in cugetarea aceasta, cu atat mai contradictorii erau concluziile. Am incercat sa nu mai gandesc, dar gandurile nu le puteam stapani. Eram cu adevarat nenorocit, dar nu intelegeam cauza. Am murmurat si m-am plans, dar nu stiam de ce. Imi dadeam seama ca eram rau, dar nu stiam cum si unde sa gasesc binele. M-am jelit, dar fara nadejde". 20:7 In aceasta stare a continuat timp de cateva luni. "Deodata", spunea el, "caracterul Mantuitorului a impresionat cu putere mintea mea. Se parea ca exista o fiinta atat de buna si de miloasa care sa ispaseasca nelegiuirile noastre, si prin aceasta sa ne salveze de suferinta si de pedeapsa pacatului. Imediat am simtit cat de iubitoare poate fi aceasta fiinta si mi-am inchipuit ca ma pot arunca in bratele Sale si sa ma incred in mila unuia ca El. Dar s-a ridicat intrebarea: Cum se poate dovedi ca exista o astfel de Fiinta? Am descoperit ca in afara de Biblie nu se gaseste nici o dovada de existenta unui asa Mantuitor sau chiar a unei stari viitoare... 20:8 Si am inteles ca Biblia scotea in evidenta tocmai un astfel de Mantuitor de care aveam eu nevoie; si am fost uimit sa descopar cum o carte neinspirata dezvolta niste principii atat de perfect adaptate nevoilor unei lumi cazute. Am fost constrans sa admit ca Scripturile trebuiau sa fie o descoperire de la Dumnezeu. Studiul lor a devenit placerea mea; iar in Isus am gasit un prieten. Mantuitorul a devenit pentru mine primul dintre zeci de mii de prieteni; iar Scripturile, care mai inainte pentru mine erau intunecate si contradictorii, au devenit o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea. Mintea mi s-a linistit si mi s-a limpezit. Am constatat ca Domnul Dumnezeu este o stanca in mijlocul oceanului vietii. Biblia a devenit apoi studiul meu de capetenie si pot spune cu adevarat ca am cercetat-o cu o mare placere. Am gasit acea jumatate despre care nu mi s-a vorbit niciodata. M-am intrebat atunci de ce nu vazusem mai inainte frumusetea si maretia ei si m-am minunat cum de am putut-o respinge. Am descoperit tot ce-mi putea dori inima si un bun leac pentru toate bolile sufletului. Am pierdut gustul pentru orice alta lectura si mi-am indreptat inima sa primesc intelepciune de la Dumnezeu." (S.Bliss, Memoirs of W.Miller, p. 65-67) 20:9 Miller si-a marturisit in mod deschis credinta in religia pe care o dispretuise. Dar prietenii lui necredinciosi n-au intarziat sa aduca toate acele argumente pe care el insusi le sustinuse impotriva autoritatii divine a Scripturilor. Atunci nu era pregatit sa raspunda; dar a rationat ca, daca Biblia este o descoperire de la Dumnezeu, trebuie sa fie consecventa cu 20:10 ea insasi; si daca a fost data pentru indrumarea omului, trebuie sa fie adaptata la intelegerea lui. S-a hotarat sa studieze Scripturile pentru sine si sa se asigure daca toate contrazicerile aparente se pot armoniza. 20:11 Incercand sa puna deoparte parerile preconcepute si renuntand la comentarii, a comparat verset cu verset cu ajutorul trimiterilor si ale concordantei. Si-a continuat studiul intr-un mod ordonat si metodic; incepand cu Geneza si citind verset cu verset, n-a mers mai repede decat pe masura intelegerii pasajelor clar descoperite, incat sa-l libereze de toate nedumeririle. Cand descoperea ceva neclar, obiceiul lui era sa-l compare cu toate textele care aveau aceeasi legatura cu problema in studiu. Oricarui cuvant ii era ingaduit sa-si aiba propria greutate asupra subiectului din text si, daca intelegerea lui se armoniza cu pasajele colaterale, nu mai era nici o dificultate. In felul acesta, cand ajungea la un pasaj greu de inteles, gasea explicatia in alte parti ale Scripturilor. Pe masura ce studia cu rugaciune staruitoare pentru iluminare divina, ceea ce mai inainte i se paruse intunecat intelegerii, acum era clarificat. A experimentat adevarul cuvintelor psalmistului: "Descoperirea cuvintelor Tale da lumina, da pricepere celor fara rautate" (Ps. 119,130). 20:12 Cu un interes profund a studiat cartea lui Daniel si Apocalipsa, folosind aceleasi principii de interpretare ca si in celelalte carti ale Bibliei, si a descoperit, spre marea lui bucurie, ca simbolurile profetice puteau fi intelese. A vazut ca toate profetiile "se implinisera literal"; ca toate figurile, metaforele, parabolele, asemanarile etc., fie ca erau explicate intr-o legatura imediata, fie ca termenii in care erau exprimate erau definiti in alta parte a Scripturii, si cand se explicau in felul acesta trebuiau intelese literal. "Am fost in felul acesta satisfacut", spunea el, "ca Biblia este un sistem al adevarurilor descoperite, date atat de clar si simplu, incat omul nestatornic, oricat de nepriceput ar fi, nu poate 20:13 sa se rataceasca in ea." (Bliss, p. 70). Veriga dupa veriga din lantul adevarului i-au rasplatit eforturile, atunci cand a schitat, pas cu pas, liniile mari ale profetiei. Ingerii din ceruri ii calauzeau mintea, clarificand Scripturile intelegerii sale. 20:14 Luand apoi ca un criteriu modul in care se implinisera profetiile din trecut, prin care sa judece implinirea acelora care erau inca in viitor, s-a convins ca credinta populara cu privire la o domnie spirituala a lui Hristos - un mileniu pamantesc inainte de sfarsitul lumii - nu era sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura, indicand catre o mie de ani de neprihanire si pace inainte de venirea personala a Domnului, indeparta grozaviile zilei lui Dumnezeu. Dar oricat de placut parea acest gand, el era contrar invataturilor lui Hristos si ale apostolilor, care aratau ca graul si neghina trebuie sa creasca impreuna pana la seceris, adica sfarsitul lumii; ca "oamenii nelegiuiti si amagitorii vor merge din rau in mai rau"; ca "in zilele de pe urma vor fi vremuri grele"; si ca imparatia intunericului va continua sa existe pana la venirea Domnului si va fi nimicita prin suflarea gurii Sale si distrusa cu stralucirea aratarii Sale. (Mat. 13,30.38-41; 2 Tim. 3,13, 1; 2 Tes. 2,8) 20:15 Invatatura cu privire la pocainta intregii lumi si la domnia spirituala a lui Hristos n-a fost sustinuta de catre biserica apostolica. In general, n-a fost primita nici de crestini pana pe la inceputul secolului al XVIII-lea. Ca oricare alta ratacire, urmarile ei aveau sa fie rele. Ea ii invata pe oameni sa astepte venirea Domnului ca avand loc tarziu in viitor si-i facea sa nu dea atentie semnelor care anuntau revenirea Sa. Aceasta invatatura producea un simtamant de incredere si de siguranta care nu avea nici un temei sigur si ii conducea pe multi sa neglijeze pregatirea necesara pentru a-L intalni pe Domnul lor. 20:16 Miller a inteles ca venirea lui Hristos, literala si personala, este prezentata clar in Scripturi. Pavel spune: "Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu Se va pogori din cer". (1 Tes. 4,16). 20:17 Iar Mantuitorul declara: "Vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi venirea Fiului omului". (Matei 24,30.27). El va fi insotit de toate ostile cerului. "Va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri." (Mat. 25,31). "El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui." (Mat. 24,31) 20:18 La venirea Sa mortii cei drepti vor fi inviati, iar dreptii cei vii vor fi schimbati. "Nu vom adormi toti, spune Pavel, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire." br (1 Cor. 15,51-53). Iar in Epistola catre Tesaloniceni, dupa descrierea venirii Domnului, spune: "Intai vor invia cei morti in Hristos: apoi noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul". (1 Tes. 4,16.17) 20:19 Poporul Sau nu va primi imparatia pana la a doua venire personala a lui Hristos. Mantuitorul spunea: "Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui, El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui. Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: 'Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii'". (Matei 25,31-34). Am vazut din Scripturile deja citate ca, atunci cand vine Fiul omului, cei morti sunt inviati in neputrezire, iar cei vii sunt schimbati. Prin aceasta schimbare mare ei sunt pregatiti sa primeasca Imparatia; caci 20:20 Pavel zice: "Carnea si sangele nu pot mosteni Imparatia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu poate mosteni neputrezirea". (1 Cor. 15,50). Omul in starea lui actuala este muritor, supus putrezirii; dar imparatia lui Dumnezeu nu va fi supusa putrezirii, ea dainuind vesnic. De aceea omul, in starea lui actuala, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Dar cand va veni Isus, El va da nemurire poporului Sau; si ii va chema sa primeasca Imparatia ai carei mostenitori fusesera pana atunci. 20:21 Aceste texte, precum si multe altele, au dovedit cu claritate lui Miller ca evenimentele care erau asteptate in general sa aiba loc inainte de venirea lui Hristos, cum ar fi domnia universala a pacii si intemeierea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, urmau sa se realizeze dupa a doua venire. Mai mult decat atat, toate semnele timpului, cat si starea lumii corespundeau cu descrierea profetica a zilelor din urma. A fost constrans sa conchida, numai pe baza studiului Scripturii, ca timpul rezervat pentru ramanerea pamantului in starea lui actuala era gata sa se incheie. 20:22 "O alta dovada care mi-a impresionat mintea cu putere", spunea el, "a fost cronologia Scripturilor. Am inteles ca evenimentele profetizate care se implinisera in trecut avusesera loc adeseori intr-un timp anume. Cei o suta douazeci de ani ai potopului (Gen. 6,3); cele sapte zile care urmau sa-l preceada impreuna cu cele patruzeci de zile de ploaie amintite in Gen. 7,4; cei patru sute de ani de robie ai semintiei lui Avraam (Gen. 15,13); cele trei zile din visul pitarului si al paharnicului (Gen.40,12-20); cei sapte ani ai lui Faraon (Gen. 41,28-54); cei patruzeci de ani din pustie (Num. 14,34); cei trei ani si jumatate de foamete (1Regi 17,1; vezi Luca 4,25); cei saptezeci de ani de robie (Ier. 25,11); cele sapte vremi ale lui Nebucadnetar (Dan. 4,13-16); si cele sapte saptamani, saizeci si doua de saptamani si o saptamana, totalizand saptezeci de saptamani hotarate asupra iudeilor (Dan. 9,24-27) - toate evenimentele cuprinse in aceste perioade fusesera odinioara numai profetii si se implinisera in conformitate cu cele profetizate." (Bliss, pp. 74.75) 20:23 Apoi, cand a gasit in studiul sau, din Biblie, diferite perioade cronologice care, dupa intelegerea lui, se intindeau pana la a doua venire a lui Hristos, nu le-a putut considera decat ca "vremi dinainte stabilite", pe care Dumnezeu le descoperise slujitorilor Sai. "Lucrurile ascunse", zicea Moise, "sunt ale Domnului Dumnezeului nostru; dar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pentru vesnicie", iar Domnul declara prin profetul Amos ca "El nu face nimic fara sa descopere taina Sa slujitorilor Sai prooroci". (Deut. 29,29; Amos 3,7). Cercetatorii Cuvantului lui Dumnezeu pot, deci, sa astepte cu incredere implinirea celor mai uimitoare evenimente din istoria omenirii, aratate clar in Scripturi. 20:24 "Cand m-am convins pe deplin", spune Miller, "ca toata Scriptura data prin inspiratia lui Dumnezeu este de folos (2 Tim. 3,16); ca n-a aparut prin voia oamenilor, ci a fost scrisa asa cum au fost condusi oamenii sfinti de Duhul lui Dumnezeu (2 Petru 1,21) si a fost scrisa pentru invatatura noastra, ca prin rabdarea si mangaierea pe care o dau Scripturile sa avem nadejde (Rom. 15,4), n-am putut decat sa privesc partile cronologice ale Bibliei ca fiind o parte a Cuvantului lui Dumnezeu, tot atat de indreptatita la atentia noastra serioasa ca oricare alta parte din Scripturi. De aceea am simtit ca, in incercarea de a intelege ceea ce Dumnezeu a socotit de bine sa ne descopere in mila Sa, nu aveam dreptul sa trec peste perioadele profetice." (Bliss, p. 75) 20:25 Profetia care parea sa descopere in modul cel mai clar timpul celei de a doua veniri era aceea din Daniel 8,14: "Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul Locas va fi curatit". Folosind regula lui de a face din Scriptura propriul interpret, Miller a vazut ca o zi in profetie reprezinta simbolic un an (Num. 14,34; Ezec. 4,6); a vazut ca perioada de 2300 zile profetice, sau ani literali, se intindea pana departe, dincolo de incheierea dispensatiunii iudaice, deci, nu se poate referi la sanctuarul acelei dispensatiuni. Miller a acceptat conceptia unanim recunoscuta pe atunci si a inteles ca in era 20:26 crestina pamantul este sanctuarul si, ca urmare, curatirea sanctuarului, profetizata in Daniel 8,14, reprezinta curatirea pamantului prin foc, la a doua venire a lui Hristos. Daca punctul corect de inceput pentru cele 2300 zile ar fi gasit, sustinea el, timpul celei de a doua veniri putea fi precizat cu usurinta. Numai asa putea fi descoperit timpul acelei mari impliniri, vremea cand starea actuala, cu "toata mandria si puterea ei, pompa si vanitatea ei, nelegiuirea si apasarea, isi va gasi sfarsitul; cand blestemul va fi indepartat de pe pamant, moartea va fi distrusa, rasplata va fi data slujitorilor lui Dumnezeu, profetilor si sfintilor, celor care se tem de numele Sau, si ii va nimici pe aceia care prapadesc pamantul." (Bliss, p.76) 20:27 Astfel, cu o staruinta innoita si mai profunda, Miller a continuat cercetarea profetiilor, zile si nopti intregi fiind devotate studiului a ceea ce gasea acum de o importanta vitala si de un interes care absorbea totul. In capitolul opt din Daniel n-a gasit nici o cheie pentru inceputul celor 2300 de zile; ingerul Gabriel, cu toate ca i se poruncise sa-l faca pe Daniel sa inteleaga viziunea, i-a dat numai o explicatie partiala. Si atunci cand persecutia teribila care urma sa se abata peste biserica a fost descoperita viziunii profetului, puterea fizica l-a parasit. El n-a mai putut suporta, iar ingerul l-a lasat singur pentru o vreme. Daniel "a lesinat si a fost bolnav timp de cateva zile". "Eram uimit de vedenia aceasta, spunea el, dar nimeni n-a inteles-o". 20:28 Insa Dumnezeu a poruncit solului Sau: "Fa pe acest om sa inteleaga vedenia". Aceasta insarcinare trebuia indeplinita. In ascultare de aceasta insarcinare, ingerul s-a intors la Daniel si i-a zis: "Am venit sa-ti dau pricepere si intelegere... de aceea ia aminte si intelege vedenia". (Dan. 8,27.16; 9,22.23.25-27). In vedenia din capitolul 8 era un punct important care fusese lasat neexplicat, referitor la timp - perioada de 2300 de zile, de aceea ingerul, rezumand explicatia, a zabovit mai ales asupra acestui punct. 20:29 "Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra Cetatii Sfinte... Sa stii deci si sa intelegi ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul, Mesia, la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare. Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, Mesia va fi starpit si nu va avea nimic... El va face legamant cu multi timp de o saptamana; dar la jumatatea saptamanii, va face sa inceteze jertfa si darul de mancare." 20:30 Ingerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica punctul pe care nu-l intelesese in viziunea din capitolul opt, declaratia cu privire la timp - "pana vor trece doua mii trei sute de zile, apoi sfantul locas va fi curatit". Dupa aceea i se porunci lui Daniel: "Ia aminte dar la cuvantul acesta si intelege vedenia", primele cuvinte ale ingerului au fost: "Saptezeci de saptamani sunt hotarate asupra poporului tau si cetatii tale cele sfinte". Cuvantul tradus aici prin "hotarat" inseamna literal "taiat", saptezeci de saptamani, reprezentand 490 de ani, sunt declarati de inger a fi taiati, ca apartinand indeosebi iudeilor. Insa din ce au fost taiati? Cele 2300 de zile erau singura perioada de timp mentionata in capitolul 8, deci aceasta trebuie sa fie perioada din care au fost taiate cele saptezeci de saptamani; ele sunt deci o parte din cele 2300 de zile, iar aceste doua perioade trebuie sa inceapa in acelasi timp. Cele saptezeci de saptamani erau declarate de inger sa inceapa la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului. Si daca se putea gasi data acestei porunci, atunci putea fi precizat punctul de plecare pentru marea perioada de 2300 de zile. 20:31 Decretul cautat se gasea in capitolul sapte din Ezra, versetele 12-26. In forma lui cea mai completa fusese dat de Artaxerxe, imparatul Persiei, in anul 457 in. Hr. Insa, in Ezra 6,14 se spune ca a fost cladita Casa Domnului din Ierusalim "dupa porunca ("decretul") lui Cirus, Darius si Artaxerxe, imparatul Persiei". Acesti trei imparati, prin emiterea, 20:32 reafirmarea si completarea decretului, l-au adus la desavarsirea prevazuta de profetie, pentru a marca astfel inceputul celor 2300 de ani. Luand deci anul 457 in. Hr. timpul cand a fost completat decretul, ca data a poruncii, s-a vazut ca toate precizarile profetiei cu privire la cele saptezeci de saptamani se implinisera. 20:33 "De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Mesia, Carmuitorul, vor trece sapte saptamani apoi saizeci si doua de saptamani", adica saizeci si noua de saptamani sau 483 de ani. Decretul lui Artaxerxe a intrat in vigoare in toamna anului 457 in. Hr. Incepand cu aceasta data, cei 483 de ani se intind pana in toamna anului 27 d.Hr. (vezi notele suplimentare). Atunci s-a incheiat aceasta profetie. Cuvantul "Mesia" inseamna "Cel Uns". In toamna anului 27 d.Hr., Hristos a fost botezat de Ioan si a primit ungerea Duhului. Apostolul Petru marturiseste ca "Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere de sus pe Isus din Nazaret". (Fapte 10,38). Iar Mantuitorul Insusi declara: "Duhul Domnului este peste Mine, caci M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia". (Luca 4,18). Si dupa botez s-a dus in Galileea "predicand Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie". (Marcu 1,14.15) 20:34 "El va incheia un legamant trainic cu multi timp de o saptamana". "Saptamana" amintita aici este ultima dintre cele saptezeci; ea reprezinta ultimii sapte ani din perioada pusa deoparte pentru iudei. In vremea aceasta, care incepe de la anul 27 pana la anul 34 d.Hr., Hristos in mod personal, apoi prin ucenicii Sai, a adresat invitatia Evangheliei indeosebi iudeilor. De asemenea, atunci cand apostolii au pornit cu vestea cea buna a Imparatiei, indrumarea Mantuitorului era: "Sa nu mergeti pe calea Neamurilor si sa nu intrati in vreo cetate a Samaritenilor; ci mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel". (Matei 10,5.6) 20:35 "La mijlocul saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare". In anul 31 d.Hr., la trei ani si jumatate dupa botez, Domnul nostru a fost rastignit. Astfel, o data cu marea jertfa 20:36 oferita pe Calvar s-a incheiat si sistemul jertfelor care aratase timp de patru mii de ani catre Mielul lui Dumnezeu. Tipul se intalnise cu Antitipul si toate jertfele si darurile de mancare din sistemul ceremonial trebuiau sa inceteze. 20:37 Cele saptezeci de saptamani, sau 490 de ani, rezervati indeosebi iudeilor, s-au incheiat asa cum am vazut, in anul 34. La aceasta data, prin actiunea Sinedriului iudeilor, s-a pecetluit respingerea Evangheliei prin uciderea lui Stefan si prin persecutarea urmasilor lui Hristos. Asa ca, incepand de atunci, solia mantuirii n-a mai fost restransa la poporul ales, ci a fost data lumii. Ucenicii, obligati fiind de persecutii sa fuga din Ierusalim, au mers pretutindeni vestind Cuvantul. "Filip a mers in cetatea Samariei si le-a predicat pe Hristos". Petru, prin calauzire divina, a facut cunoscut Evanghelia sutasului din Cezareea, Corneliu cel temator de Dumnezeu; iar zelosul Pavel, castigat la credinta lui Hristos, a fost insarcinat sa duca vestea cea buna "departe la neamuri". (Fapte 8,4.5; 22,21) 20:38 Pana aici, toate precizarile profetiei s-au implinit in mod izbitor, si inceputul celor saptezeci de saptamani s-a stabilit fara indoiala in anul 457 in. Hr., iar incheierea lor in anul 34 d.Hr. De la aceasta data nu mai este nici o dificultate in a gasi incheierea celor 2300 de zile. Cele saptezeci de saptamani - 490 de zile - fiind taiate din cele 2300, mai ramaneau inca 1810 zile. Deci, dupa terminarea celor 490 de zile, trebuia sa se mai implineasca inca 1810 zile. Astfel ca, incepand cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se continuau pana in anul 1844. Ca urmare, cele 2300 de zile - ani din Daniel 8,14 se incheiau in anul 1844. Si atunci, la incheierea acestei lungi perioade profetice, dupa marturia ingerului lui Dumnezeu, "sanctuarul va fi curatit". In felul acesta, timpul pentru curatirea sanctuarului - care era aproape in mod general prevazut ca va avea loc la a doua venire - a fost stabilit cu precizie. 20:39 Miller si tovarasii lui au crezut la inceput ca cele 2300 de zile se vor incheia in primavara anului 1844, cu toate ca profetia 20:40 arata catre toamna acelui an (vezi notele suplimentare). Intelegerea gresita a acestui punct a adus dezamagirea si incurcatura acelora care stabilisera o data mai devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea argumentului care arata ca cele 2300 de zile se incheiau in anul 1844 si ca marele eveniment reprezentat prin curatirea sanctuarului trebuia sa aiba loc atunci. 20:41 Incepand din nou studiul Sfintelor Scripturi, asa cum facuse pentru a dovedi ca ele erau o descoperire de la Dumnezeu, Miller nu se astepta catusi de putin sa ajunga, atunci cand a inceput studiul la concluzia la care ajunsese acum. Dar dovada Scripturii era prea clara si prea convingatoare pentru a nu fi luata in seama. 20:42 Consacrase deja doi ani studiului Bibliei cand, in anul 1818, a ajuns la convingerea solemna ca in aproximativ douazeci si cinci de ani Hristos urma sa Se arate pentru mantuirea poporului Sau. "Nu este nevoie sa vorbesc", spunea Miller, "despre bucuria care mi-a umplut inima in asteptarea fericita, nici despre dorinta arzatoare a sufletului meu, de a lua parte la bucuriile mantuitilor. Acum Biblia era pentru mine o carte noua. Era intr-adevar o sarbatoare a ratiunii; tot ce fusese pentru mine intunecat, tainic sau neclar in invataturile ei se risipise din minte in fata luminii clare care rasarea acum din paginile ei sfinte; si cat de stralucitor si maret se arata adevarul! Toate contrazicerile si inconsecventele pe care le gasisem inainte in Cuvant se spulberasera; si, cu toate ca mai erau inca multe parti de care nu eram multumit, pentru ca nu avusesem o intelegere deplina, cat de multa lumina izvora din ea spre a ilumina mintea mea atat de intunecata mai inainte, incat simteam o desfatare in studiul Scripturii, pe care nu o banuisem ca poate rezulta din invataturile ei." (Bliss, pp. 76.77) 20:43 "Dar avand convingerea solemna ca astfel de evenimente importante erau profetizate in Scripturi, pentru a se implini intr-un interval de timp atat de scurt, a pus stapanire pe mine, cu o mare 20:44 putere, problema cu privire la datoria mea fata de lume, intelegand dovada care-mi captivase mintea." (Idem, p. 81). Miller nu putea sa nu simta ca era datoria lui sa faca si altora parte de lumina pe care o primise. Se astepta sa intampine si impotrivire din partea celor neevlaviosi, dar avea incredere ca toti crestinii se vor bucura in nadejdea intalnirii Mantuitorului pe care marturiseau ca-L iubesc. Singura lui teama era ca, in marea lui bucurie produsa de asteptarea glorioasei eliberari, care urma sa aiba loc atat de curand, multi vor primi doctrina fara sa cerceteze indeajuns Scripturile care aratau acest adevar. De aceea a ezitat sa-l prezinte de teama de a nu gresi si astfel sa-i duca si pe altii in ratacire. A inceput deci sa revada dovezile in sprijinul concluziilor la care ajunsese si sa ia in consideratie, cu atentie marita, toate greutatile care se prezentau inaintea mintii lui. Dar curand a constatat ca toate obiectiile sale dispareau ca ceata dinaintea razelor soarelui in fata luminii Cuvantului lui Dumnezeu. Cinci ani petrecuti astfel l-au convins pe deplin cu privire la corectitudinea pozitiei lui. 20:45 Si acum, datoria de a face cunoscut altora ceea ce credea a fi clar sustinut de Scripturi a pus din nou stapanire cu putere asupra lui. "Cand eram la ocupatiile mele", spunea el, "imi suna continuu in urechi: "Du-te si spune lumii despre primejdia in care se gaseste". Textul urmator imi venea mereu in minte: "Cand spun celui nelegiuit, nelegiuitule vei pieri; daca nu-i spui ca sa avertizezi pe cel nelegiuit de calea lui, nelegiuitul acela va muri in nelegiuirea sa; dar sangele lui il voi cere din mana ta. Dar daca avertizezi pe cel nelegiuit sa se intoarca de la calea lui, si daca nu se intoarce din calea lui, el va muri in nelegiuirea lui; dar tu iti vei mantui sufletul". (Ezech. 33,8.9). "Simteam ca, daca nelegiuitii br puteau fi avertizati in mod eficient, multi dintre ei se vor pocai, iar daca ei nu erau avertizati, sangele lor urma sa fie cerut din mana mea." (Bliss, p. 92) 20:46 A inceput sa prezinte vederile sale in particular, cand avea ocazia, rugandu-se ca un predicator sa le simta puterea 20:47 si sa se consacre vestirii lor. Dar nu putea alunga convingerea ca el insusi avea o datorie personala de adus la indeplinire - sa dea avertizarea. Ii reveneau mereu in minte cuvintele: "Mergi si spune lumii; sangele lor il voi cere din mana ta". A mai asteptat noua ani, povara apasand asupra sufletului sau, pana in anul 1831, cand pentru prima data a prezentat in public motivele credintei sale. 20:48 Dupa cum Elisei fusese odinioara chemat de la coarnele plugului de pe camp pentru a primi mantia consacrarii la slujba de profet, tot astfel William Miller a fost chemat sa-si lase plugul si sa descopere oamenilor tainele Imparatiei lui Dumnezeu. A intrat in aceasta lucrare tremurand, conducandu-si ascultatorii pas cu pas prin perioadele profetice, pana la a doua venire a lui Hristos. Cu fiecare efort facut, castiga putere si curaj cand vedea interesul general desteptat de cuvintele sale. 20:49 Miller a consimtit sa-si prezinte vederile in public numai la cererea fratilor sai, in ale caror cuvinte el a recunoscut chemarea Domnului. Era acum in varsta de cincizeci de ani, neobisnuit cu vorbirea in public si apasat de simtamantul nedestoiniciei pentru lucrarea pe care o avea in fata. Dar de la inceput lucrarile lui au fost binecuvantate intr-un mod deosebit pentru mantuirea sufletelor. Prima lui lectura a fost urmata de o trezire religioasa, in care treisprezece familii, cu exceptia a doua persoane, au fost convertite. Imediat a fost chemat sa predice si in alte locuri si aproape in fiecare loc lucrarea lui avea ca rezultat o reinviorare a lucrarii lui Dumnezeu. Pacatosii se converteau, crestinii se trezeau la o mai mare consacrare, iar deistii si necredinciosii erau adusi sa recunoasca adevarurile Bibliei si ale religiei crestine. Marturia acelora in mijlocul carora lucra era: "El poate ajunge la o anumita clasa de oameni fara influenta altora" (Idem, p. 138). Predicarea lui avea scopul de a trezi atentia publicului la marile lucrari ale religiei si sa opreasca senzualitatea si spiritul lumesc ce cresteau si in epoca aceea. 20:50 In aproape fiecare oras erau zeci, iar in altele sute 20:51 de convertiti ca urmare a predicarii sale. In multe locuri, bisericile protestante din aproape toate denominatiunile ii erau deschise, iar invitatiile pentru a lucra veneau de obicei de la slujitorii bisericilor. Principiul lui neschimbat era acela de a nu lucra in nici un loc unde nu fusese invitat si, cu toate acestea, in curand nu a mai putut face fata nici macar la jumatate din cererile care-i erau adresate. Multi care n-au primit vederile sale, cu privire la timpul exact al celei de a doua veniri, erau totusi convinsi de siguranta apropierii venirii lui Hristos si a nevoii lor de pregatire. In unele orase mari, lucrarea lui a produs o impresie profunda. Comerciantii de bauturi alcoolice si-au parasit negustoria si au transformat magazinele in case de adunare; casele de jocuri de noroc au fost daramate; necredinciosii, deistii, universalistii si chiar desfranatii cei mai josnici se schimbau, unii dintre ei nu mai intrasera intr-o casa de rugaciune de ani de zile. Diferite denominatiuni formau adunari de rugaciune, in unele cartiere, aproape in fiecare ora, oamenii de afaceri adunandu-se la miezul zilei pentru rugaciune si proslavire. N-a fost o emanatie bizara, ci o solemnitate aproape generala asupra mintii oamenilor. Lucrarea lui, asemanatoare cu cea a primilor reformatori, tindea mai degraba sa convinga si sa trezeasca constiinta, decat doar sa stimuleze emotiile. 20:52 In anul 1833, Miller a primit o aprobare de predicare din partea Bisericii Baptiste, al carui membru era. Un mare numar de slujitori ai denominatiunii au acceptat lucrarea lui si, avand consimtamantul lor oficial, si-a continuat lucrarea. A calatorit si a predicat fara incetare, cu toate ca lucrarea personala era limitata indeosebi la statul New England si statele din mijloc. Timp de cativa ani, cheltuielile au fost suportate de el si niciodata dupa aceea n-a primit destul pentru a face fata cheltuielilor de calatorie spre locurile in care era invitat. In felul acesta lucrarea publica, departe de a fi o afacere, era o povara grea asupra averii lui, care treptat a scazut in aceasta perioada a vietii. El era capul unei familii numeroase, dar, pentru ca toti erau economi si harnici, ferma lor era indestulatoare pentru intretinerea lor, ca si a lui. 20:53 In anul 1833, la doi ani dupa ce Miller incepuse sa prezinte in public dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, a aparut ultimul din semnele care fusesera prezise de Mantuitorul ca semn al venirii Sale pentru a doua oara. Caci Insusi Isus spusese: "Stelele vor cadea din cer". (Mat. 24,29). Iar Ioan, in Apocalipsa, declara si el ca a vazut in viziune semnele care trebuiau sa vesteasca ziua Domnului: "Stelele cerului au cazut din cer pe pamant cum cad smochinele verzi din pom cand este scuturat de un vant puternic". (Apoc. 6,13). Aceasta profetie si-a gasit o implinire impresionanta si izbitoare in marea ploaie meteorica din 13 noiembrie 1833. Aceasta a fost manifestarea cea mai intinsa si magnifica a unei caderi de stele care a fost raportata vreodata, "intregul firmament deasupra Statelor Unite fiind atunci, timp de ore intregi, br intr-o miscare plina de flacari. Nici un fenomen ceresc n-a avut loc vreodata in aceasta tara, de la intemeierea ei, care sa fi fost privit cu admiratie atat de intensa de o anumita categorie de oameni sau cu o asa de mare groaza si zbucium de o alta categorie". "Frumusetea maiestuoasa si maretia ei zabovesc inca in mintea multora... Niciodata n-a cazut o ploaie mai deasa cum au cazut meteoritii spre pamant; la rasarit, la apus, la miazanoapte si la miazazi era la fel. Intr-un cuvant, tot cerul parea in miscare. Manifestarea, asa cum a fost descrisa in jurnalul profesorului Siliman, s-a vazut in toata America de Nord... De la ora doua noaptea pana in zorii din ziua urmatoare, cerul fiind foarte clar si fara nori, un joc neincetat de lumini stralucitoare si orbitoare s-a mentinut pe tot cerul." (R.M.Devens, American Progress; or, The Great Events of the Greatest Century, cap. 28, pp. 1-5) 20:54 "Nici o limba, desigur, nu poate descrie splendoarea acelei manifestari marete... si nimeni dintre aceia care n-au vazut-o nu-si poate forma o idee despre slava ei. Parea ca toate stelele cerului s-au adunat intr-un singur punct aproape de zenit, de unde izbucneau simultan, cu iuteala fulgerului, spre toate partile orizontului; si cu toate acestea nu se consumau - mii veneau in urma altor mii, ca si cand ar fi fost create pentru ocazia aceea." (F.Reed, 20:55 in The Cristian Advocate and Journal, dec. 13, 1833). "Un tablou mai real al unui smochin care isi scutura smochinele cand este batut de un vant puternic nu s-a putut vedea pana atunci." ("The Old Countryman", in Portland Evening Advertiser, nov. 26. 1833) 20:56 In New York, in Journal of Commerce, din 14 noiembrie 1833, a aparut un articol lung cu privire la acest fenomen minunat, continand urmatoarea declaratie: "Nici un filozof sau savant cred ca n-a vorbit si nici n-a scris despre un eveniment ca acela de ieri dimineata. Acum optsprezece secole, un profet a prevestit cu exactitate, daca ne va fi greu sa intelegem ca stelele care cad sunt stele cazatoare... singurul sens in care acest lucru este posibil sa fie adevarat". 20:57 In felul acesta s-a manifestat ultimul din acele semne ale venirii Sale, cu privire la care Hristos i-a avertizat pe ucenicii Sai: "Cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi". (Mat. 24,33). Dupa aceste semne, Ioan a vazut petrecandu-se urmatorul mare eveniment, si anume cerurile strangandu-se ca un sul, in timp ce pamantul se cutremura, muntii si insulele erau mutate din locul lor, iar cei nelegiuiti ingroziti cautand sa fuga dinaintea Fiului omului. (Apoc. 6,12-17) 20:58 Multi dintre aceia care au fost martorii caderii de stele au socotit acest eveniment ca fiind vestitor al judecatii viitoare, "un tip infricosat, un inainte mergator sigur, un semn al milei despre ziua aceea mare si infricosata". ("The Old Countryman", in Portland Evening Advertiser, 26 noiembrie 1833). In felul acesta, atentia oamenilor a fost indreptata catre implinirea profetiei si multi au fost condusi sa dea atentie avertizarii cu privire la a doua venire. 20:59 In anul 1840, o alta implinire remarcabila a profetiei a produs un interes larg raspandit. Cu doi ani mai inainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducatori ai predicarii celei de a doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicand caderea Imperiului Otoman. Dupa calculele sale, aceasta putere urma sa fie zdrobita "in anul 1840, in luna august"; cu doar cateva zile inainte de implinire, el scria: "Punand deoparte prima perioada de 150 de ani, care s-a implinit exact inainte ca Deacozes sa se urce pe tron cu ingaduinta turcilor, si tinand seama ca cei 391 de ani si cincisprezece zile au inceput la incheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 august 1840, cand 20:60 puterea otomana din Constantinopol se astepta ca sa cada. Si lucrul acesta cred ca se va produce." (Josiah Litch, in Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 aug. 1840) 20:61 Chiar la data fixata, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protectia puterilor aliate ale Europei, asezandu-se in felul acesta sub controlul popoarelor crestine. Evenimentul a implinit profetia cu exactitate (vezi notele suplimentare). Cand s-a aflat, multimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetica adoptate de Miller si colaboratorii sai si un impuls minunat a fost dat miscarii advente. Barbati de cultura cu pozitie s-au unit cu Miller atat in predicarea, cat si in publicarea vederilor sale, astfel ca, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a intins cu repeziciune. 20:62 William Miller avea o forta intelectuala puternica, disciplinata prin meditatie si prin studiu; si el a adaugat la acestea intelepciunea cerului, legandu-se de Izvorul intelepciunii. Era un barbat de o valoare veritabila, care nu putea decat sa impuna respect si stima oriunde integritatea caracterului si superioritatea morala erau apreciate. Unind o bunatate reala a inimii cu umilinta crestina si cu puterea stapanirii de sine, era atent si curtenitor cu toti, gata sa asculte parerile altora si sa le cantareasca argumentele. Fara pasiune sau stimulare, el punea la proba toate teoriile si invataturile prin Cuvantul lui Dumnezeu, iar rationamentul lui sanatos si o cunoastere temeinica a Scripturilor il faceau in stare sa respinga ratacirea si sa demaste falsitatea. 20:63 Cu toate acestea, Miller nu si-a indeplinit lucrarea fara sa intampine o aspra ostilitate. Asa cum se intamplase si cu primii reformatori, era si acum: adevarurile pe care le prezenta nu erau privite favorabil de invatatorii religiosi populari din vremea aceea. Deoarece acestia nu-si puteau sustine pozitia cu Scripturile, erau obligati sa recurga la afirmatiile si invataturile oamenilor, precum si la traditiile parintilor bisericii. Dar Cuvantul lui Dumnezeu era singura marturie acceptata de catre predicatorii adevarului advent. "Biblia si numai Biblia" era cuvantul lor de ordine. Lipsa de argumente din Scriptura a impotrivitorilor era inlocuita cu batjocura si ridiculizare. Timp, mijloace si talente erau folosite pentru a-i infiera pe aceia 20:64 a caror singura vina era ca asteptau cu bucurie revenirea Domnului lor si se straduiau sa traiasca o viata sfanta si sa-i indemne si pe altii sa se pregateasca pentru revenirea Sa. 20:65 Eforturile depuse pentru a distrage mintea oamenilor de la subiectul celei de a doua veniri erau neobosite. S-a ajuns chiar sa se considere un pacat, ceva de care oamenii sa se rusineze, studiul profetiilor in legatura cu venirea lui Hristos si cu sfarsitul lumii. In felul acesta, slujitorii bisericilor din vremea aceea subminau credinta in Cuvantul lui Dumnezeu. Invataturile lor ii faceau pe oameni necredinciosi si multi isi luau libertatea sa mearga dupa poftele lor nelegiuite. Apoi, autorii acestor masinatii au aruncat toata vina asupra adventistilor. 20:66 Iar atunci cand oamenii inteligenti si atenti se adunau sa-l asculte, numele lui Miller era rar amintit in presa religioasa, si atunci numai in batjocura si denigrare. Cei nelegiuiti si neglijenti, incurajati de pozitia invatatorilor religiosi, recurgeau la epitete rusinoase si la glume josnice si hulitoare, in eforturile lor de a aduce batjocura asupra lui si a lucrarii sale. Omul cu parul carunt, care-si parasise un camin confortabil pentru a calatori pe propria cheltuiala, din oras in oras si din sat in sat, straduindu-se fara incetare sa duca cuvantul de avertizare solemna cu privire la judecata care se apropia, era denuntat in mod batjocoritor ca un fanatic, un mincinos, un escroc si speculant. 20:67 Ridicolul, inselaciunea si abuzul puse in seama lui au provocat un protest plin de indignare, chiar din partea presei laice. "A trata un subiect de o asa maretie coplesitoare si avand consecinte atat de grozave" cu usurinta si dispret era declarat de oamenii din lume "nu numai o batjocura fata de sentimentele propagatorilor si aparatorilor lui", ci "se facea o gluma din ziua judecatii, o batjocura la Insasi adresa Dumnezeirii si dispret fata de grozaviile barei Sale de judecata." (Bliss, p. 183) 20:68 Instigatorul raului cauta nu numai sa faca fara efect solia adventa, dar sa-l distruga chiar si pe sol. Miller facea o aplicatie a adevarului Scripturii pentru inimile ascultatorilor, mustrandu-le pacatele 20:69 si tulburandu-le multumirea de sine, dar cuvintele lui clare si taioase le trezea vrajmasia. Impotrivirea manifestata de catre membrii bisericii fata de aceasta solie ii incuraja pe cei josnici sa-si ingaduie libertati si mai mari; dusmanii complotau chiar sa-i ia viata cand va parasi locul de adunare. Dar ingerii sfinti erau in mijlocul multimii si o data unul dintre ei, in chip de om, l-a luat de brat pe slujitorul Domnului si l-a condus in siguranta prin mijlocul multimii infuriate. Lucrarea lui nu era inca terminata, iar Satana impreuna cu emisarii lui au fost dezamagiti in toate planurile lor. 20:70 In ciuda oricarei impotriviri, interesul fata de miscarea adventa continua sa creasca. De la zeci si sute, numarul ascultatorilor crescuse cu miile. Acestia se bucurasera un timp de o acceptare deplina din partea diferitelor lor biserici, dar dupa o vreme, spiritul de impotrivire s-a manifestat chiar si asupra acestor noi convertiti, iar bisericile au inceput sa ia masuri disciplinare fata de aceia care imbratisasera vederile lui Miller. Aceasta actiune cerea un raspuns din partea lui Miller care, printr-o scrisoare deschisa catre crestinii din toate denominatiunile, le solicita ca, in cazul in care invataturile lui erau ratacite, sa i se dovedeasca ratacirea cu Scripturile. 20:71 "Ce am crezut noi", spunea el, "care nu ni s-a poruncit prin Cuvantul lui Dumnezeu, despre care voi insiva declarati ca este singura regula de credinta si practica? Ce am facut noi care sa provoace denuntari atat de violente impotriva noastra, de la amvoane si prin presa, si va determina sa ne excludeti pe noi (adventistii) din bisericile si din mijlocul fratiei?... Daca suntem gresiti, va rugam aratatine in ce consta greseala noastra. Aratatine din Cuvantul lui Dumnezeu ca suntem in ratacire; am fost destul batjocoriti, aceasta nu ne va convinge niciodata ca suntem gresiti; numai Cuvantul lui Dumnezeu ne poate schimba conceptiile. Concluziile noastre s-au format in mod deliberat si cu rugaciune, cand am vazut dovezile din Scripturi." (Idem, pp. 250. 252) 20:72 De la un veac la altul, avertizarile pe care Dumnezeu le-a trimis lumii prin slujitorii Sai au fost primite cu aceeasi neincredere si necredinta. Cand nelegiuirea antediluvienilor 20:73 L-au determinat sa aduca un potop de ape peste pamant, El le-a facut cunoscut mai dinainte planul Sau pentru ca ei sa se intoarca de la caile lor rele. Timp de o suta doua zeci de ani a rasunat in urechile lor avertizarea sa se pocaiasca, pana ce mania lui Dumnezeu s-a manifestat in distrugerea lor. Dar solia li s-a parut ca o poveste stupida si n-au crezut-o. Asa ca, incurajati in nelegiuirea lor, ei si-au batut joc de solul lui Dumnezeu, au tratat cu usurinta chemarile lui si l-au acuzat chiar de incumetare. Cum indrazneste un om sa se ridice impotriva tuturor oamenilor mari ai pamantului? Daca solia lui Noe ar fi adevarata, de ce nu a inteles toata lumea lucrul acesta si n-a crezut-o? Sustinerea unui om impotriva intelepciunii a mii de oameni! Ei nu vor crede avertizarea si nu-si vor cauta adapost in corabie. 20:74 Batjocoritorii aratau catre lucrurile din natura - la succesiunea neabatuta a anotimpurilor, la cerul albastru din care nu plouase niciodata sau la campiile verzi inviorate de roua noptii si strigau: "Nu ne spune el povesti?" Si, in mod dispretuitor, l-au declarat pe predicatorul neprihanirii un exaltat entuziast, continuand cu mai multa staruinta in cautarea placerii si mai hotarati pe caile lor rele decat inainte. Dar necredinta lor n-a anulat evenimentul prevestit. Dumnezeu a avut indelunga rabdare cu nelegiuirea lor, dandu-le o ocazie deosebita pentru pocainta; dar la timpul stabilit, judecatile Sale au cazut peste aceia care respinsesera mila Sa. 20:75 Hristos a spus ca se va manifesta aceeasi necredinta si cu privire la a doua Sa venire. Asa cum oamenii din zilele lui Noe "n-au stiut nimic pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti", tot astfel, dupa cuvintele Mantuitorului nostru, "va fi si la venirea Fiului omului". (Matei 24,39). Cand pretinsul popor al lui Dumnezeu se uneste cu lumea, traind asa cum traieste ea si uninduse cu ea in pofte vinovate, cand luxul lumii devine luxul bisericii; cand clopotele casatoriei suna si toti privesc inainte catre multi ani de prosperitate pamanteasca, atunci, deodata, asa cum 20:76 fulgerul straluceste pe cer, va veni sfarsitul visurilor si nadejdilor amagitoare. 20:77 Asa cum Dumnezeu l-a trimis pe slujitorul Sau sa avertizeze lumea cu privire la venirea potopului, tot asa i-a trimis pe solii Sai alesi sa faca cunoscut apropierea judecatii finale. Dupa cum contemporanii lui Noe au ras batjocoritor la prevestirile predicatorului neprihanirii, tot astfel in zilele lui Miller multi, chiar dintre aceia care se socoteau din poporul lui Dumnezeu, si-au batut joc de cuvintele de avertizare. 20:78 Dar de ce oare invatatura si predicarea celei de a doua veniri a lui Hristos nu au fost bine primite de biserica? In timp ce pentru cei nelegiuiti venirea Domnului aduce vai si dezamagire, pentru cel neprihanit este incarcata de bucurie si nadejde. Acest mare adevar fusese mangaierea celor credinciosi ai lui Dumnezeu in toate veacurile; de ce devenise el, asemenea Autorului, "o piatra de poticnire si o stanca de blestem" pentru pretinsul Sau popor? Domnul Insusi fagaduise ucenicilor Sai: "Dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine". (Ioan 14,3). Mantuitorul milostiv a fost Acela care, anticipand singuratatea si necazul urmasilor Sai, a insarcinat pe ingeri sa-i mangaie cu asigurarea ca El va veni iarasi la fel cum Se inalta la cer. Si atunci cand ucenicii stateau cu ochii pironiti spre cer, pentru a prinde ultima privire a Aceluia pe care-L iubeau, atentia le-a fost atrasa de cuvintele ingerului: "Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer." (Fapte 1,11). Nadejdea le-a fost aprinsa iarasi de solia ingerului. Ucenicii "s-au intors la Ierusalim cu mare bucurie; si stateau totdeauna in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu." (Luca 24, 52.53). Ei nu se bucurau pentru ca Isus se despartise de ei si erau lasati sa se lupte cu incercarile si ispitele lumii, ci datorita asigurarii ingerilor ca El urma sa vina iarasi. 20:79 Vestea revenirii lui Hristos ar trebui sa fie acum ca 20:80 atunci cand a fost adusa de ingeri pastorilor din Betleem, o veste plina de o mare bucurie. Aceia care Il iubesc cu adevarat pe Mantuitorul nu pot decat sa salute cu bucurie vestea care se gaseste in Cuvantul lui Dumnezeu, ca Acela in care sunt concentrate nadejdile de viata vesnica vine iarasi, nu ca sa fie insultat, dispretuit si lepadat, asa cum a fost la prima venire, ci in putere si slava ca sa-Si rascumpere poporul. Cei care nu-L iubesc pe Mantuitorul sunt aceia care doresc ca El sa ramana acolo si nu poate fi o dovada mai convingatoare ca bisericile s-au departat de Dumnezeu decat supararea si framantarea provocata de aceasta solie trimisa de Cer. 20:81 Aceia care au primit solia adventa simteau nevoia de pocainta si umilinta inaintea lui Dumnezeu. Multi oscilasera multa vreme intre Hristos si lume, dar acum simteau ca a venit timpul sa ia o atitudine. "Lucrurile vesnice le apareau intr-o realitate neobisnuita. Cerul era adus aproape si ei se vedeau vinovati inaintea lui Dumnezeu." (Bliss 147). Crestinii erau treziti la o noua viata spirituala. Erau determinati sa simta ca timpul era scurt, ca tot ce aveau de facut pentru aproapele lor trebuia facut repede. Cele pamantesti isi pierdeau valoarea, vesnicia parea ca se deschide inaintea lor, iar sufletul, cu tot ce se raporta la fericirea sau la nenorocirea lor eterna, intuneca in ochii lor orice tinta vremelnica. Duhul lui Dumnezeu era asupra lor si dadea putere apelurilor arzatoare facute atat fratilor, cat si pacatosilor, ca ei sa se pregateasca pentru Ziua lui Dumnezeu. Marturia tacuta a vietii lor zilnice era o mustrare continua pentru membrii bisericii, formalisti si neconsacrati. Acestia nu doreau sa fie tulburati in urmarirea placerilor lor, in devotiunea lor fata de castigul de bani si in ambitia lor dupa onoare lumeasca. Astfel aparea vrajmasia si impotrivirea contra credintei advente si a acelora care o vesteau. 20:82 Cand au vazut ca argumentele din perioadele profetice nu puteau fi contrazise, impotrivitorii au incercat sa descurajeze cercetarea subiectului, sustinand invatatura ca proorociile erau sigilate. In felul acesta, protestantii urmau caile romanistilor. In timp ce biserica papala ascundea Biblia (vezi notele suplimentare) 20:83 de popor, bisericile protestante pretindeau ca o parte importanta a Cuvantului Sfant - si anume aceea care aduce la cunostinta adevaruri speciale aplicabile timpului nostru - nu puteau fi intelese. 20:84 Pastorii si poporul declarau ca profetiile din Daniel si Apocalipsa erau niste taine neintelese. Dar Hristos i-a indreptat pe ucenicii Sai catre cuvintele profetului Daniel, privitoare la evenimentele care br aveau sa aiba loc in vremea lor, si a spus: "Cine citeste sa inteleaga". (Matei 24,15). Iar sustinerea ca Apocalipsa era o taina ce nu poate fi inteleasa este contrazisa de insusi titlul cartii: "Descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru a arata robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand... Ferice de cine citeste si de cel ce asculta cuvintele acestei proorocii si pazeste lucrurile scrise in ea; caci vremea este aproape." (Apoc. 1,1-3) 20:85 Profetul spunea: "Ferice de cine citeste!" Sunt unii care nu vor citi; binecuvantarea nu este pentru ei. "Si de cine asculta". Sunt altii, de asemenea, care nu vor sa asculte nimic cu privire la profeti; binecuvantarea nu este nici pentru aceasta categorie. "Si pazesc lucrurile scrise in ea"; multi refuza sa ia seama la avertizarile si indemnurile cuprinse in Apocalipsa; dar nici unul din acestia nu poate cere binecuvantarea fagaduita. Toti aceia care iau in ras subiectele proorociei si-si bat joc de simbolurile date aici cu solemnitate, toti aceia care refuza sa-si schimbe viata si sa se pregateasca pentru venirea Fiului omului vor ramane nebinecuvantati. 20:86 Tinand seama de marturia inspiratiei, cum indraznesc oamenii sa invete ca Apocalipsa este o taina dincolo de puterea de patrundere a intelepciunii omenesti? Ea este o taina descoperita, o carte deschisa. Studiul Apocalipsei indreapta mintea catre profetiile lui Daniel si amandoua prezinta cele mai importante directive date de Dumnezeu oamenilor, cu privire la evenimentele care vor avea loc la incheierea istoriei acestei lumi. 20:87 Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund si emotionant in experienta bisericii. A vazut pozitia, primejdiile, 20:88 conflictele si eliberarea finala a poporului lui Dumnezeu. El raporteaza soliile de incheiere care vor coace secerisul pamantului fie ca roade pentru granarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanta colosala i-au fost descoperite, indeosebi pentru biserica sfarsitului, ca aceia care se vor intoarce de la ratacire la adevar sa fie instruiti cu privire la primejdiile si luptele ce le stau inainte. Nimeni nu trebuie sa fie in intuneric fata de ceea ce va veni peste pamant. 20:89 Atunci de ce aceasta nestiinta larg raspandita cu privire la o parte atat de importanta a Sfintelor Scripturi? De ce aceasta impotrivire generala de a cerceta invataturile ei? Nu este decat materializarea unui efort studiat al printului intunericului, de a ascunde de oameni ceea ce descopera amagirile lui. Pentru motivul acesta Hristos, Descoperitorul, prevazand lupta ce se va duce impotriva studierii Apocalipsei, a pronuntat o binecuvantare asupra tuturor acelora care vor citi, vor asculta si vor pazi cuvintele proorociei. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: