19:2 Unul dintre cele mai solemne si mai glorioase dintre adevarurile descoperite in Biblie este a doua venire a lui Hristos, pentru a desavarsi marea lucrare de mantuire. Pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, atat de mult timp lasat sa pribegeasca in "negura si umbra mortii", este data o nadejde, pretioasa si inspiratoare, de bucurie in fagaduintele revenirii Aceluia care este "invierea si viata", pentru a-i conduce acasa "pe cei alungati ai Sai". Invatatura cu privire la a doua venire este nota dominanta a Sfintelor Scripturi. Din ziua in care prima pereche de oameni a parasit cu durere Edenul, copiii credintei au asteptat venirea Celui Fagaduit pentru a dobori puterea nimicitorului si a-i aduce iarasi in paradisul pierdut. Barbatii sfinti din vechime priveau inainte catre venirea lui Mesia in slava, ca implinire a nadejdii lor. Lui Enoh, al saptelea urmas al acelora care locuisera in Eden, cel care timp de trei secole de vietuire pe pamant umblase cu Dumnezeu, i s-a ingaduit sa priveasca de departe venirea Eliberatorului. "Iata", zicea el, "ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor." (Iuda 14,15). Patriarhul Iov, in noaptea suferintei lui, exclama cu o incredere neclintita: "Stiu ca Rascumparatorul meu traieste si ca Se va arata la urma pe pamant...voi vedea totusi pe Dumnezeu. Ochii mei Il vor vedea si nu ai altuia". (Iov 19,25-27)