2:1 Prefata
2:2 Inainte de intrarea pacatului in lume, Adam se bucura de o comuniune libera cu Facatorul sau, dar dupa ce omul s-a despartit de Dumnezeu prin pacatuire, neamul omenesc a pierdut acest inalt privilegiu. Insa, prin Planul de Mantuire, a fost deschisa o cale prin care locuitorii pamantului sa poata avea iarasi legatura cu cerul. Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin Duhul Sau, iar prin descoperirile date slujitorilor Sai alesi, a fost data lumii lumina divina. "Oamenii au vorbit de la Dumnezeu manati de Duhul Sfant" (2 Petru 1,21).
2:3 In primii doua mii cinci sute de ani din istoria omenirii, n-a existat nici o revelatie scrisa. Aceia care fusesera invatati de Dumnezeu transmiteau cunostinta lor altora, si aceasta era transmisa din tata in fiu, de la o generatie la alta. Pregatirea Cuvantului scris a inceput pe timpul lui Moise. Revelatiile inspirate au constituit atunci o carte inspirata. Aceasta lucrare a continuat intr-o lunga perioada de saisprezece veacuri - de la Moise, istoricul creatiunii si al Legii, pana la Ioan, raportorul celor mai sublime adevaruri ale Evangheliei.
2:4 Biblia arata catre Dumnezeu ca autor al ei; cu toate acestea, a fost scrisa de maini omenesti si, in variatele stiluri ale diferitelor ei carti, ea prezinta caracteristicile numerosilor ei scriitori. Adevarurile descoperite sunt toate "insuflate de Dumnezeu" (2 Tim. 3,16); cu toate acestea, sunt exprimate in cuvinte omenesti. Cel Infinit, prin Duhul Sau cel Sfant, a revarsat lumina in mintile si inimile slujitorilor Sai. El a dat vise, vedenii, simboluri si infatisari; iar aceia carora adevarul le-a fost astfel descoperit au imbracat gandul in limbaj omenesc.
2:5 Cele Zece Porunci au fost rostite de Insusi Dumnezeu si au fost scrise cu mana Sa. Ele sunt o alcatuire divina
2:6 si nu omeneasca. Dar Biblia, cu adevarurile ei date de Dumnezeu si exprimate in limbajul oamenilor, ne prezinta o unire a divinului cu omenescul. O astfel de unire a existat in natura Domnului Hristos, care era Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului. Acest lucru este adevarat cu privire la Biblie, tot asa cum a fost adevarat si cu Hristos, caci "Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi". (Ioan 1,14)
2:7 Scrise in veacuri diferite, de oameni care se deosebeau foarte mult in ceea ce priveste rangul si ocupatia, in inzestrarea intelectuala si spirituala, cartile Bibliei prezinta un contrast izbitor in ceea ce priveste stilul, ca si o diversitate in natura subiectelor descoperite. Sunt folosite diverse forme de exprimare de catre diferitii ei scriitori; adesea, acelasi adevar este mai izbitor prezentat de unul decat de altul. Deoarece mai multi scriitori prezinta un subiect sub diferite aspecte si relatii, pentru cititorul superficial, neglijent sau cu prejudecati, poate aparea o nepotrivire sau o contradictie, acolo unde cercetatorul evlavios, cu o patrundere mai clara, vede armonia care exista in profunzime.
2:8 Fiind prezentat prin persoane diferite, adevarul este descoperit in variatele lui forme. Un scriitor este mai puternic impresionat de o anumita faza a subiectului; el prinde acele puncte care se armonizeaza cu experienta lui sau cu puterea lui de intelegere si de apreciere; altul prinde o alta faza; si fiecare dintre ei, sub calauzirea Duhului Sfant, prezinta ceea ce i-a impresionat mai puternic mintea - un aspect diferit al adevarului in fiecare carte, dar o armonie desavarsita in toate. Iar adevarurile revelate in felul acesta se unesc pentru a forma un intreg desavarsit, adaptat pentru a face fata nevoilor oamenilor in toate imprejurarile si experientele vietii.
2:9 Lui Dumnezeu I-a placut sa faca cunoscut lumii adevarul Sau prin instrumente omenesti si El Insusi, prin Duhul Sau cel Sfant, i-a pregatit pe oameni si i-a facut in stare sa faca lucrarea aceasta. El le-a calauzit mintea ca sa aleaga ce sa vorbeasca si ce sa scrie. Comoara a fost incredintata vaselor de lut si, cu toate acestea, nu este mai putin din ceruri. Marturia este
2:10 transmisa prin exprimarea nedesavarsita a limbajului omenesc, dar este marturia lui Dumnezeu; iar copilul lui Dumnezeu, ascultator si credincios, vede in ea slava unei puteri divine, pline de har si de adevar.
2:11 In Cuvantul Sau, Dumnezeu a incredintat oamenilor cunostinta necesara pentru mantuire. Sfintele Scripturi trebuie sa fie primite ca o descoperire autoritara, infailibila a vointei Sale. Ele sunt masura caracterului, descoperitorul doctrinelor si dovada experientei. "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna." (2 Tim. 3,16.17)
2:12 Cu toate acestea, faptul ca Dumnezeu a descoperit voia Sa oamenilor prin Cuvantul Sau n-a facut inutila prezenta si calauzirea continua a Duhului Sfant. Din contra, Duhul a fost fagaduit de Mantuitorul nostru ca sa descopere Cuvantul slujitorilor Sai, sa lumineze si sa aplice invataturile Lui. Si pentru ca Duhul lui Dumnezeu a fost Acela care a inspirat Biblia, este cu neputinta ca invatatura Duhului sa fie vreodata contrara aceleia a Cuvantului.
2:13 Duhul n-a fost dat - si nici nu va fi revarsat vreodata - pentru a da la o parte Biblia, caci Scripturile declara lamurit: Cuvantul lui Dumnezeu este masura prin care trebuie sa fie pusa la proba toata invatatura si experienta. Apostolul Ioan spune: "Prea iubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi." (1 Ioan 4,1). Iar Isaia declara: "La lege si la marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta." (Is. 8,20)
2:14 O mare ocara a fost aruncata asupra lucrarii Duhului Sfant, prin ratacirile acelei categorii de oameni care, pretinzand ca sunt iluminati de El, declara ca nu mai au nevoie de calauzirea Cuvantului lui Dumnezeu. Ei se lasa condusi de impresii pe care le socotesc ca fiind glasul lui Dumnezeu in suflet. Dar duhul care ii stapaneste nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta urmare a impresiilor, cu
2:15 neglijarea Scripturilor, poate duce numai la confuzie, la amagire si ruina. Ea slujeste numai pentru a promova scopurile celui rau. Deoarece lucrarea Duhului Sfant este de o importanta vitala pentru biserica lui Hristos, unul dintre planurile lui Satana este ca, prin ratacirile extremistilor si ale fanaticilor, sa arunce ocara asupra lucrarii Duhului si sa-l faca pe poporul lui Dumnezeu sa neglijeze acest izvor al puterii pe care Insusi Domnul l-a prevazut.
2:16 In armonie cu sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, Duhul Sau avea sa-Si continue lucrarea in tot cursul dispensatiunii Evangheliei. De-a lungul veacurilor, in timp ce erau date Scripturile Noului si Vechiului Testament, Duhul Sfant n-a incetat sa transmita lumina unor persoane individuale, in afara descoperirilor care aveau sa fie incorporate in Canonul sacru. Insasi Biblia descrie cum, prin Duhul Sfant, oamenii au primit avertizari, mustrari, sfaturi si indrumari in probleme care nu aveau nici o legatura cu darea Scripturilor. Se mentioneaza prooroci din diferite veacuri, ale caror rostiri n-au fost scrise niciodata. In acelasi fel, dupa incheierea canonului Scripturii, Duhul Sfant avea sa-Si continue lucrarea Sa, sa-i ilumineze, sa-i avertizeze si sa-i mangaie pe copiii lui Dumnezeu.
2:17 Isus a fagaduit ucenicilor Sai: "Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu"... "Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare." (Ioan 14,26; 16,13). Scriptura invata lamurit ca aceste fagaduinte, departe de a fi limitate la zilele apostolilor, se extind asupra bisericii lui Hristos din toate veacurile. Mantuitorul ii asigura pe urmasii Sai: "Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin" (Mat. 28,20). Iar Pavel declara ca darurile si manifestarile Duhului au fost asezate in biserica "pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unirea credintei si
2:18 a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos". (Efes. 4,12.13)
2:19 Pentru credinciosii din Efes apostolul Pavel se ruga: "Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui". (Efes. 1,17-19). Lucrarea Duhului divin, pentru luminarea intelegerii si pentru deschiderea mintii fata de lucrurile adanci ale Cuvantului sfant al lui Dumnezeu, era binecuvantarea pe care Pavel o cerea in favoarea bisericii din Efes.
2:20 Dupa manifestarea minunata a Duhului Sfant, in Ziua Cincizecimii, Petru i-a indemnat pe oameni la pocainta si la botez in numele lui Hristos, pentru iertarea pacatelor; si el a spus: "Veti primi darul Sfantului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru." (Fapte 2,38.39)
2:21 In legatura imediata cu scenele marii zile a lui Dumnezeu, Domnul, prin proorocul Ioel, a fagaduit o manifestare deosebita a Duhului Sau (Ioel 2,28). Aceasta profetie s-a implinit partial in revarsarea Duhului Sfant in Ziua Cincizecimii; dar va ajunge la o implinire deplina in manifestarea harului divin care va insoti incheierea lucrarii Evangheliei.
2:22 Marea lupta dintre bine si rau va creste in intensitate aproape de incheierea timpului. In toate veacurile, mania lui Satana s-a manifestat impotriva bisericii lui Hristos; si Dumnezeu Si-a revarsat harul si Spiritul asupra poporului Sau pentru a-l intari, ca sa se impotriveasca puterii celui rau. Cand apostolii lui Hristos aveau sa duca lumii Evanghelia Sa si sa o scrie pentru toate veacurile viitoare, ei aveau sa fie in mod special inzestrati cu iluminarea Duhului. Dar, pe masura ce biserica se apropie de eliberarea ei finala, Satana va lucra
2:23 cu o putere din ce in ce mai mare. El s-a coborat "cuprins de o manie mare, stiind ca are putina vreme". (Apoc. 12,12). El va lucra "cu toata puterea, cu semne si minuni mincinoase". (2 Tes. 2,9). Timp de sase mii de ani aceasta inteligenta deosebita, care odinioara fusese cea mai inaltata printre ingerii lui Dumnezeu, s-a dedat cu totul lucrarii de amagire si ruinare. Si toata profunzimea iscusintei satanice si a subtilitatii dobandite, toata cruzimea la care s-a ajuns in decursul acestor veacuri de lupta vor fi indreptate impotriva poporului lui Dumnezeu in conflictul final. Si in aceasta vreme de primejdie, urmasii lui Hristos trebuie sa avertizeze lumea cu privire la a doua venire a Domnului; un popor trebuie pregatit sa stea inaintea Lui, la venirea Sa, "fara pata si fara zbarcitura". (2 Petru 3,14). In acest timp, inzestrarea deosebita a harului si a puterii divine nu este mai putin necesara pentru biserica decat a fost in zilele apostolilor.
2:24 Prin iluminarea Duhului Sfant, scenele luptei indelungate dintre bine si rau au fost descoperite scriitoarei acestor pagini. Din timp in timp, mi s-a ingaduit sa privesc lucrarea, in diferite veacuri, a marii lupte dintre Hristos, Printul vietii, autorul mantuirii noastre, si Satana, printul raului, autorul pacatului, primul calcator al sfintei Legi a lui Dumnezeu. Vrajmasia lui Satana impotriva lui Hristos s-a manifestat si impotriva urmasilor Sai. Aceeasi ura fata de principiile Legii lui Dumnezeu, aceeasi lucrare de amagire, prin care ratacirea este facuta sa apara ca fiind adevar, prin care legile omenesti sunt puse in locul Legii lui Dumnezeu, iar oamenii sunt condusi sa se inchine mai degraba creaturii decat Creatorului, pot fi urmarite in toata istoria trecutului. Eforturile lui Satana de a reprezenta gresit caracterul lui Dumnezeu, de a-i face pe oameni sa cultive o conceptie falsa despre Creator si in felul acesta sa-L priveasca mai degraba cu teama si ura, decat cu iubire; incercarile lui de a da la o parte Legea lui Dumnezeu, conducandu-i pe oameni sa se considere liberi fata de cerintele ei si prigonirea acelora care au indraznit sa se impotriveasca amagirilor lui, au fost urmarite continuu in toate veacurile. Toate acestea se pot
2:25 vedea in istoria patriarhilor, profetilor, apostolilor, a martirilor si a reformatorilor.
2:26 In marea lupta finala, Satana va folosi aceleasi procedee, va manifesta acelasi spirit si va lucra in acelasi scop ca si in veacurile precedente. Cele petrecute in trecut se vor repeta, cu exceptia faptului ca lupta viitoare va fi marcata de o asa intensitate cum lumea n-a mai vazut niciodata. Amagirile lui Satana
2:27 vor fi mai subtile, atacurile lui vor fi mai hotarate. Daca va fi cu putinta va amagi chiar si pe cei alesi (Marcu 13,22).
2:28 Cand Duhul lui Dumnezeu a descoperit mintii mele marile adevaruri ale Cuvantului Sau, cum si scenele trecutului si ale viitorului, am fost indemnata sa fac cunoscut si altora ceea ce imi fusese descoperit - anume, sa urmaresc istoria luptei din veacurile trecute si indeosebi sa o prezint astfel, incat sa arunce o lumina asupra luptei viitoare, care se apropie cu grabire. Pentru realizarea acestui scop, am cautat sa selectez si sa adun laolalta evenimentele din istoria bisericii in asa fel, incat sa subliniez descoperirea marilor adevaruri probatoare, care au fost date lumii in diferite perioade si care au provocat mania lui Satana si vrajmasia unei biserici iubitoare de lume, adevaruri sustinute de acei martori care "nu si-au iubit viata pana la moarte".
2:29 In aceste rapoarte, putem vedea o prefigurare a luptei care ne sta inainte. Privindu-le in lumina Cuvantului lui Dumnezeu si prin iluminarea Duhului Sau, putem vedea descoperite planurile celui rau si primejdiile pe care vor trebui sa le ocoleasca aceia care vor fi gasiti "fara pata" inaintea Domnului, la venirea Sa.
2:30 Marile evenimente care au marcat progresul Reformei in veacurile trecute sunt fapte istorice bine cunoscute si unanim recunoscute de lumea protestanta; ele sunt fapte pe care nimeni nu le poate ignora. Istoria aceasta am prezentat-o pe scurt in armonie cu scopul cartii, fapt ce s-a impus neaparat, faptele fiind condensate intr-un spatiu restrans, cum s-a gasit potrivit,
2:31 si care sa dea o intelegere corecta a aplicarii ei. In unele cazuri, acolo unde istoricul a grupat evenimentele, pentru ca sa ingaduie pe scurt o vedere cuprinzatoare a subiectului, sau a rezumat amanuntele intr-un mod potrivit, cuvintele lui au fost citate; dar in unele cazuri, nu s-a indicat sursa, deoarece citarile nu sunt facute cu scopul de a acorda autorului o autoritate, ci pentru ca declaratia lui permite o prezentare usoara si convingatoare a subiectului.
2:32 Relatand experienta si vederile acelora care au promovat lucrarea de reforma din zilele noastre, s-au folosit in acelasi fel lucrarile lor publicate.
2:33 Cartea aceasta nu are scopul de a prezenta adevaruri noi cu privire la luptele din vremurile de demult, ci de a extrage faptele si principiile care au o importanta pentru evenimentele viitoare. Totusi, privite ca o parte a luptei dintre fortele luminii si ale intunericului, toate aceste rapoarte ale trecutului sunt vazute ca avand o noua insemnatate; prin ele se arunca o lumina asupra viitorului, luminand calea acelora care, asemenea reformatorilor din veacurile trecute, vor fi chemati, chiar cu primejdia pierderii tuturor bunurilor pamantesti, sa marturiseasca "pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Isus Hristos".
2:34 Scopul acestei carti este acela de a infatisa scenele marii lupte dintre adevar si ratacire; de a descoperi cursele lui Satana si mijlocul prin care i se poate impotrivi cu succes; de a prezenta o solutie satisfacatoare a marii probleme a raului, aruncand o astfel de lumina asupra originii si a sortii finale a pacatului, incat sa descopere dreptatea si mila, manifestate de Dumnezeu fata de creaturile Sale; precum si acela de a arata natura sfanta, neschimbatoare, a Legii Sale. Rugaciunea sincera a scriitoarei este ca, prin influenta ei, oamenii sa fie eliberati de puterea intunericului si sa devina "partasi la mostenirea sfintilor in lumina", pentru slava Aceluia care ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.